| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: PROCLAMAREA MARII UNIRI NATIONALE

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
1 DECEMBRIE 1918,
PROCLAMAREA MARII UNIRI NAŢIONALE                            
                              
De la 1 decembrie 1918 – ziua în care s-a vestit lumii, prin
hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, Unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I – şi până în timpul de faţă,
fiecare cetăţean al României întrgite a avut prilej să asculte ori să
citească diferite lămuriri cu privire la felul cum s-a înfăptuit Unirea
aceasta şi la temeiurile care îi garantează trăinicia.
Nu erau însa şi nu sunt toate lămuririle
izvorâte dintr-o cunoştinţă deplina a împrejurărilor, nici dintr-o
neprihănită iubire a adevărului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales
străinii care nu au văzut din capul locului cu ochi buni întregirea
României, urmăresc scopul de a înfăţişa Unirea aceasta în aşa fel
încât să trezească în sufletul celor slabi de înger îndoială, spunând
că ea nu ar putea să fie trainică sau că nu ar fi izbânda neîndoielnică
a vredniciei neamului românesc.
Se întâmplă să
auzim câteodată astfel de păreri nu numai din partea străinilor, cu
gânduri potrivnice, ci şi din partea unor români care – deşi socotiţi ca oameni de
ispravă şi buni patrioţi – nu-şi vor fi luat osteneala să cugete mai îndelung şi mai
pătrunzător, înainte de a fi rostit păreri puţin lămurite cu privire la
temeiurile Unirii naţional-politice a tuturor românilor.
Unirea naţional-politică, de la anul 1918,
nu se cuvine să fie înfăţişată, nici măcar în parte, ca un dar, coborât asupra neamului românesc
din încrederea şi simpatia lumii civilizate, nici
ca o alcătuire întâmplătoare, răsărită din greşelile duşmanilor de
veacuri. Chiar dacă asemenea greşeli nu s-ar fi săvârşit niciodată
împotriva românilor subjugaţi de-a lungul veacurilor de stăpânire
ungurească, austriacă sau rusească, stăpânirile acestea nedrepte ar fi
trebuit să se dezumfle şi micşoreze îndată ce dreptul tuturor popoarelor
de a-şi croi soarta după buna lor pricepere a izbutit a se înălţa la
treapta de putere hotărâtoare în noua întocmire a aşezământului de pace
europeană. De aceea, Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna
– potrivit adevărului
– ca urmarea firească a
unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi
şi de mucenici a izbutit   să-şi apere cu uimitoare stăruinţă
„ sărăcia şi nevoile şi neamul" (M. Eminescu–„ScrisoareaIII"),rămânând
împotriva, tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri
străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care,
ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul
vremilor de urgie.
Astfel, statul român, întregit în forma
lui de astăzi, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având
temeiuri adânci şi
nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoşesc, în firea
poporului român şi în trăinicia lui nepilduită, în legăturile lui
sufleteşti întărite prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe,
aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea nedesminţită a întocmirilor
şi aşezămintelor moştenite din bătrâni şi, mai presus de toate, în
puterea morală a conştiinţei naţionale, fără de care ar fi şubrede şi
nesigure toate celelalte temeiuri.
Să cercetăm, pe rând, aceste temeiuri
spre a ne putea da seama de sprijinul adus de fiecare în parte şi toate
laolaltă pentru a întări clădirea de unire naţional-politică a
românilor.
În vara anului 1914, după ce arhiducele
Francisc Ferdinand, moştenitorul tronului habsburgic, a fost ucis la Sarajevo,
împreună cu soţia sa Sofia de Chotek, de către studentul sârb Gavril
Prinkipo, a izbucnit războiul cel mare, zis războiul mondial. Sufletul
românilor subjugaţi din Transilvania, Bucovina şi Basarabia se zbătea
cumplit între temeri grele şi frumoase nădejdi de izbăvire. Mulţi erau
îngroziţi de gândul că vor fi siliţi să lupte sub steaguri străine,
împotriva fraţilor de acelaşi sânge şi aceeaşi credinţă. Se mângâiau
însă cu nădejdea că nu vor putea fi spulberate în deşert toate jertfele
şi suferinţele lor, ci cu ajutorul lui Dumnezeu se va răscumpăra, în
sfârşit, întreg neamul românesc din jugul robiei
de veacuri.
În mintea şi inima tuturor încolţise
presimţirea că războiul acesta va face să răsară şi pentru  ei
soarele dreptăţii. Celor încinşi în hora de moarte a înfricoşatului
război le venea câte un cuvânt de îmbărbătare, ca acela al profesorului
Nicolae Iorga, care scria în ziarul „Neamul Românesc": „Să fiţi voioşi
aceia, care în strigăte de comandă străină sub steag străin muriţi!
Undeva un alt steag se ridică în măsura, în care voi vă cheltuiţi
vitejia, vă daţi sângele vostru tânăr. El se ridică tot mai înalt, tot
mai larg, săltat în sus şi răsfirat de fiecare silinţă deznădăjduită a
puterii voastre, care se stânge. Şi să ştiţi că urmaşii voştri, în ciuda puterilor
lumii, sub acest steag pe care în neştiinţă, în durere şi în întuneric
voi l-aţi înălţat, desfăşurat şi sfinţit, vor
fi toţi împreună!".
Regele Carol, ca domnitor constituţional, a
ţinut să cunoască în împrejurările grele de atunci părerea celor mai
încercaţi sfetnici ai săi, pe care i-a chemat într-un consiliu de Coroana
la Sinaia pe data de 3 august 1914. Aici s-a cercetat textul tratatului
austro-român care, în articolul 2, spunea lămurit: „Dacă România ar fi
atacată, fără vreo provocare din partea sa, Austro-Ungaria este obligată
a-i da în timp util ajutor şi asistenţă împotriva agresorului. Dacă
Austro-Ungaria ar fi atacată în împrejurări asemănătoare din vreo parte a
statelor vecine cu România, obligaţia de a sări în ajutor se va prezenta
imediat pentru aceasta din urma". Din cuprinsul acestui articol se vedea că
România nu putea fi îndatorată la nici un fel de ajutor sau sprijin militar,
de vreme ce Austro-Ungaria nu fusese atacată din nici o parte, ci ea pornise
la atac împotriva Serbiei.
La 4/17 august 1916 tratatul de alianţă
între România, de o parte, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia. De
altă parte, a fost semnat. Prin acest tratat România se lega să atace
Austro-Ungaria; Puterile Aliate în „Înţelegerea cordială" garantau în
schimb integritatea teritorială a Regatului Român, recunoscându-i totodată
dreptul să-şi alipească, la sfârşitul războiului, toate ţinuturile
locuite de români din cuprinsul Monarhiei austro-ungare şi făgăduind să nu
încheie pace separată, nici pace generală decât împreună şi în acelaşi
timp.
Cu 10 zile în urmă, în consiliul de
Coroană, prezidat de Regele Ferdinand la Cotroceni la 14/27 august 1916,
şeful guvernului Ion I. C. Brătianu propunea ca România să declare război
Austro-Ungariei, arătând că are datoria morală să facă pasul acesta,
chiar dacă s-ar întâmpla să rămână învinsă.
După astfel de pregătiri şi de
hotărâri, în ziua de 15/28 august 1916 a început războiul pentru
dezrobirea românilor subjugaţi. Nespus de grea a fost situaţia armatei
române, chiar de la început slab sprijinită, iar mai târziu trădată de
ruşi, împinsă la lupte inegale pe frontul de sud împotriva bulgarilor
aliaţi cu germanii şi cu turcii, pe cel de nord împotriva maghiarilor,
austriecilor şi germanilor, iar la sfârşit pe frontul de răsărit
împotriva ruşilor.
Trei luni de zile au luptat vitejeşte,
înaintând cu repeziciune uimitoare în Transilvania şi în Banat. După
înfrângerile de la Turtucaia, Sibiu şi Neajlov, a fost însă nevoită a se
retrage spre Moldova, lăsând capitala şi doua treimi din pământul ţării
sub ocupaţia duşmanilor lacomi care au istovit, timp de doi ani, ţara şi
poporul, fără nici o cruţare. Se împliniseră 317 ani de când oştenii lui
Mihai Viteazul, porniţi pe aceeaşi cale a dezrobirii, încununară la
început cu biruinţe fulgerătoare înaintarea pe care o pândea la scurtă
trecere de vreme înfrângerea de la Mirăslău şi uciderea eroului pe câmpia
de la Turda. De astă dată, însă cursul istoriei avea să fie tocmai
dimpotrivă: pomenitele înfrângeri ale armatei române, asupra căreia
tăbărâseră cele mai oţelite divizii germane, austro-maghiare, bulgare şi
turceşti, urmau să fie preschimbate, în timpul celor trei ani de suferinţă
şi de jertfe nepregetate ale războiului, într-o strălucită izbândă,
dintr-odată cu biruinţa hotărâtoare a Marilor Aliaţi asupra Puterilor
Centrale.
Regele Ferdinand a rămas neclintit în
vârtejul celor mai grele încercări, fără a fi şovăit o clipă şi fără
a-i fi părut rău de pasul făcut pentru întregirea naţional-politică a
României.  Răposatul membru al Academiei franceze, Robert de Flers, a
scris in amintirile sale câteva cuvinte pline de înţeles, auzite din
însuşi glasul Regelui Ferdinand. Aceste cuvinte sunt vrednice de amintit,
fiindcă ele dau putinţa să se înţeleagă lupta cumplită a unui suflet,
care se destăinuia destul de rar. „În trista dimineaţă – scrie de Flers – când trupele austro-germane,
victorioase pe Argeş, intrau în Bucureşti, îl revăd pe Regele Ferdinand
în pragul primăriei din Buzău cum se îndreaptă spre unul din ofiţerii
noştri şi-l aud: << Colonele, ai să te întâlneşti cu generalul
Berthlot? >> Da, Sire! - << Ei bine! Spune-i, te rog, că nu regret
nimic şi că încrederea mea rămâne neschimbată!>> - Cele mai grozave
nenorociri: înfrângerea, molima şi foametea nu izbutiră să doboare
hotărârea Regelui, nici să-i insufle vreo părere de rău.
- Vedeţi, binevoi regele să-mi spună, în
cele mai triste zile, oricât ar fi de grele încercările pe care le
îndurăm, tot ce am făcut – auziţi-mă bine – aş face din nou. Stătusem pe gânduri întâi, nu zărisem o
vreme...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.