| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Descrierea si functionarea sistemelor hidraulice

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Grup Şcolar Industrial
Energetic                           
Ministerul Educaţiei
                 
Sibiu                                                     
şi Cercetării
                                                          
                          
Descrierea şi funcţionarea
                          
sistemelor hidraulice
Îndrumător: Doamna Ing.
Golea
Ancuţa                 
Autor: Cretiu Tiberiu
      
           
            
             
              
Cuprins:
Mediul
hidraulic…………………………………………………………………………3                   
Cerinţe impuse mediului
hidraulic şi tipuri de medii utilizate…………..3
Uleiuri
minerale…………………………………………………………………………3
Lichide de sinteză şi
alte medii
utilizate……………………………………….4
Principiul de funcţionare a sistemelor de
acţionare hidraulică…………5
Sisteme de acţionare de
tip
hidrostatic………………………………………..5
Generatorul
hidraulic…………………………………………………………………6
Pompe cu pistoane
axiale…………………………………………………………..6
Pompe cu pistoane radiale
………………………………………………………..6
Motoare
hidraulice…………………………………………………………………….7
Motoare circulare
(rotative)………………………………………………………..8
Motoare
liniare………………………………………………………………………….8
Aparataj hidrostatic (de
comandă)………………………………………………9
Aparatajul de
distribuţie…………………………………………………………..10
Aparatajul de reglare a debitului
(vitezei)…………………………………..11
Fişă de
evaluare………………………………………………………………………13
Bibliografie……………………………………………………………………………..16
1.    Mediul
hidraulic
    Mediul hidraulic, agentul motor sau
lichidul de lucru sunt denumiri atribuite frecvent
fluidului utilizat in sistemele hidraulice de acţionare. Acest fluid este
supus, în timpul funcţionării sistemului, unor condiţii de lucru deosebit
de grele pentru transmiterea mişcării şi efortului, cum sunt: variaţia
într-un domeniu larg a temperaturii, presiunii şi vitezelor de lucru,
condiţii în care trebuie să-şi menţină propietăţile fizico-chimice şi
mecanice pe o perioadă determinată.
Cerinţe impuse mediului hidraulic şi tipuri de
medii utilizate
    Condiţiile
grele de lucru expuse ridică restricţii deosebit de severe şi impun o
selectare riguroasă a categoriilor de fluide care să corespundă la
majoritatea cerinţelor ce se impun acestora. Dintre cele mai importante
cerinţe care se impun şi pe baza cărora se aleg aceste lichide de lucru, se
menţionează următoarele:
bune
propietăţi lubrifiante şi înaltă rezistenţă mecanică a peliculei de
lichid;
înaltă rezistenţă şi stabilitate chimică şi termică spre a
prevenii oxidarea, descompunerea şi degradarea acestuia;
variaţie minimă a vâscozităţii cu temperatura;

nu degaje vapori la temperaturi obişnuite de funcţionare şi să nu conţină
impurităţi care să faciliteze degajare de vapori;

nu conţină, să nu absoarbă şi să nu degaje aer peste cantitatea admisa de
prescripţiile tehnice;

nu provoace corodarea şi deteriorarea elementelor de etanşare;

aibă un punct ridicat de inflamabilitate şi cât mai scăzut de
congelare;
conţinut minim de impurităţi mecanice si tehnice.
Lichidele care corespund cel mai bine la aceste cerinţe şi care au căpătat o largă răspândire sunt
uleiurile minerale. În afară de acestea se folosesc şi o serie de lichide de
sinteză precum şi alte medii, în condiţii speciale de funcţionare.
Uleiuri minerale 
    Uleiurile minerale se
obţin din ţiţei prin extragerea unor fracţiuni conţinând hidrocarburi
grele. Hidrocarburile parafinice, naftinice şi aromatice, conţinute în
ţiţei, se găsesc fie independent, fie legate între ele. În afară de
hidrocarburi, în materia primă se mai găsesc şi alţi componenţi, care, pe
lângă carbon şi hidrogen, mai conţin şi sulf, dând naştere unor
substanţe asfaltoase, răşini, acizi naftenici etc., substanţe care urmează
a fi eliminate, fiind dăunătoare funcţionării sistemului de
acţionare.
    Metamorfoza la care
este supus ţiţeiul pentru obţinerea uleiului
mineral este compusă dintr-o serie de faze succesive, după cum urmează:
distilarea; rafinarea cu acizi sau cu solvenţi
pentru eliminarea compuşilor asfaltoşi; neutralizarea, în vederea eliminării
rămăşiţelor de acizi de la operaţia precedentă, ultima operaţie fiind
tratarea cu pământuri decolorante pentru asigurarea transparenţei şi puritatea necesară
produsului finit.
    Pentru ameliorarea
calităţii uleiurilor minerale se folosesc diverse procedee de suprarafinare,
hidrorafinare şi hidrotratare cu care se obţin indici de viscozitate până
la 120 şi chiar superiori.
    O altă metodă de
creştere a calităţii uleiurilor minerale o constituie aditivitatea acestora
cu aditivi antioxidanţi, antiuzură, anticorozivi, antispumanţi,
anticongelanţi, antirugină etc.
    Dintr-un număr mare de
tipuri de uleiuri minerale se recomandă, pentru acţionările hidraulice,
uleiurile hidraulice din grupa H pentru solicitări uşoare.
    Uleiurile din această
grupă, H19… H72, se recomandă pentru cazul unor solicitări uşoare până
la presiuni de 50 daN/cm2,
la temperaturi de maximum 50o grade C si minimum de –5o
C.
    Pentru solicitări mai
grele se folosesc uleiuri aditivate din grupa H12… H38, care pot fi folosite
la presiuni de maximum 300 daN/cm2 la temperaturi cuprinse între
25o şi 85o C.
                   
Lichide de sinteză şi alte medii utilizate
   
    În cazul se cere o mare
stabilitate a viscozităţii si a inerţie chimică se recomandă a se utiliza
lichide sintetice din polimeri ai oxidului de siliciu, compuşi pe bază de
eteri sau alte lichide de sinteză.
    Din motive de protecţie a
muncii, ecologice şi tehnice se constată o tendinţă de revenire la
utilizarea apei în acţionarea hidraulică. Motivaţia tehnică se referă
atât la factori tehnico-economici legaţi de costurile lichidului cât mai
ales de rigiditatea superioară a acesteia, în comparaţie cu uleiul mineral
sau alte lichide de sinteză.
    La presiuni ridicate se
poate folosi un amestec de ulei de transformator cu petrol care rezistă la presiuni până la 10 kbar şi temperaturi cuprinse
între 0o – 100o C.
    De menţionat, ca la
presiuni ultraridicate de peste 30 kbar şi temperaturi nu prea ridicate toate
lichidele se solidifică. În aceste condiţii se recomandă utilizarea unor
medii solide transmiţătoare de presiune cum sunt: polifluoretilena, clorura
de argint, pirofilitul, talcul etc. 
Principiul de funcţionare a sistemelor de acţionare
hidraulică
Sisteme de acţionare de tip hidrostatic
    Sistemele hidrostatice sau
volumice au, drept element primar al transformatorului
TT, generatorul de presiune hidrostatică (pompă) GH, care transformă energia
mecanică primită de la motorul electric ME în energie potenţială a
fluidului, pe care o transmite apoi elementului secundar care este motorul
hidraulic rotativ MHR sau liniar MHL. Acesta reconverteşte energia
hidrostatică în energie mecanică, pe care o livrează apoi organului de
execuţie OE al maşinii acţionate. Variaţia parametrilor mişcării se
realizează
cu ajutorul aparatajului de
comandă şi de reglare ACR sau direct prin variaţia capacităţii
generatorului sau a motorului.  
                
                
    Aceste
sisteme au o arie largă de răspândire datorită unor calităţi deosebite
ca: simplitate constructivă, uşurinţă în reglarea vitezelor, şi a
realizării stabilităţii acesteia, gabarit redus, randament ridicat
etc.
Generatorul hidraulic
Pompe cu pistoane axiale
    Pompele cu pistoanele axiale
reprezintă o altă variantă a pompelor cu piston în care pistoanele sunt
dispuse axial, deci paralel cu axa de rotaţie a rotorului (blocului),
mişcarea activă a pistoanelor realizându-se fie de un disc înclinabil sau
fix, fie de o camă frontală.
    Dispunerea în acest fel a pistoanelor
are marele avantaj de a reduce mult gabaritul pompei
şi a obţine în acelaşi timp un moment de inerţie constant, prin simetria
maselor de rotaţie, ceea ce permite funcţionarea acestora la viteze
unghiulare mult superioare altor tipuri.
    Având în vedere aceste calităţi, la
care se adaugă o bună stabilitate a mişcării la turaţii joase, precum şi
uşurinţa reglării volumului activ, se acordă prioritate acestora, fiind
cele mai răspândite tipuri de maşini volumice utilizate în acţionarea
hidraulica, lucru valabil şi pentru sistemele de acţionare a
maşinilor-unelte.
    Parametri principali ai acestor tipuri
de pompe sunt: presiuni cuprinse între 150 şi 500 de bar şi chiar mai mari,
momente până la 800 –
900 daN ⋅ m, puteri până la 3500 kW, debite până la 900 l/min, turaţii
maxime la pompe până la 3000 – 4000 rot/min.
                         
Pompe cu pistoane radiale
  
    Pompele cu pistoane radiale sunt pompe
de debite şi presiuni mari, iar motoarele de momente şi puteri ridicate. A
cestea se folosesc pentru presiuni până la 300 bar, debite până la 8000
l/min, momente până la 5000 daNm, puteri până la 4000 kW, motoare cu
acţiune multiplă putând funcţiona la turaţii stabile sub 1
rot/min.
    De menţionat ca acest tip de pompe au
făcut obiectul primelor modele de maşini hidraulice volumice rotative cu
piston, că între timp au apărut pompele cu pistoane axiale, ca variantă
îmbunătăţită a primelor şi care  s-au extins mai mult decât pompele
cu pistoane radiale. În prezent, însă, se constată o revitalizare...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.