| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Dreptul notarial

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Dreptul notarial
I. Consideraţii generale asupra dreptului
notarial
1. Noţiunea şi
importanţa dreptului
notarial
Dreptul notarial este constituit din
ansamblul normelor juridice care reglemen­tează modul de organizare a
activităţii notariale,
statutul notarului public şi proce­dura
de întocmire a actelor notariale. Enunţarea acestei definiţii sintetice relevă existenţa
unor norme juridice cu caracter diferit: unele sunt norme ce privesc doar
organizarea activităţii
notariale şi structura
organelor care o exercită
sau o coordo­nează; altele
se referă la procedura de
întocmire a diferitelor acte notariale.
Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice, astfel cum
preci­zează chiar art. 1 din Legea nr. 36/1995,
„constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum
şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intere­selor, în conformitate cu legea". Din
aceste dispoziţii legale
se poate desprinde şi
importanţa
deosebită a
activităţii notariale
şi, implicit, a dreptului
notarial.
într-adevăr, societăţile moderne şi cu o solidă economie de piaţă se caracteri­zează printr-o multiplicare
accentuată a raporturilor
juridice la care participă persoanele fizice şi tot mai multe persoane juridice. Participarea la viaţa juridică
implică, cu necesitate, respectarea unei anumite ordini de drept
şi a valorilor ocrotite de
aceasta. Datorită acestui
fapt actele juridice nu se pot întocmi fără
respectarea unor condiţii legale, fie ele de formă, fie de fond.
Unul din marile principii ale dreptului civil
este fără îndoială acela al consen-sualismului. Aceasta
înseamnă că, în general, simplul acord de
voinţă al părţilor este generator de drepturi
şi obligaţii corelative. Prin urmare,
părţile nu sunt ţinute să recurgă la constatarea raporturilor lor
civile sau comerciale printr-un act întocmit în faţa unui notar public. Cu toate acestea,
siguranţa circuitului
civil re­comandă
constatarea unor atare raporturi printr-un act scris, respectiv chiar printr-un
înscris întocmit şi
autentificat de un specialist al dreptului, adică de un notar public. întocmirea unui
înscris autentic, care să
constate raportul juridic civil sau comercial realizat de părţi, este dorit şi solicitat adeseori de părţi, ceea ce reprezintă o garanţie solidă a conservării drepturilor lor. Alteori, forma
auten­tică a actului reprezintă chiar o condiţie de valabilitate a contractului sau
opera­ţiei juridice întocmite de părţi.
Formalismul reprezintă o caracteristică a actelor notariale. Dar formele nu
sunt un scop în sine ci o necesitate determinată tocmai de necesitatea
garantării
2                                            
Manual de drept notarial
circuitului juridic civil şi comercial. în epoca
modernă, se poate constata
chiar şi o
anumită renaştere a
formalismului juridic1.
Dreptul notarial se constituie, în ultimul
timp, într-unui din domeniile juridice cele mai dinamice. Activitatea
notarială este
implicată azi nu numai în
domeniile tradiţionale,
ca: dreptul contractelor, succesiuni, drepturi reale, ci şi în dreptul afacerilor şi în dreptul comercial. O expresie a
acestei realităţi o
constituie şi
nu­mărul mare de notari publici
care-şi desfăşoară azi activitatea în ţara noastră, precum şi în alte ţări democratice. Astfel, de
pildă, în prezent în
România există un
număr de cea. 1.000 de
notari publici, iar în Franţa, la începutul anului trecut, existau peste 7.700 de notari, iar
profesiunea de notar este considerată ca fiind prima dintre profesiile juridice2, cu o cifră de afaceri de 45%.
Numărul notarilor publici este relativ mare şi în alte state, cum este cazul
Canadei, unde în urmă cu
câţiva ani doar în
provincia Quebec se înregistrau cea. 2.700 de notari3.
2. Obiectul dreptului notarial
Din definiţia deja enunţată şi din ansamblul reglementărilor în vigoare se poate desprinde
cu uşurinţă şi obiectul dreptului notarial. Acesta
este format din normele juridice privitoare la
organizarea activităţii
notariale, statutul notarului public şi la procedura de întocmire a actelor notariale. Obiectul dreptului notarial este constituit şi din normele privitoare la procedura
succesorală
notarială.
Obiectul dreptului notarial coincide
şi cu obiectul disciplinei
aferente acestui domeniu. Aceasta nu înseamnă că obiectul de interes al dreptului
notarial este cantonat la instituţiile deja enunţate şi care
au esenţialmente un
caracter organizatoric şi
procedural.
Domeniul de interes al dreptului notarial
este însă mult mai larg
şi cuprinde varii domenii
juridice. Avem în vedere, în primul rând, instituţii importante ale dreptului civil, cum
sunt cele privitoare la: contracte, una din materiile predilecte ale dreptului
notarial, succesiuni, drepturi reale şi publicitate imobiliară. Dreptul familiei, îndeosebi prin instituţiile privitoare la capacitatea
persoanelor fizice şi
juridice şi la
reprezentarea lor, este şi
el implicat în activitatea notarială. Dreptul comercial este şi el tot mai mult implicat în activitatea notarului public. Din
această sferă de interes, pentru dreptul notarial,
nu trebuie ignorate nici normele dreptului internaţional privat şi ale dreptului comerţului internaţional, căci circuitul valorilor materiale se
înscrie, în epoca în care trăim, în cadrul unor tendinţe de accelerare a procesului de integrare economică regională şi chiar de globalizare
accentuată.
1 A se vedea, în
acest sens, I. Yaigre, J.F. Pillebout, Droitprofessionnelnotarial, Litec, 2000,
p. 7.
2 Ibidem, p. 11.
3 A se vedea, în
acest sens, Earl K i m m e I, The notarial System and
its impact in canadian Law, în Essays on the Civil Codes of Quebec and St. Lucia, University of Ottawa Press, 1984, p. 113.
Consideraţii generale asupra dreptului
notarial                          
3
lată de ce disciplina pe care o studiem - Dreptul notarial - ar trebui
să formeze obiect de
studiu la toate facultăţile de profil juridic din România. Pentru a fi riguroşi trebuie să recunoaştem că Uniunea Naţională a Notarilor Publici -prin Consiliul
său - a făcut deja demersuri pentru cuprinderea
în planurile de învăţământ a acestei discipline juridice, astfel cum ea se
studiază şi în alte ţări democratice. Soluţia nu a fost însă promovată, până în prezent, la toate
facultăţile de profil
juridic din România.
Lipsa de interes pentru studiul dreptului
notarial se justifică, cel
puţin în parte, prin
faptul că normele care-l
alcătuiesc nu se
constituie într-o ramură
de drept tradiţională. Dar,
pentru noi, întrebarea cardinală este tocmai aceea de a cu­noaşte
dacă dreptul notarial este
sau nu o ramură de drept.
în doctrina româ­nească
această
problemă nu a fost
supusă unei analize
riguroase şi nici nu
există puncte de vedere
divergente în materie.
In dreptul francez autonomia dreptului
notarial ca ramură de
drept este controversată,
în pofida faptului că
civilişti de mare
prestigiu consideră
că ne aflăm în prezenţa unei „ramuri speciale de drept"
(A. Colin, H. Capitant, Cours de droit civil
frangais, 1924)1. în ceea ce ne priveşte, socotim şi noi, alături de alţi autori, că problema este doar de un interes
practic limitat2, sau mai
de grabă de un interes
strict doctrinar.
Totuşi, este de observat, astfel cum am arătat deja, că normele dreptului no­tarial au un caracter organizatoric
şi procedural şi sunt supuse unor
reglementări speciale.
Este adevărat
însă că raporturile dintre persoanele care se
înfăţişează
în faţa notarului public se întemeiază pe egalitatea părţilor, caracteristică care este prezentă în cazul raporturilor de drept civil
şi a altor ramuri ale
dreptului privat. De aceea, aceste raporturi chiar dacă sunt consfinţite printr-un act notarial sunt
şi rămân raporturi de drept civil.
Raportul de drept substanţial dintre părţile actului
notarial nu se converteşte, prin operaţiunea autentificării, într-un raport special, de drept notarial.
Obiectul dreptului notarial include regulile
care se aplică notarului
în exerciţiul
funcţiilor sale
şi în raporturilor lui cu
părţile (clienţii
notarului)3. Aceste
raporturi au un caracter particular şi generează
drepturi şi
obligaţii inerente unei
profesii liberale, dar şi
exerciţiului unui act de
autoritate publică. în
această
perspectivă, apreciem
că dreptul notarial
trebuie considerat ca o disciplină juridică
impor­tantă, dar şi ca o ramură de drept autonomă.
3. Izvoarele dreptului notarial
Izvoarele dreptului notarial sunt diverse
şi sunt cuprinse în acte
normative de natură
diferită. în mod
incontestabil, însă,
principalul izvor al dreptului notarial este Legea4 notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36 din 12 mai 1995.
Ea a fost adoptată
ţinând seama atât de
experienţa
dobândită de notarii din
ţara
11. Yaigre, J.F.
Pillebout, op. cit., p.
13.
2 Idem.
3 Idem.
4 Legea nr. 36/1995
a fost publicată în M.
Of., P. I, nr. 92/16.05.1995.
4                                            
Manual de drept notarial
noastră, în perioada anterioară, cât şi de evoluţiile legislative din ţările democ­ratice europene.
Legea nr. 36/1995 se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului civil
şi ale Codului de
procedură
civilă. Drept...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.