| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Povestea Vrancei - legenda

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Povestea Vrancei - legenda
   
De mult, pe timpul domniei lui Ştefan cel
Mare, pe când Ţara Românească nu era unită încă şi ţinuturile
Munteniei şi Moldovei aveau fiecare domnii lor, a fost o luptă mare între
plăieşii lui Ştefăniţă şi armia turcească, care năpădise ca frunza
şi iarba pe pământul Moldovei.
     Bătălia a fost
aprigă şi, din cauza numărului prea mare de duşmani, faţă de oastea lui
Ştefan, moldovenii au căzut biruiţi.
     Voievodul, amărât
în suflet de această pierdere, fugise din faţa puhoiului vrăjmaş, ca să
nu fie prins şi, rătăcind singur prin munţi, a ajuns pe valea
Putnei.
     Pe atunci, în
Vrancea nu erau sate cu lume multă, ca în vremea de astăzi şi nici locuri
goale şi dealuri chelbaşe, cum se văd acum. Codrii stăpâneau mai peste tot
şi abia unde şi unde câte un pâlc de case se găseau înşiruite şi
ascunse pe la poalele pădurilor, lăturiş cu scurgerea apelor, iar oamenii
erau mai toţi ciobani, care-şi păşunau oile prin golurile şi poienile
munţilor.
     După atâta
umblătură prin codri, nimeri prin asfinţitul soarelui la o casă de pe
dumbrava Bârseştilor.
     Aici, o babă
bătrână torcea dintr-un fuior de cânepă pe prispa casei.
     – Bună ziua, bătrânico, zise
voievodul descălecând şi legând calul de ţâţâna porţii.
    – Bună să-ţi fie inima, voinice,
răspunse blând bătrâna care, uitând să mai tragă fir din caier, privea
mirată pe viteaz, căci nu-l cunoştea cine este.
     – Fă bine, mătuşică, de-mi dă ceva
de mâncare şi lasă-mă să mă odihnesc puţin, că tare am ostenit de
când umblu pe coclaurile astea.
     Baba, fără să mai
facă vorbă multă, puse masa şi îi dete străinului să îmbuce lapte cu
mămăligă şi brânză de oi, repezindu-se apoi la coşar de aşeză
armăsarul la iesle.
     Când se înapoie în
casă, găsi pe străin culcat. Se aşezase pe o laviţă, aşa îmbrăcat cu
sarica cum se afla şi aţipise, căci, după cum se cunoştea pe trăsăturile
feţei, era tare obosit.
     Îl privea acum
nedumerită baba şi nu înţelegea cine să fie străinul acesta cu părul
bălai şi cu faţa rumenă şi frumoasă, de a rătăcit tocmai prin inima
codrilor aceştia, unde doar mocanii de aici sălăşluiau în voie cu oile
lor, fără să le tulbure cineva liniştea.
     Tot uitându-se aşa
cu luare-aminte, bătrâna observă că voinicul purta haine ostăşeşti de
domn, cusute în fireturi şi aur, pe sub sarica greoaie de lână de oaie,
care se lăsase puţin la o parte, dezvelindu-i pieptul de viteaz.
     Îndată îşi dădu
cu ideea că nu poate să fie altul decât Ştefan Vodă, domnul Moldovei,
despre care auzise că fusese învins de turci într-o bătălie, că oastea
i-a fost risipită şi alungată, iar el s-a retras în munţi.
     Fără să mai stea
pe gânduri, porni la fugă până la stâna din vale, ca să-şi vestească
feciorii, lăsând pe Ştefan Vodă singur, să se mângâie cu somnul.
     Baba avea şapte feciori voinici, tot unul şi unul, nalţi,
spătoşi şi vânjoşi, care nu se temeau de nimeni în calea lor. În ei
îşi pusese acum nădejdea şi, ajungând la stână, le povesti cele
întâmplate cu voievodul, îndemnându-i ca să plece cât mai curând şi,
răscolind ţinutul Vrancei, să strângă pe toţi voinicii plaiului acesta,
cu care Ştefan să pornească la luptă şi să alunge pe turci din ţară.
     De cuvânt, feciorii
babei, toţi şapte, se răspândiră în şapte părţi ale Vrancei,
buciumând pe văi şi dealuri, până a doua zi în zori, strângând fiecare
câte o ceată de voinici, cu care se lăsară pe dealul Dumbrăvii.
     Dimineaţa, când
baba îşi văzu feciorii venind, deschise larg uşa de la odaia în care se
afla Ştefan Vodă şi voioasă zise:
     – Măria Ta, nu fi întristat. Scris
este ca un aşa de bun viteaz să nu rămână învins de mâna duşmanului. Ia
te uită cum îţi vin ostaşii cu care vei învinge lifta păgână.
     Ştefan ieşi în
prag şi rămase mirat când văzu curgând din toate părţile cete de
voinici, înarmaţi cu lănci şi arcuri, coase şi topoare ce străluceau în
razele soarelui de-abia răsărit.
     – Dar de unde sunt aceşti voinici,
bătrâno, şi cine i-a adunat aşa?
     – Sunt plăieşii Vrancei, Măria Ta,
şi vin cu toţii ca să porneşti cu ei la luptă. Te-am văzut cât de
amărât erai când ai venit aseară şi ştiam că oastea ţi-a fost nimicită
în luptă cu turcii. De aceea am trimis pe cei şapte feciori ce-i am şi,
uite, până dimineaţă ţi-au strâns oaste nouă în loc, toţi voinici şi
dornici de luptă.
     Apoi, chemându-şi
feciorii lângă ea, urmă:
     – Aista-i Bodea, aista Spirea, celălalt
Negrilă, apoi Bârsan, Spulber, Pavel şi cu Nistor. Toţi sunt feciorii mei
şi acum ţi-i dau Măriei Tale. Cu ei şi cu întreaga ceată ce au adunat,
mergi fără teamă şi-i vei scoate pe duşmani din ţară.
     Acum, privea mândru
la oştenii aceştia adunaţi în pripă în jurul său, care i se părură
vrednici de luptă, apoi, întorcându-se către babă, îi zise:
     – Dar cum te numeşti, bătrâno?
     – Tudora Vrâncioaia.
     – Să trăieşti, mătuşă Tudora, şi
Dumnezeu să-ţi dea sănătate, pentru sprijinul şi dragostea de ţară ce
arăţi.
     Apoi,
îmbărbătându-şi oastea adunată, plecară cu toţii peste dealuri şi
străbătând codrii la vale, izbi în coastă pe vrăjmaşi.
     Toţi s-au luptat
voiniceşte, Ştefan Vodă era printre cei dintâi, înconjurat de flăcăii
Vrâncioaiei, care se luptau ca nişte lei, lovind în dreapta şi în stânga
tigvele păgâne care cădeau ca bostanii, înroşind pământul.
     Şi astfel, cu
ajutorul lui Dumnezeu, Ştefan a învins şi de data asta pe turci, izgonindu-i
din ţară afară.
     Atunci, de bucurie,
voievodul se puse de petrecu şi veseli cu ostaşii săi, iar în urmă chemă
lângă el pe cei şapte feciori ai Vrâncioaiei şi le zise:
     – Flăcăi, cu voi am câştigat
izbânda şi am alungat pe vrăjmaşi. Dacă nu nimeream la casa mamei voastre,
multă vreme turcii ne secătuiau ţara. Sunteţi vrednici de răsplata
domnească. Iată, voi sunteţi şapte fraţi iar în Vrancea sunt şapte
munţi. Ai voştri să fie în veci, cu văi, cu ponoare şi tot ce se află
acolo. Întoarceţi-vă, dar, înapoi în codrii voştri şi să-i stăpâniţi
sănătoşi, din neam în neam; iar mamei voastre duceţi-i multă sănătate
din partea voievodului Ştefan, care la vreme de strâmtorare a găsit la casa
ei pat pentru odihnă şi braţe vitejeşti de luptă.
     Le făcu ocolniţă
pe piele de viţel, scrisă cu litere de aur, pentru dania domnească, document
în puterea căruia fiii Vrâncioaiei ajunseră stăpânii Munţilor Vrancei,
de la Trotuş până în valea Bâsca a Buzăului.
     Şi de atunci,
fiecare din cei şapte fraţi, înapoindu-se pe plaiurile Vrancei, s-au aşezat
la poalele munţilor, întemeindu-şi fiecare sate, după numele lor: Bodeşti,
Spireşti, Negrileşti, Bârseşti, Spulber, Păuleşti,
Nistoreşti.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.