| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Credintele religioase-zeii

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
CREDINŢELE RELIGIOASE-ZEII
Credinţele religioase ale Epocii arhaice au
continuat să pătrundă, mai mult şi mai adânc, în viaţa grecilor.
„Epoca obscură” organizase după modelul societăţii umane panteonul de
divinităţi homerice, în care admisese şi intrarea altor zei, străini,
echilibrase raportul între numărul divinităţilor masculine şi celor
feminine, şi pusese bazele cultului oraşului-stat, ale polis-ului. încât, se poate spune că
spre sfârşitul Epocii arhaice religia grecilor va ajunge să capete
contururi definitive.
Este o religie - în linii generale -
optimistă. O religie prin care omul caută să obţină protecţia zeilor în
timpul vieţii, mai mult decât după moarte. O religie care, acceptând în
panteonul ei şi divinităţi străine, nu manifestă exclusivismul şi
intoleranţa pe care o vor manifesta iudaismul, creştinismul sau islamismul.
Religia greacă este superioară celorlalte religii şi prin extraordinara
bogăţie de mituri pe care le-a creat în jurul zeilor săi, şi prin
implicaţiile filosofice sau prin forma poetică a acestor mituri; cât şi
prin faptul că mitologia greacă a fecundat atât creaţia literară cât şi
domeniile artei, şi chiar o mare parte din gândirea filosofică
greacă.
În secolul al VIIlea î.e.n. în lumea
greacă se delimitează clar două niveluri de gândire religioasă, două
religii în mod substanţial diverse (şi, sub anumite aspecte, chiar
incompatibile una cu alta) -religia oraşului-stat oficială, şi religia
populară.
Prima, îşi avea constituit panteonul încă
din epoca alcătuirii poemelor homerice, în care zeii apăreau ca nişte
nobili divinizaţi, -şi ca atare, era firesc ca să intereseze în special
clasa conducătoare aristocratică. Principalii zei erau în număr de 12
organizaţi într-o familie; tatăl - Zeus, cu soţia sa Hera (care, după
Hesiod, îi era soră), cu fratele său Poseidon şi cu surorile lui Hestia şi
Demeter; urmau cei şapte fii ai săi - printre numeroşi alţi fii şi fiice -
născuţi (cu excepţia ultimilor doi) adulterin în afara căminului conjugal:
trei fete (Athena, Artemis şi Afrodita) şi patru fii - Apollo, Hermes, Ares
şi Hefaistos (cf. P. Grimal). Atributele fiecăruia erau variate,
contradictorii unele, altele comune mai multora; confuzie explicabilă prin
contaminările sau fuzionările cu divinităţi din alte zone geografice,
uneori îndepărtate (Creta, Egipt, Asia Mică). - în linii principale,
profilul şi  atributele acestor zei principali erau
următoarele:
Zeus - singura divinitate greacă probabil,
comună şi altor popoare indo-europene, - fiul titanului Cronos pe care 1-a
detronat; s-a căsătorit cu sora sa Hera. La origine era zeul cerului care
trimitea ploile şi furtunile; mai târziu a devenit căpetenia zeilor
prezidând ordinea morală, protector al familiei, al străinilor şi al
justiţiei. - Hera (care a preluat atributele zeiţei cretane a vegetaţiei şi
tuturor vieţuitoarelor) era o divinitate locală din Argos; fire
răzbunătoare, înrăită de aventurile galante ale soţului ei, a ajuns
până la urmă protectoarea căsătoriei şi a fidelităţii conjugale. -
Poseidon, al cărui nume este de origine - se pare - cretană, era protectorul
navigaţiei, zeul mării (şi probabil al fluviilor şi râurilor),
dezlănţuia cu tridentul său furtunile şi cutremurele; animalul său sacru
era calul, pe care el îl introdusese în Grecia. - Hestia, divinitate
abstractă, era zeiţa focului vetrei (centrul cultului familial), apoi al
focului în general, venerată în toate casele. - Demeter, care a născut-o cu
Zeus, fratele ei, pe Persefona, mai târziu răpită de Hades, zeul Infernului,
era zeiţa fecundităţii şi a agriculturii, divini­tatea cea mai importantă a misteriilor
eleusine, mater dolorosa a
Antichităţii. - Athena, zeiţa-fecioară protectoare a cetăţii care-i purta
numele, zeiţa inteligenţei, a înţelepciunii (se născuse din capul lui
Zeus!) şi a strategiei militare, era ea însăşi o luptătoare, reprezentată
iconografic cu coif, lance şi scut. Era inventatoarea primei nave („Argo",
care i-a purtat pe argonauţi), era protectoarea livezilor de măslini, a
ştiinţelor şi a meşteşugurilor (în special a celor casnice, torsul şi
ţesutul). Athena era divinitatea care la origine fusese probabil identică cu
zeiţa cretană a şerpilor casei, adorată şi de micenieni în mileniul al
II-lea î.e.n. Pasărea ei preferată era bufniţa - devenită, datorită
atributelor zeiţei, simbolul înţelepciunii. -Fecioara de o frumuseţe
neîntrecută Artemis era zeiţa Lunii, a vânătorii şi a sălbăticiunilor,
precum şi a magiei şi a castităţii. - De origine orientală şi la început
zeiţă a fertilităţii, apoi a frumuseţii şi a dragostei (Eros era fiul
ei), Afrodita era soţia - nu prea fidelă - a urâtului şi şchiopului
Hefaistos, pe care 1-a înşelat cu Ares; cultul său era slujit de
prostituatele sacre (hierodule), iar pasărea ei sacră era porumbelul
Apollo - divinitate anterioară epocii
greceşti şi apărută în panteonul grec - era originar din Asia Mică (în
cultele ce i se dedicau în Grecia purta peste 200 de nume). Cumula o mulţime
de atribute, după localităţile unde era venerat; zeu al înţelepciunii, îi
inspira pe prezicători , pe cântăreţi şi pe muzicanţi; ca zeu al
agriculturii proteja vitele şi vegetaţia. Etern tânăr şi frumos, dar
arogant şi violent, cu numeroase aventuri sentimentale la activ, Apollo a fost
văzut de artişti ca prototipul frumuseţii atletice. -Hermes, figură
pitorească dar nu prea importantă în panteonul olimpic, era mesagerul zeilor
şi dăruitor de bogăţii păstorilor; mai târziu a devenit protectorul
drumurilor şi al călătorilor, al comerţului, al negustorilor şi -printr-o
asociaţie maliţioasă - al hoţilor. El a inventat flautul, precum şi lira,
pe care apoi a adaptat-o Apollo. - Foarte puţin popular era Ares, sângerosul
şi distrugătorul zeu al războiului, urât de toţi: slujitorii lui erau
Spaima şi Groaza. A avut o aventură nefericită cu Afrodita; n-avea locuri
importante de cult şi nici sculptorii nu 1-au reprezentat decât foarte rar. -
în fine, Hefaistos, făuritorul zeilor din Olimp, zeul focului şi al tuturor
meşteşugarilor - mai ales al topitorilor de metale (la origine fusese, în
Asia Mică, un demon al focului). Era o divinitate binefăcătoare şi se
bucura de multă popularitate. Teseionul din Atena - cel mai bine păstrat dintre toate templele greceşti -
îi era dedicat lui.
Mitologia îi prezenta aşadar pe zeii
Olimpului - zeii oficiali ai statelor greceşti - concepuţi după modelul
individului şi al familiei societăţii aristocratice din epoca de apogeu a
civilizaţiei miceniene. De obicei, un polis
venera în mod special pe unul din aceşti zei; cultul
zeului era apoi obligator pentru toţi cetăţenii respectivului polis, în cinstea zeilor se făceau
sacrificii şi se organizau procesiuni, acte de cult care nu mai aveau ca
înainte pur şi simplu scopul de a mulţumi sau de a implora bunăvoinţa şi
ajutorul zeilor, ci deveniseră adevărate serbări fastuoase, ocazii de
afirmare orgolioasă a prosperităţii cetăţii si prilejuri de a insufla
poporului sentimente de mândrie de a se şti cetăţeni ai unui stat bogat şi
puternic.
Aceeaşi funcţie o aveau şi magnificele
temple . Nu erau locuri de reuniune a credincioşilor pentru a se ruga - ca
sinagoga, moscheia sau biserica creştinilor, - ci „casa zeului" căruia
templul respectiv îi era dedicat, încăpere (cella)
în care se găsea doar statuia zeului şi eventual
câteva din obiectele mai de preţ aduse ca ofrandă, şi în care nu
pătrundeau decât preoţii şi slujitorii templului (altarul pentru sacrificii
era în faţa templului). Importanţa anumitor temple depăşea graniţele unui
•tat-oraş, - cum era cazul templului lui Apollo din Delfi, celebru pentru
oracolul său; sau templele din Istmul de Corint, Nemeea şi în ipecial
Olympia, în jurul cărora se organizau periodic faimoasele jocuri şi
concursuri atletice şi artistice. - „într-un anume sens templul era un
monument în cinstea comunităţii, o demonstraţie cât gt poate de vizibilă
a măreţiei, puterii şi conştiinţei de sine a acestei comunităţi. Nici
măcar tiranii n-au construit palate sau morminte pentru glorificarea lor.
Chiar şi tiranul se închina în faţa comunităţii"
Pe lângă această religie oficială a
polis-ului - care deci astfel ^organizată, devenea un adevărat factor de
agregare socială, sporind •orgoliul de cetăţean şi simţul patriotic -
mai exista o religie populară, constituită din credinţe vechi la care se
adăugau influenţe noi venite din Orient sau din Tracia, cu un caracter
general mistic. Aceste forme religioase organizate într-un fel ca religii
inde­pendente, cu ceremonii
şi ritualuri secrete, rezervate numai iniţiaţilor, erau misteriile
.
Misteriile - la ale căror ceremonii nu
puteau participa decât cei iniţiaţi, iar în Grecia iniţiaţi nu puteau
deveni decât cei care vorbeau limba greacă - erau originare din Creta, din
Tracia sau din Asia Mică (Frigia). Spre deosebire de ceea ce oferea religia
oficială a divinităţilor Olimpului, misteriile răspundeau unei nevoi intime
a individului, de linişte şi pace, promiţându-i salvarea sufletului,
scăpându-1 de frica de moarte şi „asigurându-i" o viaţă de dincolo
senină şi fericită. Ceea ce atrăgea îndeosebi toate categoriile de oameni
era ritul iniţierii, care însenina o „renaştere", începutul unei
existenţe, - adică tot ceea ce în religia oficială lipsea. Misteriile
atrăgeau mai ales masele, dar şi persoanele instruite, culte, pentru conduita
morală pe care o predicau şi pe care o pretindeau adepţilor.
Misteriile erau recunoscute...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.