| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Contabilitatea institutiilor publice

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CAPITOLUL 1
Contabilitatea instituţiilor publice
– componentă a
contabilităţii generale şi îndeosebi a contabilităţii publice
       Contabilitatea publică constituie
contabilitatea care asigură evidenţierea tuturor operaţiunilor de încasări
şi plăţi referitoare la fondurile publice. Ea evaluează obligaţiile
contribuabililor, evidenţiază încasările din aceste obligaţii şi
determină diferenţele din obligaţiile neonorate, precum şi
responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea plăţilor din
fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate
autorităţile publice, comunităţile teritoriale, instituţiile publice
naţionale şi locale.
       Vincent Raude şi Jean Claude Pagat1
reţin pentru contabilitatea publică mai
multe definiţii, una uzuală, alta tehnică şi a treia administrativă.
Astfel, definiţia uzuală o formulează ca fiind: “ansamblul de reguli
aplicabile gestiunii veniturilor de stat”, cea tehnică “reguli de
prezentare a conturilor publice”, iar cea administrativă are în vedere
sarcinile publice şi o defineşte ca fiind “regulile contabilităţii
publice sunt în acelaşi timp reguli de prezentare a conturilor şi reguli de
organizare a serviciilor contabililor publici”.
       Insuficienţele acestor definiţii constau în faptul că cea
uzuală se referă numai la veniturile de stat şi nu are în vedere un
fundament juridic, cea tehnică este prea limitată, iar cea administrativă nu
se referă la ordonatorii de credite. În final, autorii la care ne-am referit,
propun pentru contabilitatea publică următoarea definiţie care ar exprima,
după părerea noastră, cel mai corect funcţiile sale, şi anume: “Regulile
contabilităţii publice au ca obiect determinarea obligaţiilor şi
responsabilităţilor ordonatorilor de credite publice, ale ordonatorilor de
venituri publice şi contabililor publici.” Această definiţie dă regulilor
contabilităţii publice un contur juridic, tehnic şi cuprinde în cadrul său
obligaţiile şi responsabilităţile, atât ale contabililor publici, cât şi
ale ordonatorilor.
       Deşi contabilitatea sectorului public se organizează pe baza
unor planuri de conturi distincte, cu particularităţi, atât în ceea ce
priveşte structura conturilor, cât şi funcţionarea acestora, la baza
contabilităţii publice stau reguli şi norme comune cu cele ale
contabilităţii generale, şi anume:
folosirea unor modele de registre contabile şi formulare comune
privind activitatea financiară şi contabilă;
modelele bilanţurilor contabile, ca şi planul de conturi general
pentru instituţiile publice, sunt stabilite de acelaşi organ, respectiv de
Ministerul Finanţelor Publice; în această privinţă existând o concepţie
unitară în materie (plan de conturi, bilanţ şi alte formulare
specifice);
funcţionarea acesteia este obligatoriu a se face după aceleaşi
reguli şi metode astfel:
contabilitatea se
conduce în partidă dublă; unele excepţii permise pentru anumite instituţii
publice care au dreptul să organizeze contabilităţi în partidă simplă
(consiliile locale comunale) nu infirmă regula;
înregistrarea cronologică şi sistematică
în contabilitate a tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi în mod
simultan, în debitul unor conturi şi creditul altora;
stabilirea totalului sumelor debitoare şi
sumelor creditoare, precum şi a soldului final al fiecărui cont;
întocmirea, cel puţin lunar, a balanţei
de verificare, care reflectă egalitatea între totalul sumelor debitoare şi
creditoare, şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale
conturilor;
prezentarea execuţiei finale lunar,
trimestrial, anual, a veniturilor încasate şi plăţilor efectuate, precum
şi excedentului sau deficitului, comparativ cu contul de profit şi pierderi,
în cazul contabilităţii financiare.
Ca şi în cazul contabilităţii generale
(financiare), contabilitatea publică trebuie să asigure o imagine fidelă, cu
privire la situaţia execuţiei bugetului general consolidat, a informaţiilor
necesare pentru necesităţile proprii ale instituţiilor publice, cât şi în
ceea ce priveşte furnizarea acestora către organele în drept, cu prerogative
în materie. În acest sens, contabilitatea publică trebuie să respecte, cu
bună credinţă, regulile şi normele unitare, general valabile, ale
contabilităţii generale, precum şi principiile acesteia, şi
anume:
Principiul prudenţei, care nu admite
subevaluarea veniturilor şi supraevaluarea cheltuielilor, atât în procesul
de întocmire a bugetelor, cât şi în cel de execuţie mai ales. Acest
principiu în contabilitatea publică trebuie să se manifeste mai ales în
ceea ce priveşte corecta evaluare şi înregistrare a drepturilor bugetare pe
care le au instituţiile publice.
Principiul permanenţei
metodelor, care impune continuitatea regulilor şi
normelor privind modul de evaluare a veniturilor şi criteriile de stabilire a
creditelor bugetare, asigurându-se comparabilitatea în timp a informaţiilor
cu privire la structura bugetelor;
Principiul continuităţii activităţii, care, în cazul contabilităţii publice, determină existenţa
ei atât timp cât va exista sectorul public, iar acesta va exista atâta timp
cât va exista organizarea statală. În această direcţie am putea menţiona,
eventual, despre o dezvoltare a atribuţiilor contabilităţii publice, odată
cu expansiunea sectorului public, ale cărui cheltuieli publice, a raportului
dintre acestea şi produsului intern brut, a crescut în ultimul secol de
aproape cinci ori;
Principiul independenţei
exerciţiului, care determină începerea execuţiei
bugetare la o anumită dată, încheierea ei la o altă dată precisă şi, în
consecinţă, a neadmiterii ca în acestă perioadă să se înregistreze
venituri şi să se efectueze cheltuieli care aparţin altor exerciţii. Acest
principiu l-am putea denumi şi al “adaptabilităţii informaţiei contabile
la sistemul execuţiei bugetare folosit”, “de gestiune” sau “al
exerciţiului”. În acest sens, sectorul public a adoptat sistemul potrivit
căruia are loc o evidenţiere anuală a creditelor bugetare, a plăţilor de
casă şi a încasărilor la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele locale. Acest sistem impune valabilitatea creditelor bugetare
deschise şi repartizate numai în cadrul exerciţiului bugetar respectiv; de
asemenea, plăţile de casă pot fi efectuate numai în limita şi în cadrul
termenului de valabilitate a creditelor. La partea de venituri sunt valabile
numai acele încasări care se colectează în cursul anului financiar-bugetar,
iar cele încasate după 31 decembrie se evidenţiază pe exerciţiul financiar
următor;
Principiul necompensării, care în
contabilitatea publică îşi găseşte expresia cea mai largă prin aceea că
nu pot fi efectuate plăţi direct din încasări, toate veniturile se
înregistrază în buget, şi pentru orice cheltuială care se efectuează
există obligaţia unei aprobări. Unele excepţii de la această regulă, mai
ales în cazul fondurilor din mijloacele extrabugetare şi speciale, nu
infirmă principiul general;
Principiul intangibilităţii bilanţului de
deschidere se aplică numai parţial în situaţia
contabilităţii publice, deoarece, în cazul fondurilor publice, veniturile
cuvenite anului curent, dar încasate în anul viitor, se înregistrează, ca
venit, în anul în care s-au încasat. De asemenea, şi fondurile aprobate
prin bugetele anuale şi nefolosite în acel an îşi pierd valabilitatea la
sfârşitul exerciţiului.  Numai în cazul anumitor bugete, ca de exemplu
în cele din mijloace extrabugetare şi fondurile speciale, care au dreptul
să-şi reporteze soldul execuţiei din anul precedent, am putea vorbi despre o
anume intangibilitate a bilanţului de deschidere;
de
asemenea, ca şi în cazul unităţilor patrimoniale, unde răspunderea pentru
organizarea şi ţinerea contabilităţii, în conformitate cu prevederile
legii o are administratorul, şi în cazul instituţiilor publice răspunderea,
din acest punct de vedere, revine ordonatorului de credite (miniştri,
conducătorii instituţiilor publice, centrale şi locale etc.).
Faţă de regulile enunţate, în legătură
cu modul de funcţionare a contabilităţii publice în România, autorii la
care ne-am referit mai devreme, Vincent Raude şi Jean Claude Pagat, în
aceeaşi lucrare2
menţionează următoarele principii
fundamentale ale contabilităţii publice franceze: “principiul distincţiei
între oportunitate şi regularitate; al distincţiei între ordonatori şi
contabili, şi al neafectării încasărilor şi cheltuielilor”. La aceste
trei principii de bază s-ar mai putea adăuga: “principiul
responsabilităţii (pentru ordonatori şi contabili) şi al unităţii
(unitate de reglementare, abilitatea de manevrare a conturilor, unitatea de
Trezorerie)”.
În afară de frumuseţea definirii
principiului unităţii reţinem principiul distincţiei între regularitate
şi oportunitate, care în literatura noastră de specialitate nu este abordat.
Unele asemănări şi paralelisme între
contabilitatea publică şi cea generală (financiară) sunt şi în ceea ce
priveşte bilanţul contabil. Dacă în cazul unităţilor patrimoniale
bilanţul contabil se compune din bilanţ, cont de profit şi pierdere, şi ca
anexă raportul de gestiune, în cazul instituţiilor publice acesta se compune
din: bilanţ, cu adaptările de rigoare, contul de execuţie, şi în locul
contului de profit şi pierdere, iar ca anexă un raport explicativ. Referitor
la bilanţ, care nu este supus verificării şi certificării de către
cenzori, experţi contabili etc., sau în cazul...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.