| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Drept-lucrare de licenta

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Introducere
Dreptul în general se grupează pe ramuri
distincte în funcţie de obiectul de reglementare. Studiul administraţiei
publice ca si dreptul administrativ de altfel ocupă ocupă un loc primordial
în studiul dreptului.
Întelegerea şi cunoaşterea ştiinţifică a
oricărei materii este înlesnită de identificarea noţiunilor de bază,
prin  acesta putându-se descoperi esenţa fenomenului
cercetat.
Având în vedere importanţa deosebită pe
care o ridică fenomenul administrativ ăn ţara noastră, în urma
evenimentelor din 1989, am găsit necesară abordarea temei de faţă,
‘Procedura contenciosului
administrativ conform Legii nr. 29 din 7.11.1990’, pornind de la actualitatea sa şi de
la faptul că actuala Constituţie a României (aprobată la 21.11.1991) prevede prin drepturile şi
libertaţile fundamentale ale cetăţenilor şi ‘dreptul persoanei vătămate de o autoritate administrativă’. Astfel articolul 48 din Constituţie
statuează: ’Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins,
anularea actului şi repararea pagubei. Condiţiile şi limitele exercitării
acestui drept se stbilesc prin lege organică.’
Această lege organică la care se referă
textul constituţiei este însăşi Legea contenciosului administrative nr.29
din 7 noiembrie 1990, modificările intervenite prin Legea nr. 59/23.07.1993
pentru modificarea  codului familiei, a Legii contenciosului administrativ
nr.29/1990 şi a Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
de conturi (M.Of. n. 177/26.07.1993).
De aici rezultă şi importanţa pe care a
dat-o legiuitorul acestei instituţii juridice, prin consacrarea acetui drept
al cetăţenilor şi în legea fundamentală a ţării, care este Constituţia
României.
Contenciosul administrative roman ale
rădăcinilor adânc înfipte în istoria ţării noastre, el apărân la 1864,
cănd Legea din 11 februarie se înfiinţează Consiliul de Stat ca organ
consultative pe lângă Guvern, ceea ce dovedeşte că înaintaşii noştri au
acordat o atenţie deosebită acestei instituţii juridice.
Pentru realizarea acestei lucrări mi-am
propus o sinteză, înglobând puncte de vedere ale juriştilor mai ales,
prevederei legale cuprinse în acte normave apărute în decursul timpului,
semnalarea acestor aspecte contemporane legate de această instituţie
juridică, având ca obiectiv o corectă interpretare şi înţelegere a contenciosului 
administrativ, în vedrea reinstaurării unei democraţii stabile în ţara
noastră.
În raport cu
obiectivul propus propus prin tratarea acestei teme, am strecurat
desfăşurarea analizei pe trei capitole şi anume:
Contenciosul administrativ- noţiunea şi rolul acestei instituţii
în apărarea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului;
Părţile litigiului, obiectul acţiunii şi instnţele
administrative şi
Procedura contenciosului administrativ.
Astfel, în primul capitol am urmărit
aspectele legate de evoluţia istorică a contenciosului administrative în
România şi categorii dde contencios
administrativ.
Pentru a putea reda correct tema de bază a
acestei lucrări şi anume ‘procedura contenciosului administrativ’, tratată în capitolul III,
structurată în trei secţiuni, cuprinzănd: răspunderea în contenciosul
administrativ, căile de atac împotriva sentinţelor pronunţate de
instanţele de contencios administrativ şi respectiv executarea hotărârilor
pronunţate de instanţele de contencios administrativ, am considerat necesar
şi important mai întâi introducerea unui capitol separa, capitolul II,
referitor la caracterul contenciosului administrativ, părţile în litigiu de
contencios administrativ, obiectul acţiunii de contencios administrativ,
instanţele de contencios administrativ, actele administrative exceptate de la
controlul judecătoresc, actele administrative exceptate de controlul
judecătoresc, precum şi rolul actelor pregătitoare şi operaţiunilor
tehnico-materiale în lumina contenciosului administrativ, toate reglementate
de Legea nr.29/1990, modificată prin Legea 59/1993.
CAPITOLUL I
CONTENCIOSUL
ADMINISTRATIV – NOŢIUNEA
ŞI ROLUL ACETEI INTITUŢII JURIDICE ÎN APĂRAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE
OMULUI ŞI CETĂŢEANULUI
Pentru a defini
noţiunea de <>este necesară precizarea etimologică a cuvântului <>. Se ştie că
acest cuvânt, vine din cuvântul francez <>care la rândul
său se trage din latinescul contentiosul –certăreţ, adjectivul substantivului
<>
adică dispută, conflict,confruntatre.
‘etimologic vorbind
contenciosul administrativ nu ar fi, prin urmare,
altceva decât totalitatea mijloacelor juridice puse la dispoziţia
cetăţenilor pentru a putea lupta în, vederea restabilirii ordinii de drept
tulburate prin actele juridice şi faptele materiale ale organelor
administraţiei de stat, intervenite în aplicarea legilor şi în
funcşionarea serviciilor publice.
Transpusă în practica juridică, noţiunea
de <administrativ>> a primit un număr de
accepţiuni specifice, chemate să răspundă nevoii de a desemna pe cale
convecţională anumite categorii de realităţi  interesând doctrina şi
practica dreptului administrativ.
Aceste acceptiuni pot fi grupate în două
tipuri principale de definiţii.
Un prim asemenea tip este cel care consideră
contenciosul administrativ ca <>, având un obiect specific, în timp ce un al doilea
tip vede în contenciosul administrativ <litigii>>deosebite prin natura lor de alte litigii.
În sensul primului tip de definiţii,
contenciosul administrativ ar fi<regulilor de drept>>, potrivit cărora sunt
soluţionate de organele competente ale statului litigiile juridice care pun
în cauză acte ale administraţiei de stat.
În sensul celui de-al doilea tip de
definiţii, noţiunea de contencios administrativ ar desemna <>născute cu ocazia exercitării activităţii executive în măsura
în care pun în cauză acte ale autorităţilor de stat competente să o
îndeplinească.1
Aplicarea principiului separaţiei puterilor
în stat asigură un echilibru şi un control între cele trei
puteri:legislativă, executivă şi judecătorească.
Aceste trei puteri colaborează şi se
controlează reciproc pentru buna funcţionare a statului. Colaborarea şi
controlul autorităţilor judecătoreşti (care exercită puterea
judecătorească) la asigurarea aplicării corecte a legii de catre
autorităţile administraţiei publice este una din condiţiile necesare pentru
întărirea ordinii de drept.
Acest control, efectuat fie de instanţele
speciale jurisdicţionale, fie de instanţele judecătoreşti de drept comun,
cu ocazia soluţionării litigiilor generate de activitatea 
autoritaţilor administraţiei publice sau de funcţionarea acestora, poartă
denumirea de contencios administrativ.
Noţiunea de contencios administrativ
are ‘o sferă mai largă sau mai restrânsă, după cum cuprinde
totalitatea litigiilor dintre administraţia publică şi cei administraţi sau
numai o parte dintre acestea şi anume cele care se soluţionează de anumite
instanţe judecătoreşti, potrivit unor reglementări juridfice şi unor
principii de drept public. Atât în concepţia generală, cât şi în cea
restrânsă, noţiunea contenciosului administrativ are un sens material şi
unul frmal, organic.
Sensul material priveşte litigiile juridice
pe care le cuprind e şi regimul juridic care li se aplică în rezolvare
(dreptul comun sau rergimul juridic administrativ). Sensul
formal(organizatoric) se referă al organele de jurisdicţie care sunt
competente să soluţioneze respectivele litigii. Acest din urmă sens stă la
baza Legii nr.29/1990 rpivind contenciosul administrativ.2
În unele ţări occidentale(Italia,
Franţa, Belgia s.a.)
controlul jurisdicţional asupra actelor administrative este dat în
competenţa asa-numitelor <administrative>>, iar în ţări ca Anglia,
Norvegia, Danemarca, acesta este dat în competenţa instanţelor de drept
comun.
În România, activitatea de contencios
administrativ nr.29/1990, astfel cum a fost miodificată prin Legea nr.59/1993
pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului  familiei, a
Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, la
tribunale judeţene şi al municipiului bucureşti, la Curţile de Apel şi la
Curtea Supremă de Justiţie – organe ce fac parte din sistemul organelor puterii
judecătoreşti.
‘Din punct de
vedere al litigiilor ce formează obiectul
judecăţii, funcţionarea jurisdicţională se împarte în două ramuri
:
contenciosul de drept administrativ – alcătuit din totalitatea 
litigiilor de competenţa organelor judecătoreşti propriu-zise de natură
civilo-comercială şi penală;
****************************
1.Tudor Drăganu, ‘introducere în teoria şi practica
statului de drept’,ed.Dacia,Cluj-Napoca,pag.168-169.
2 Alexandru Negoiţă, Legea contenciosului
administrativ,Revista ‘Dreptul’
nr,6/1991
3G.C.Raricescu,
‘Contencios 
administrativ român’,bucureşti,1936,pag.79-80
contencios administrativ – compus din totalitatea litigiilor de
naură administrativă, după sistemul de drept pozitiv adoptat în diverse
state.’3
Pentru definirea complet a noţiunii de
contencios administrativ se desprind câteva elemente esenţiale.
În primul rând, se poate afirma...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.