| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Dezvoltarea si eficacitatea carierei

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Dezvoltarea şi eficacitatea
carierei
______________________
MASTER - Anul I
Managementul Administraţiei Publice
1. Conceptul de carieră
Deşi în limbajul curent noţiunea de
carieră este larg
folosită, conceptul de carieră are numeroase
înţelesuri. Până în prezent nu este o definiţie oficială, unanim
acceptată, care să întrunească consensul
specialiştilor. În literatura de specialitate sunt cunoscute diferite formulări şi numeroase opinii.
În general, înţelesul popular al termenului
de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de
activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi
bani, mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere.          
           
         Pentru a defini cariera trebuie să avem în vedere următorii factori:
contribuţia individului la dezvoltarea propriei cariere;
contribuţia organizaţiilor în care evoluează;
contextele pe care le intersectează;
calitatea legislaţiei specifice şi maniera de aplicare a
acesteia.
Ca şi definiţii ale carierei enumerăm în
continuare pe cele care le considerăm mai relevante:
Cariera este o succesiune de activităţi şi poziţii
profesionale pe care o persoană le atinge, ca şi atitudinile, cunoştinţele
şi componentele asociate, care se dezvoltă de-a lungul timpului;
Cariera reprezintă o succesiune de funcţii, in ordinea
crescătoare a prestigiului prin care trece un individ in mod ordonat, după o
regula previzibila.
De fapt, cariera consta in acea succesiune de
posturi intr-o ierarhie, acea succesiune de
experienţe, separate, corelate intre ele prin care orice persoana trece de-a
lungul vieţii.      
                     
                       
                       
                   Dezvoltarea
carierei sau cum mai este numită dezvoltarea profesionala este un proces mai
complex decât pregătirea profesionala, având drept obiectiv însuşirea
cunoştinţelor utile, atât in raport cu poziţia actuala, cat si cu cea
viitoare. O cariera poate fi lunga sau scurta, iar un individ poate avea mai
multe cariere, una după alta sau in acelaşi timp.
             
                     
                       
           Cariera individuala include atât viata profesionala si familiala
cat si legăturile dintre ele. In dorinţa de a controla viata profesionala cat
si pe cea familiala, orice persoana îşi dezvolta un concept propriu prin care
îşi autoevaluează calităţile si valorile. Acest proces este dinamic si are
loc pe parcursul întregii vieţi.    
                       
                       
                       
           Cariera individuala se dezvolta prin interacţiunea dintre
aptitudinile existente, dorinţa de realizare profesionala a individului si
experienţa in munca pe care o furnizează organizaţia. Individul se va
dezvolta si va fi mulţumit de cariera sa in măsura in care organizaţia va
putea furniza cai pe care individul sa avanseze in diferite poziţii si
niveluri, in care sa-si pună in valoare cunoştinţele si sa-si dezvolte
aptitudinile.                    
                       
                       
           Sunt trei elemente importante pentru a înţelege ce este aceea o
carieră:
A. Cariera este un proces dinamic în timp,
care are două dimensiuni:
Cariera externă – succesiunea obiectivă de poziţii pe care individul le parcurge
în timp;
Cariera internă – interpretarea pe care o dă individul experienţelor obiective
prin prisma subiectivităţii sale.
B. Cariera presupune interacţiunea între
factorii organizaţionali şi cei individuali. Percepţia postului ca şi
poziţia adoptată de către individ, depind de compatibilitatea între ceea ce
concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinţe), şi
ceea ce reprezintă postul de fapt (constrângeri, oportunităţi,
obligaţii).
C. Cariera oferă o identitate
ocupaţională; profesia, poziţia ocupată, organizaţia în care lucrează
fac parte din identitatea individului. Oamenii sunt diferiţi între ei dar,
în acelaşi timp, putem determina şi lucruri pe care le au în comun.
Utilizând sisteme de clasificare se pot identifica asemănări şi
diferenţieri în orientarea carierei. Orientarea carierei este deci, acel
tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor şi activităţilor
ocupaţionale.
Orientarea carierei a unui individ este
importantă atunci când o raportăm la profesia pe care acesta o are. Din
compatibilitatea celor două rezultă consecinţe importante pentru individ,
pentru comportamentul şi atitudinile sale la serviciu, cât şi pentru starea
sa de echilibru şi satisfacţie.    
                       
   Este esenţial ca individul să îşi
aleagă cu atenţie profesia; trebuie să se gândească pe termen lung ce ar
însemna mai concret, care sunt activităţile specifice, tipurile de
organizaţii, oportunităţile, posibilităţile de a-şi valorifica
potenţialul natural; este posibil să existe o diferenţă între percepţia
despre ce înseamnă profesia respectivă din afară, şi ceea ce presupune de fapt.    
           Formalizat, acest lucru este cuprins într-un model care
cuprinde:
Orientarea în carieră;
Mediul profesional.
2.
COMPORTAMENTE ŞI ATITUDINI
Referitor la tipurile de carieră există
două teorii importante.      
         Prima este teoria lui Holland
care identifică şase tipare distincte de orientare
în carieră: convenţional, artistic, realist,
social, întreprinzător şi investigativ. Urmează
să analizăm detaliat pe fiecare dintre acestea :
A. Persoana care aparţine tipului
convenţional
preferă în general activităţi ordonate, în care
există reguli. Este vorba de obicei de activităţi ce presupun organizarea
informaţiei scrise sau numerice, analize ce utilizează algoritmi şi în
general proceduri standard stabilite dinainte cu precizie. Acest tip presupune
persoane conformiste, ordonate, eficiente şi practice; acestea fiind părţile
pozitive. Cealaltă faţă a acestui tip de persoană, şi care completează
prima parte, presupune: lipsa de imaginaţie, inhibiţia, inflexibilitatea. Ca
şi domeniu, este vorba probabil despre contabilitate şi finanţe.
B. Persoana ce aparţine tipului artistic este total opusă ca şi
personalitate tipului convenţional. Astfel, aceşti oameni preferă
activităţile ambigue şi nesistematice ce implică forme expresive de scriere
şi exprimare verbală sau vizuală. De cele mai multe ori sunt oameni
imaginativi, intuitivi, independenţi ; în acelaşi timp sunt dezordonaţi,
emotivi, nepractici. Cele mai probabile sunt grafica şi reclama.
C. Tipul de persoană realist presupune implicarea în
activităţi de manipularea fizică a obiectelor.
Calităţile pozitive caracteristice sunt: spontaneitate, stabilitate, simţ
practic. Părţile mai puţin bune sunt: timiditate, conformism, lipsa de
intuiţie. Domeniile compatibile cu acest tip de persoană sunt cele în care
se cer puţine prestaţii sociale, negocieri, persuasiuni.
D. Tipul opus celui realist, este tipul
social. Persoanele
aparţinând acestui gen se implică în activităţi ce presupun informare,
ajutorare, dezvoltarea altora. Sunt persoane sociabile, prietenoase, amabile,
diplomatice de aceea este puţin probabil să se simtă bine în medii
profesionale ordonate, sistematizate, cu reguli rigide şi activităţi
structurate, previzibile. Domeniile cele mai potrivite pentru astfel de
persoane sunt: marketingul, vânzările, instruirea.
E. Persoanele ce aparţin tipului
întreprinzător sunt oameni
ce preferă lucrul cu alţi oameni, dar au tendinţa de a-i controla şi
conduce – fără să ajute
şi să înţeleagă –
focalizaţi fiind pe obiectivele organizaţionale şi economice. Privind
aspectele pozitive, găsim: încredere în sine, ambiţie, energie,
extroversie. Partea mai puţin plăcută înseamnă dominare, sete de putere
şi impulsivitate.
F. Tipul opus, este cel investigativ. Persoanele de acest gen
sunt orientate spre activităţi de observare şi analiză. Urmăresc în
general să-şi dezvolte propria cunoaştere şi înţelegere. Cele două feţe
ale acestui tip de persoană sunt: originalitatea şi independenţa pe de o
parte, dezordinea, lipsa simţului practic, impulsivitatea pe de altă parte.
Astfel este total nepotrivit ca acest tip de persoană să se orienteze spre
activităţi repetitive sau de tipul vânzărilor. Potrivite sunt poziţiile de
cercetare, dezvoltare, consultantă.
Cele şase tipare sunt tipuri ideale, toate
însuşirile potrivindu-se între ele eliminând astfel tensiunile,
dualităţile de orice fel, orientarea individului fiind foarte clară.
       
             
                     
                       
                       
   O a doua teorie folosită este
teoria ancorelor carierei a lui Schein; sunt identificate cinci tipare distincte de talente, scopuri,
nevoi şi valori în percepţia proprie, care apar în
urma primelor experienţe profesionale: competenţa
tehnică/funcţională, competenţa managerială, siguranţa, autonomia şi
creativitatea. Termenul “ancoră” este folosit
pentru a desemna nuclee consistente specifice individului ce fac parte din
identitatea ocupaţională a individului şi cu timpul se manifestă ca nişte
ancore. Urmează să vedem ce presupune fiecare dintre aceste
“ancore”.
A.    Cei ce au dezvoltat o competenţă
tehnică/funcţională sunt orientaţi spre carieră, în continuare, în
funcţie de conţinutul efectiv al muncii şi nu se pot transfera într-un
domeniu...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.