| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Contributia gandirii medievale la dezvoltarea logicii

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
  CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA
LOGICII
            
-  LOGICA UMANISMULUI –
                     
( din  ISTORIA LOGICII de ANTON DUMITRIU )
Preludiile logicii umanismului
In Evul Mediu natura nu mai prezenta nici un
interes pentru oameni, tot interesul lor a fost
îndreptat spre o realitate invizibilă care este divinitatea.
In Renaştere omul se întoarce din nou spre
propriile lui puteri intelectuale şi materiale,
apleând la tradiţiile culturii clasice greco-romane
şi devine centrul naturii pe care o observă. El poate să înţeleagă
această natură şi s-o stăpânească si prin aceasta s-a descoperit pe sine.
Gândirea Evului Mediu era dominată de
polaritatea Dumnezeu-om, dar gândirea Renaşterii era dominată  de noua
polaritate om-natură.
Aceasta nouă
orientare culturală, care este Umanismul, ia o mare amploare în
Renaştere –epoca liberalizatoare începută în
Italia.
Caracteristicile sau
opoziţia dintre Umanismul renascentist (concepţie optimistă despre om, mod de acţiune care decurge din
această concepţie şi care militează pentru dezvoltarea liberă a
personalităţii umane)  şi Scolastica (cultura Evului Mediu însemnând şi ceea ce se învaţă pe de
rost sau ceea ce se referă la probleme pur verbale) este o luptă acerbă
împotriva autorităţii şi tradiţiei filosofice, încorporate în
aristotelism. Aristotel
întemeietorul logicii susţine că legile şi formele logice îşi au baza în
realitatea obiectivă.
In decursul epocii
Renaşterii aristotelismul va suferi treptat atenuări, tot aşa şi Umanismul
va apărea treptat şi se va cristaliza în urma unui proces îndelungat.
Personalităţi puternice care în istoria
logicii au reprezentat primele luări de poziţii umaniste au fost:  Froncesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Leonardus
Aretinus, Aeneas Sylvius Piccolomini, Nicolaus Cusanus.
Francesco Petrarca (1304- 1374)
Celebrul poet al
sonetelor, Petrarca a fost şi un filosof 
umanist interesant, de la care ne-au rămas 
tratatele filosofice: „De remediis utriusque
fortunae”- ‚Despre remediile oricărei
soarte’, „De sui ipsius et multorum aliorum ignoratia”- ‚Despre ignoranţa de sine şi a multor altora’, „De vera
sapientia”- ‚Despre adevărata
înţelepciune’,
„De contemptus mundi”-
‚Despre dispreţiuirea lumii’.
Opera lui Petrarca s-a tipărit prima dată
la Basel, postmortem în 1494.
Petrarca a fost influenţat de opera lui
Dante Alighieri (1265-1321)
şi sub această influenţă, gânditorul
italian se întoarce spre antichitatea romană şi
redescoperă tratatul faimos de retorică ‚De insitution oratoria’ al lui Quintilian şi câteva din
scrisorile şi discursurile lui Cicero, Marcus Tullius
( filozof, scriitor, orator, 106-43 î.e.n.). Aceste scrieri îl conduc la studierea filosofiei şi a literaturii latine şi
majoritatea operelor sale le scrie în latină .
Poetul a fost influenţat şi de  filosoful Seneca, Lucius Annaeus ( 55 î.e.n.-41
e.n.) şi de filosoful
Augustin, Aurelius Augustinus (354-430), care-l
influenţează în mod hotarâtor în opera lui. Astfel Petrarca a fost numit
de către Uberweg  „Străbunul tuturor
umaniştilor”. 
În domeniul
logicii, Petrarca are o poziţie critică faţă de scolastică, cum rezultă
şi din scrierile sale.
Critica pe care o face el scolasticii constă în faptul că ei au redus
filosofia şi teologia la o dialectică verbalistă şi goală.
Petrarca acuză
dialectica scolasticilor, dar acuzele nu sunt adresate lui Aristotel, ci
falsificării lui de către  cei ce nu-l înţeleg. Un exemplu în acest
sens scris de el:  „Împotriva lui Aristotel nimic nu spun, ci împotriva
aristotelicilor proşti, care, în fiecare zi şi în fiecare vorbă a lor, îl
calcă în picioare pe Aristotel, cunoscut lor numai din nume”.
Petrarca propune să se revină la autorii
greci şi latini spunând: „Daţi-mi înapoi pe Pitagora, să se întoarcă Platon, să
renască Homer, să reânvie Aristotel, să se întoarcă în Italia Varro, să
reânvie Tit Liviu, să reânflorească Cicero”.
Astfel Petrarca reuşeşte în mod natural
să alăture logicii şi filosofiei,  arta elocinţei ciceroniene, artă
pe care ,filosofii moderni o dispreţuiesc’, dar pe care Platon şi Aristotel o
cultivau. Recomandarile pe care le-a facut Petrarca vor fi urmate de umaniştii
de după el şi  Cicero va fi modelul artei de a gândi şi a
vorbi.
Giovanni Boccaccio (1313 – 1375)
Boccaccio scriitor renascentist
italian, prieten cu Petrarca şi admirator
şi el al lui Dante, a fost faimos prin operele lui
literare ,Decameronul’
şi , Despre genealogia zeilor’.  Pe el Uberweg îl numeşte ,diletant
multştiutor’. Ediţia cea
mai completă a operelor lui a apărut tot la Basel, postmortem în
1582.
Dragostea lui Boccaccio pentru literatura şi filosofia greco-romană se poate vedea
prin faptul că el a fost primul  ce a adus în Italia copiile greceşti
ale Iliadei şi Odiseei ale lui Homer, pe care a pus să le copieze.
Atitudinea lui Boccaccio este la fel cu a lui
Petrarca fată de filosofia şi logica scolastică.
El  acuză pe
scolastici de ,verbozitate’, că sunt lipsiţi de elocinţă şi că îşi permit cu ironie
să reproşeze lui Aristotel, Cicero, Euclid, Ptolemeu şi că au neglijat artele liberale.
Leonardus Aretinus  (+ 1444)
Leonardo Bruni din Arezzo sau Aretinus la fel ca şi Petrarca şi Boccaccio, acuză pe
scolastici de falsificarea doctrinei lui Aristotel şi de stricarea limbii
latine. Lucrarea lui , Despre folosul discursurilor’, a fost tipărită prima oară la
Nurnberg în 1734.
El nu crede ca scolasticii redau corect ceea
ce a gândit Aristotel, scolasticii au modificat într- atât cărţile pe care
le atribuie acestuia, încât nici el nu le-ar mai recunoaşte.
Aretinus subliniază frumuseţea scrierilor
lui Aristotel, dar aceste scrieri au suferit astfel de modificări stilistice, încât au
devenit ininteligibile prin obscuritatea lor.
d. Aeneas Sylvius Piccolomini (1405-
1464)
Piccolomini, scriitor si umanist, a devenit
Papa Pius al II- lea şi  a avut  o influenţă mare în
toată Europa prin funcţia deţinută. La fel ca şi Petrarca, Boccaccio şi
Aretinus, el a criticat aceleaşi aspecte ale scolasticii.
Critica lui arată că deformarea scrierilor
lui Aristotel se datoreşte traducerilor total inadmisibile care au fost
făcute de oameni nepricepuţi în problemele filosofice şi ale limbii. El
spune că Aristotel a scris lucrările lui cu  eleganţă şi la această eleganţă trebuie să se
reântoarcă filosofia şi dacă vrea să înţeleagă cu adevărat gîndirea
lui.
Piccolomini spune despre logică în
lucrarea , Despre educaţia
copiilor’ aşa: „ Cum
între perceptele retoricii nu se obişnuia să se treacă sub tăcere
dialectica, deoarce ele sunt întrucâtva  convertibile, fiindcă
amândouă nu numai că cercetează, dar şi arată raţiunea şi încearc să
se apere şi să acuze, nu s-a omis ca să fie iniţiaţi copiii în preceptele
dialectice, aşa că această învăţătură a fost predată astfel, 
cunoaşterea părţilor logicii pe care Cicero o numeşte metodă exactă de a
discuta, a defini, a diviza şi a lega, deoarece discuţia se dezvoaltă fie
despre argumentele adevărate  şi necesare, fie despre cele probabile sau foarte manifest
false.
Nicolaus Cusanus (1401- 1464)
Nicolaus Cusanus din Cusa, este un gânditor
original, având dublă orientare una scolastică şi una umanistă, pe amândouă fecundându-le printr-o
viziune personală. El a fost cardinal şi a avut un rol important în epoca lui. El e numit de
P.P.Negulescu ,un Janus al epocii lui’. Cusanus este autor al multor opere teologice, juridice şi
filozofice.
Concepţia lui asupra logicii o gasim in lucrarile sale: , De
docta ignorantia’-
‚Despre ignoranţa savantă’ 1440, De coniecturis’- ,Despre previziune’ 1440, ,Apologia doctae ignorantiae’- ,Apologia ignoranţei
savante’ 1440, ,De
Beryllo’- Despre
beryl’ 1458, ,De apice
theoriae’- Despre culmea teoriei’ 1464, ,De geometris transmutationibus’-
,Despre transmutaţiile
geometrice’ 1445, ,De
mathematica perfectione’-
, Despre perfecţiunea matematică’ 1453-1454,  ,Idiota’- Profanul’
1450, care cuprinde trei cărţi: De
sapientia’- ,Despre înţelepciune’, ,De mente’- ,Despre intelect’ şi ,De staticis experimentis’- ,Despre experimentele
statice’. Multe din
lucrările lui au fost traduse în italiană, germană şi
engleză.
Cusanus a fost influenţat în scrierile lui
de către Meister Eckhart, Heinrich Seuse,
Bonaventura,  Augustin şi Dionysios
Areopagitul. El numeşte scolastica ,garrula logica’- logica flecară şi
întrebuinţează această expresie nu în
sensul inutilităţii ei absolute, ci în acela al
limitării şi incapacităţii ei de a conduce
omul la înţelepciune- ‚sapientia’. Incapacitatea logicii obişnuite de a ne aduce înţelepciune,
îl determină pe gânditorul Nicolaus să înlocuiască logica scolastică cu altă logică pe care o
numeşte ‚docta ignorantia’- ignoranţa savantă.
Dar care e deosebirea dintre cele două logici ne întrebăm. Logica tradiţională 
se bazează pe principiul contradicţiei, iar valabilitatea ei nu este contestată de Cusanus pentru
domeniul discursului raţional şi acest principiu ia forma unei coincidenţe a
celor opuse. Prin această coincidenţă a opuselor se ajunge la intuiţia unităţii opoziţiilor
într-o unitate fundamentală. Astfel raţiunea obişnuită prin legile ei
logice normale caută să formeze unităţi din ce în ce mai mari prin
ştergerea diferenţelor dintre termenii pe care îi compară, dar puterea
intuitivă a intelectului, a înţelepciunii, care se exercită...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.