| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Dictionarul termenilor de matematica

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
În alcătuirea „Dicţionarului termenilor
de matematică”, am considerat că e bine de precizat numai acei termeni ce
se folosesc fie în prelucrarea matematică (statistico-matematică) a datelor
de observaţie culese în activitatea de protecţie a mediului, fie termenii ce
sunt utilizaţi în modelele matematice din Biologie (Ecologie, Genetică
etc).
DICŢIONAR DE TERMENI
– MATEMATICĂ
ABATERE STANDARD =unde
D2(X) este dispersia
variabilei aleatoare X; abaterea standard reprezintă un indicator al
împrăştierii valorilor unei variabile aleatoare. E: standard deviation
(O.M.).
ABSCISĂ (absurdus), termen introdus de Leibniz.
Pentru un punct de pe o axă reprezintă numărul care indică lungimea
segmentului cuprins între punct şi originea axei. E: absciss; F: abscisse (O.M.).
ABSURD (absurdus), contrar cu logica, cu
raţiunea. O demonstraţie sau un raţionament prin absurd poate fi realizat
în două moduri: (a) se stabileşte că o propoziţie este adevărată
arătând că dacă nu este se ajunge la o consecinţă falsă; (b) se
stabileşte că o propoziţie este falsă arătând că consecinţele sale sunt
false. E: absurd; F: absurde (O.M.).
ADUNARE (additio), operaţie care constă în
reunirea într-un singur număr (numit sumă) a două numere. Operaţia se
defineşte analog şi pentru alte entităţi matematice asemănătoare, ca:
polinoame, funcţii, vectori etc. E: addition; F: addition (O.M.).
AFIX (affixus = ataşat), numărul
complex        z= a + bi ataşat punctului
din planul complex (C) raportat la un reper ortonormat. (O.M.).
ALGORITM succesiune
determinată de prescripţii precise având ca obiectiv rezolvarea problemelor
dintr-o anumită clasă, după un număr finit de paşi. Ex: algoritmul lui
Euclid pentru aflarea (a, b) = c.m.m.d.c. al numerelor a şi b. E: algorithm;
F: algorithme (O.M.).
ANALITIC care procedează prin calea de
analiză ce consideră lucrurile prin elementele lor (o metodă analitică, un
spirit analitic) în opoziţie cu sintetic care consideră lucrurile în
ansamblul lor. E: analytic; F: analytique (O.M.).
APARTENENŢĂ relaţie între un element a şi
mulţimea A, din care face parte, ceea ce se scrie a∈A. Sensul de apartenenţă a
fost  introdus de Peano în 1897. E: membership; F: appartenence
(O.M.).
APLICAŢIE (applicatio = acţiunea de a lega),
funcţie. E şi F: application (O.M.).
APROXIMARE (approximare = a apropia), operaţie de
determinare a unui element dintr-un spaţiu metric, a cărui distanţă faţă
de un element dat să fie mai mică decât un număr pozitiv dat. E: approach
(O.M.).
ARGUMENT (argumentum = dovadă), variabila
independentă a unei funcţii sau pentru un număr complex z = a + bi, prin
arg z = . E: argument (O.M.).
ASIMPTOTĂ a se contopi, a coincide, dreaptă
asociată unei curbe plane cu puncte la infinit astfel încât atunci când un
punct al curbei se deplasează spre infinit, distanţa sa de la dreaptă tinde
către zero. E: asymptote (O.M.).
ASOCIATIVITATE (asociare = a uni), proprietate a unei
operaţii
binare            o :
MxM, de a satisface relaţia:       xo(yoz) =
(xoy)oz. E şi F: association (O.M.).
AXĂ DE COORDONATE
(axis = osie), dreaptă
orientată pe care se alege un punct fix (numit origine) şi o unitate de
măsură. E: axis of coordinates; F: axe de coordonées (O.M.).
AXIOMA LUI ARHIMEDE oricare ar fi numerele
reale 0y.
AXIOMĂ (axioma = opinie), enunţ primar dintr-un
sistem axiomatic. (O.M.).
BARICENTRU (gr: barus = greu), centru de greutate al unei
figuri, al unei suprafeţe, al unui corp cu masa distribuită uniform. E:
barycentre; F: barycentre (O.M.).
BAZĂ (basis
= sprijin), una din laturile unui triunghi sau a unui
paralelogram cu ajutorul căreia se calculează aria. Într-un spaţiu
vectorial prin bază se înţelege o familie minimală de vectori liniar
independenţi care generează întreg spaţiul vectorial. Ex: , , formează o bază pentru
R3). E şi F: base
(O.M.).
BIJECTIVĂ o funcţie (aplicaţie) injectivă
şi surjectivă. O astfel de funcţie se mai numeşte şi bijecţie. E şi F:
bijective (O.M.).
BINOM (bis = din doi), o expresie algebrică în
care figurează doar doi termeni sub formă de sumă sau diferenţă. Ex:
3a2 – 2b. E: binomial; F: binôme
(O.M.).
BINOMUL LUI NEWTON formula care dă
dezvoltarea puterii de ordinul n unui binom:(a+
b)n = an + Cn1an-1b + Cn2an-2b2
+ ...+ Cnnbn. F: binôme de Newton (O.M.).
BINORMALĂ (bis = de două ori normală), normala la
o curbă în spaţiu într-un punct dat al curbei, perpendiculară pe planul
osculator al curbei în acel punct. E: binormal; F: binormale
(O.M.).
CARACTERISTICA UNUI CORP K numărul
p∈N minim astfel
încât p·1 = 0, unde 1 este elementul neutru din K
în raport cu înmulţirea, iar 0 este elementul neutru al lui K în raport cu
adunarea. Dacă Q⊂K
atunci p = 0 iar în caz contrar p = număr prim. (O.M.).
CARACTERISTICĂ (a unui logaritm), partea
întreagă a logaritmului. (O.M.).
CARDINALUL UNEI
MULŢIMI (cardinalis =
principal), număr ataşat unei mulţimi şi clasei mulţimilor echivalente cu
mulţimea dată. În cazul unei mulţimi cu un număr finit de elemente
cardinalul său reprezintă numărul elementelor sale, iar în cazul
mulţimilor infinite este un număr transfinit. Ex: card N = ℵ0
(alef zero); cardR=ℵ1 astfel că ℵ0<ℵ1. noţiunea a fost introdusă în 1879
de G. Cantor. Cardinalul unei mulţimi se mai numeşte şi puterea acelei
mulţimi. E şi F: cardinal (O.M.).
CENTRU (gr: kentron = indicator), punctul în raport cu care o figură geometrică rămâne neschimbată
printr-o simetrie faţă de el. E: centre (O.M.).
CERC MARE AL UNEI SFERE cercul obţinut prin
intersecţia unei sfere cu un plan care trece prin centrul sferei.
(O.M.).
CERC TRIGONOMETRIC (circulus), cercul cu raza egală cu
unitatea, pe care s-a stabilit o origine A (de la care se face măsurarea
arcelor) şi un sens (de obicei antiorar). E: unit circle (O.M.).
CEVIANĂ după numele lui Ceva. Dreapta care
uneşte un vârf al unui triunghi cu un punct al laturii opuse. (O.M.).
CÂMP (campus = întindere), corp comutativ. E:
field; F: champ (O.M.).
CÂMP DE EVENIMENTE cuplul (E, K) unde K este
o mulţime de părţi a lui E închisă în raport cu intersecţia şi
complementara. E: field of events; F: champ d’éveniments (O.M.).
CÂMP DE PROBABILITATE tripletul (E,K,P) unde
P : K → R cu
proprietăţile P(A) ≥ 0;
P(AUB) = P(A) + P(B) cu A∩B = ∅ şi
P(∅) = 0. E: field of
probability; F: champ des probabilités (O.M.).
CLASĂ DE ECHIVALENŢĂ
mulţimea       Ca
= {x ׀ x~a, x∈M} unde ~
este o relaţie de echivalenţă definită pe mulţimea M. E: equivalence
class; F: classe d’échivalence (O.M.).
COEFICIENT DE CORELAŢIE numărul dat
de expresia
unde         x = şi
y = şi                    
x = ; y = sunt două
selecţii de acelaşi volum extrase din două populaţii diferite. E:
coefficient of correlation; F: coefficient de corrélation (O.M.).
COMBINAŢIE LINIARĂ , unde
xi aparţine unui spaţiu
vectorial E, iar ai sunt
scalari din corpul numerelor reale. E: linear combination; F: combinaison
linéaire (O.M.).
COMPLEMENTARA unei mulţimi A⊂T, mulţimea elementelor
x∈T şi x∉A. Complementara se notează
Ā sau CA. E: complement of a set; F: complémentaire
d’un ensemble
(O.M.).
COMUTATIVITATE (comutatio), proprietate a unei operaţii
binare o : MxM → M de a
satisface relaţia xoy = yox. F: commutativité (O.M.).
CONDIŢII INIŢIALE condiţii impuse soluţiei
unei ecuaţii diferenţiale sau cu derivate parţiale. E: initial conditions;
F: conditions initiales (O.M.).
CONDIŢII LA LIMITĂ condiţiile impuse
soluţiei unei ecuaţii diferenţiale sau cu derivate parţiale, să le
satisfacă pe frontiera domeniului pe care e definită. E: boundary conditions;
F: conditions aux limites (O.M.).
CONSTANTĂ (constantiis = neschimbător), o mărime a
cărei valoare rămâne aceeaşi. E şi F: constant (O.M.).
CONTINUITATE (continuitatis), proprietatea unei
funcţii de a fi continuă (graficul ei nu are întreruperi). E: continuity; F:
continuité (O.M.).
CONVERGENŢĂ (convergere) a se apropia, Ex: şir
convergent, serie convergentă. E: convergency; F:
convergence (O.M.).
COORDONATE numere care fixează poziţia unui
punct pe o dreaptă, în plan sau în spaţiu în raport cu un sistem de
referinţă. F: coordonné (O.M.).
COORDONATE CARTEZIENE coordonate raportate la
un reper format din două drepte (în plan) sau de trei drepte (în spaţiu)
numite axe de coordonate. (O.M.).
CORESPONDENŢĂ (corespondere = a se potrivi), relaţia
dintre două mulţimi A şi B, conform căreia fiecare element al mulţimii A
este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din mulţimea B. E: association; F: correspondence (O.M.).
CUADRATURĂ (quadratura), calculul unei integrale
definite necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o
curbă. E şi F: quadrature (O.M.).
CURBĂ (curvus = curbat), curbă plană
=   {(x, y) | x = x(t), y = y(t),
t∈T∈R}. În
ipoteza că există şi a treia coordonată z = z(t) atunci este vorba de o
curbă strâmbă (în spaţiu). (O.M.).
DEMONSTRAŢIE (demonstratio = dovedire), procedeu logic
pentru stabilirea deductivă a adevărului unei propoziţii. Tales (sec. VI î.
Hr.) a fost primul matematician care a enunţat o teoremă însoţită de
demonstraţie. E: demonstration; F: démonstration (O.M.).
DERIVATĂ = dacă există şi
este finită, unde f : I →
R, I⊆R şi
x0∈I. A fost introdusă în 1665 de Newton...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.