| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Despre problema fericirii

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
       
             
     
       R
E F E R A T
1. Despre problema
fericirii
Este  posibila  fericirea  ?
Putem noi sa jungem la acea multumire a
dorintelor si realizare a scopurilor 
noastre in viata  ? 
Suntem  cu adevarat fericiti  ?
Aceste intrebari au fost,  sunt 
si  vor fi atat timp cat va dainui oemnirea , iar raspunsurile vor
fi  variate, unele in contradictie cu celelalte, unele in completarea
altora. Si totdeauna va mai fi ceva de spus,  pentru ca sufletul omului
doreste fericirea
Nu cred ca exista o definitie unica a
fericirii, sau un singur criteriu de determinare a fericirii, caci sufletul
omenesc e complicat si variabil de la individ la individ.  Asa cum spunea
filosoful  Petre Andrei  “ Ceea ce provoaca fericirea unuia nu este
uneori pentru altul nici macar un motiv de multumire trecatoare, ceea ce
descreteste o frunte si inveseleste un chip poate produce altcuiva
durere,  caci un soare ce rasare intr-o parte, apune in partea cealalta
“ .
Toti oamenii tind catre fericire, dar nu toti o concep la fel, de
unde rezulta multimea teoriilor filosofice asupra fericirii.
Sub aspectul subiectiv,  fericirea poate
fi studiata si sub o forma mai generala, mai obiectiva. Caci fericirea
adevarata presupune o constiinta de sine dezvoltata care sintetizeaza datoria
morala sociala cu aspiratia catre fericire .
A vorbi despre fericire inseamna a predica, a
arata,  unde si cum  se poate gasi ea.  
Filosofii din antichitate au considerat
fericirea ca un fenomen individual si dependent numai de individ, pe cand in
timpurile mai noi s-a pus fericirea in legatura cu societatea.
Aristotel  a facut din fericire 
continutul binelui moral.
Platon credea ca fericirea e numai placerea
purificata prin inteligenta.
Feuerbach a sustinut ca fericirea este izvorul
oricarei morale si legea absoluta a vointei noastre.
Benedict de Spinoza spunea prin  “amor
intellectualis Dei” : aceasta iubire produce fericirea;  ea e o parte
din iubirea pe care o are Dumnezeu pentru om  si rezulta din cunostinta lui Dumnezeu.  Cunostinta aceasta da
omului virtutea si fericirea . De aceea, dupa teoria lui Spinoza, fericirea
poate fi atinsa daca omul este condus de idei clare, fara afecte si
pasiuni.  Izvorul fericirii este in om, in ratiune.
Leibniz deduce fericirea din virtute, iar
virtutea o identifica cu perfectiunea, iar perfectiunea cu dobandirea de
cunostinte, de reprezentari cat mai clare .
Faust a cautat fericirea in gandire, dar nu a
gasit decat dorul nespus de fericire.
Hutscheson leaga notiunea de fericire de
sentimentele morale, dar sustine ca morala e victoria iubirii pure,
neinteresate asupra celorlalte dorinte si sentimente.
Kant a exclus total fericirea din viata
morala, fericirea fiind o notiune formala, valabila pentru domeniul
transcendentului.
Fericirea adevarata nu e izvorata dintr-un
singur fenomen psihic, ci din echilibrul sufletesc perfect, din abordarea
tuturor celor 3 fenomene fundamentale psihice:  afectivitate , intelect,
voluntarism. Aceste 3 fenomene reprezinta directia
subiectivista, care deduce fericirea numai din
sufletul omenesc.
Directia obiectivista considera  ca origine a fericirii, lumea exterioara, mediul
inconjurator, sufletul uman fiind pur receptiv. Omul  nu-si poate gasi
fericirea in el, ci este un fel de coarda ce vibreaza in mod placut sau dureros
la imprejurarile exterioare.
Filosoful Petre Andrei in lucrarea sa “Opere
sociologice”  considera 2 forme de obiectivism si anume:
obiectivism teologic – predominant in antichitate si evul mediu – credinta in spirite bune si rele , in
zei buni si rai, care ii puteau face fericiti sau nefericiti.
Fericirea era considerata ca produsul
extazului religios. Plotin sustinea ca in starea extazica omul vine in contact
direct cu Dumnezeu, care
revarsa fericire asupra individului. Dumnezeu e forta, natura , iubire,
fericire, durere. Deci, putem ajunge la fericire, la forta si iubire, numai
prin cunostinta lui Dumnezeu, iar cunostinta cea mai perfecta e aceea pe care ne-o da
Dumnezeu  prin
revelatii, ce au loc in extaz (atunci cand se distruge dualismul dintre eu si
non-eu, se inlatura granitele spiritului individual). Fericirea produsa prin
extaz insa vine de la Dumnezeu, e obiectiva fata de sufletul nostru, caci e introdusa in om in
mod inconstient, fara ca el sa fi facut  ceva pentru
aceasta.    
Obiectivism social – fericirea este in dependenta absoluta de mediul social, neglijand
personalitatea omeneasca.
Fericirea e si in noi , caci imprejurarile
exteriore le putem modifica noi – ele au valoarea pe care le-o dam noi.  Armonizarea sufletului
cu mediul social, cu tendintele morale, stabilirea unui echilibru intre
subiectiv si obiectiv –
aceasta produce fericirea.
Izvorul fericirii este concordanta sufletului
cu sine insusi si cu mediul moral-social. Deci, se impune un  echilibru
psihic si sufletesc, si o adaptare la mediul socio-moral,o prelucrare a
materialului, a conceptelor morale izvorate din societate.
Nu se poate vorbi despre fericire dacat atunci
cand exista armonie intre facultatile psihice  si  echilibrul
sufletesc.  Inteligenta, prin cunoastere , ne face sa ne ridicam deasupra
durerii, sa-i cautam cauzele, sa o intelegem si intelegerea durerii inseamna
micsorarea, daca nu disparitia ei.
Schopenhauer considera ca inteligenta exclude
suferinta, caci “in lumea inteligentei nu stapaneste durerea, ci toate sunt
supuse cunostintei”.
Dar nici inteligenta singura nu poate produce
fericirea. Ea insa pregateste terenul , inlaturand cauze si motive netemeinice
de suferinta si micsorand intensitatea durerii.
Sufletul luminat  astfel prin cunostinta
devine mai apt pentru multumire. Aspiratiile omului se mai rafineaza,
tendintele devin mai morale, sentimentele mai inalte.
De asemenea, nici sentimentul singur nu poate
produce fericirea, pentru ca fericirea care ar rezulta ar fi ceva
trecator.
De-a lungul timpului, incepand de la filosofia
socratica si pana azi, s-a definit fericirea in mod pozitiv si
negativ.
Definitiile pozitive au fost ale optimistilor ce au 
considerat fericirea ca un fenomen realizabil cautand sa arate caracterele ei
precum si mijloacele prin care s-ar putea infaptui
Definitiile negative au fost ale pesimistilor care au facut din
fericire numai suspendarea durerii, tagaduindu-i existenta reala , pozitiva .
Filosoful A.Ferdusi spunea ca  “Lumea nu e decat un vis trecator si nici
fericirea , nici nenorocirea nu dureaza” ; iar  Voltaire considera
fericirea numai ca o idee abstracta, care se bazeaza pe unele senzatii de
placere.
Conceptia optimismului asupra fericirii
– in viziunea lui Petre
Andrei in lucrarea “Opere sociologice” – ne spune ca prin optimism putem
intelege 2 lucruri :
O dispozitie sentimentala a omului de a vedea totul in bine,
de  a trece peste ceea ce e urat si dureros, de a pastra increderea in
puterea binelui si frumosului.
O convingere filosofica care recunoaste valoarea vietii si afirma
triumful dreptatii si al fericirii.
Optimismul teoretic se prezinta sub 2 aspecte
: filosofic si teologic.
a) Optimismul filosofic
Dupa Platon exista doua tipuri : una
empirica-sensibila  si o a doua transcendenta-suprasensibila, lumea
ideilor. Placerea trecatoare din lumea aceasta are o durata nelimitata in lumea
ideilor. In aceasta lume a trait candva si sufletul nostru, care acum are
amintirea acestor idei.
Aristotel este si el  un reprezentant al
optimismului filosofic, dar fiind mai realist decat Platon. Omul tinde sa
dobandeasca fericirea si poate ajunge la aceasta prin virtute , caci virtutea
produce placerea cea mai perfecta. Prin urmare, fericirea e posibila prin
morala .
Perfectiunea ratiunii aduce fericirea. Fiecare
treapta de evolutie catre perfectiune e alaturi de un sentiment de placere, de
fericire.
Alti reprezentanti ai optimismului
teoretic-filosofic au fost si Fichte, Hegel, Nietzsche. b) Optimismul teologic
– s-a dezvoltat mai ales
in evul mediu, cand se admitea ca fericirea e o realitate, nu in viata
terestra, ci dincolo , intr-o alta viata.
Fericirea se poate realiza pe pamant prin
unirea oamenilor laolalta intr-un stat crestin (Civitas Dei)  in care se
va infaptui bunatatea divina.
Reprezentantul  cel mai de seama al
optimismului teologic este Leibnitz.
Optimismul teologic admite  fericirea in
transcendent, in viata de dincolo, pentru ca fericirea durabila , adevarata si
absoluta e numai in viata spirituala , desfacuta de corp.
Optimismul social are si el 3 forme :
biologic, moral si economic.
Nietzesche vede cel mai mare bun, fericirea in
viata. Fericirea depinde dupa conceptia biologica, in primul rand de sanatatea
organismului.
Optimismul moral este  reprezentat de
Fichte, Compte, in care idealul catre trebuie sa tinda orice fiinta este
moralitatea universala. Astfel, binele, fericirea sunt in
moralitate.
Aug.Comte pune fericirea in dependenta de
dezvoltarea moralitatii umane.
Dupa Fiche, fericirea rezulta din contopirea
omului cu ordinea morala universala, care se realizeaza prin progresul
dezvoltarea constiintei morale .
       Astfel, s-au deosebit urmatoarele criterii prin care s-a incercat
sa se defineasca fericirea  :  placerea, 
intelepciunea,  virtutea,  cunostinta,  perfectiunea, 
iubirea.
Placerea – este cel mai raspandit criteriu, caci
cei mai...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.