| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Contabilitate generala

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
1.OBIECTUL STIINTEI CONTABILITATII.
       1.1. Scurt istoric privind aparitia si dezvoltarea
contabilitatii.
       In acceptiunea moderna, contabilitatea, rolul sau reprezentativ si
multiplele functii în activitatea economica, financiara si sociala are o
istorie proprie, ale carei începuturi sunt greu de delimitat datorita
trecutului îndepartat al genezei contabilitatii.
       Ceea ce constituie o certitudine este faptul ca aparitia
contabilitatii si evolutia lenta, sinuoasa a acesteia au ca factor determinant
necesitatea practica de a cunoaste anumite realitati de natura economica,
financ, sociala.
       Aparitia contabilitatii este nemijlocita de un anumit context
ec-social.
       A  avut la început un caracter rudimentar, care pe masura
dezv. a crescut  rolul ei de cunoastere a realitatilor.
       Numai experienta practica dobândita treptat în domeniul
cunoasterii, cu ajutorul evidentei a creat premisele elaborarii de reguli,
principii si norme cu caracter teoretic privind contabilitatea.
       Notiunea de contabilitate în întelesul ei de astazi nu este
echivalenta cu niciuna din însemnarile sau urmele scrise folosite de unele
triburi indiene, nici cu tablitele de lut ars, nici cu alte însemnari
descoperite în Persia, aceasta constituind etapa evidentei rudimentare.
       Contabilitatea a început sa se contureze în evul mediu odata cu
aparitia capitalismului, a extinderii economiei monetare.
       Stadii superioare de dezvoltare a atins contabilitatea în unle
orase mari ale Iataliei de Nord - Florenta, Venetia -  dezvoltarea
afacerilor în sec.XV impunând conceperea si aplicarea ”metodei venetiene”
de organizare a contabilitatii.
       In anul 1494 a aparut la venetia prima lucrare de literatura
contabila apartinând italianului Luca Paciolo sub titlul “Summa de
arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”
       In cartea a-IX-a a acestei lucrari, denumita ” Tractatus de
computis et scripuris” descrie pentru prima data partida dubla  , care reprezinta si
astazi una din trasaturile definitorii ale contabilitatii.
       Opera lui Paciolo a raspuns nevoilor vietii economice, ale caselor
de comert., deoarece prin partida dubla ( den. “Scrittura doppia”) se punea
ordine în socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind apreciata ca una din
cheile succesului (“Upi est non ordo ibi est confusio).
       Aplicarea metodei dublei partide incepe sa se generalizeze între
sec. XVII-XVIII, îndeosedi în Europa Occidentala, etapa caracterizata si prin
conturarea unei literaturi contabile. In Italia profesia de contabil era
superioara tuturor celorlalte. Contabilii au început sa-si infiinteze
organizatii profesionale si pastrau secretul asupra partidei duble, ceea ce a
contribuit la cresterea prestigiului lor.
       Incepind cu a doua jumatate a sec XIX se remarca dezvoltarea
societatilor pe actiuni, a caror conducere se separa de proprietarii acestora.
Aceasta a dus la aparitia contabilitatii de întreprindere, cu 2 circuite
distincte: 
       • contabilitatea generala - denumita
si financiara;
       • contabilitatea de gestiune
(dualism contabil)- se ocupa cu calculatia costurilor.
       In primele decenii ale sec. XX contabilitatea de întreprindere
începe sa fie supusa procesului de normalizare (stabilirea de reguli si norme
privind modul de organizare ala contabilitatii)
       Incepînd cu a doua jumatate a sec. XIX se remarca evolutia
contabilitatii românesti, îndeosebi în planul literaturii contabile, care
apare cu un decalaj de aproape 3 secole fata de tarile europene occidentale,
deoarece în spatiul românesc formele economice capitaliste au aparut cu 
întârziere.
       Pâna în prima parte a sec. XVIII în Tarile Române se foloseau
lucrari de contabilitate ale unor autori straini ( lucrari franceze în Tarile
Române, Italiene în Moldova).
       Cercetarea contabila fundamentala
are ca obiect definirea conceptelor, principiilor, ale
functiilor contabilitatii, ceea ce desi nu are implicatii directe si certe
asupra activitatii practice contribuie la promovarea si orientarea anumitor
practici contabile.
       Cercetarea contabila aplicativa 
consta în studierea cailor si modalitatilor de
perfectionare si inovare a mijloacelor concrete de lucru cu care opereaza
contabilitatea, aceasta implicând si o confirmare a valabilitatii
acestora.
       Cercetarea contabila normativa
a fost propusa de Bernard Colasse (?) în 1993. Ea
vizeaza procesul de normalizare a contabilit. Acest proces consta în
stabilirea unui ansamblu de norme si reguli care trebuie respectate de
întreprindere atât pe parcursul desfasurarii activitatii contabile cât si la
prezentarea periodica a acestora cu ajutorul situatiilor contabile de sinteza
(bilantul contabil).
       Aceste norme si reguli, împreuna cu metodologia de determinare, de
explicare si evaluare a lor formeaza continutul cercetarii contabile de tip
normativ, care si ea contribuie la dezvoltarea teoriei contabile.
       1.2. Apartenenta contabilitatii la stiintele sociale
       • este legata nemijlocit de
fundamentarea contabilitatii ca stiinta.
       Disciplinele pot fi clasificate în functie de obiectul de studiu
în:
       • stiinte ale naturii
       • stiinte sociale, denumite si umane
( stiintele economice, st. juridice, st. de gestiune, st. politice
)
       Spre deosebire de stiintele naturii, care au ca obiect de studiu
fenomenele naturale, stiintele sociale studiaza raporturile dintre oameni ca
membri ai societatii.
       Tinând seama de aceasta grupare esentiala a stiintelor,
contabilitatea nu poate fi încadrata decât în ”stiinte sociale”,
încadrare care a devenit evidenta la începutul sec. XX  si reprezinta
pâna astazi o opinie larg acceptata, chiar daca unii dintre autori definesc
contabilitatea ca fiind o stiinta sociala, dar si o stiinta
aplicativa.
       Integrarea contabilitatii în stiintele sociale se sprijina pe
urmatoarele argumente:
       Este o creatie a mintii omenesti;
       Inregistreaza în maniera specifica activitati, fenomene,
evenimente si fapte circumscrise în mediul social;
       Atât producatorii cât si utilizatorii de ionformatii contabile
fac parte integranta din societate;
       Deciziile luate pe baza informatiilor contabile au impact
asupra  societatii, în sensul ca determina anumite mutatii sau
schimbari.
       Contabilitatea este dependenta sau influentata aproape exclusiv de
fenomene sociale.
       Opinia potrivit careia contabilitatea este si o stiinta aplicativa
se justifica prin aceea ca:
       • prin înregistrarea unor fenomene
reale contabilitatea actioneaza într-un mediu veridic si concret;
       • conditionarea reciproca si
interactiunea dintre cunostintele teoretice acumulate de contabilitate si
activitatea practica.
       1.3.Delimitarea contabilitatii în cadrul stiintelor
sociale.
       Acest lucru necesita delimitari referitoare la pozitia
contabilitatii în cadrul stiintelor sociale, ceea ce echivaleaza cu a raspunde
la întrebarea ”Care e stiinta sociala în care se încadreaza
contabilitatea?”. La aceasta întrebare nu exista un raspuns fix, deoarece
dupa acceptarea contabilitatii ca stiinta sociala ea a fost revendicata de
stiintele economice si de catre stiintele de gestiune.
       Unii autori, adepti ai apartenentei contabilitatii la stiintele
economice si-au sintetizat opiniile prin definitii de genul:
       “Contabilitatea este o stiinta economica”
       “Contabilitatea este o disciplina din stiintele
economice”
       “Contabilitatea- adevarata stiinta economica”
       “Faptul contabil este un fapt economic”
       Integrarea contabilitatatii în sfera stiintelor economice este
argumentata între altele prin rolul acesteia de a cuantifica si înregistra
în expresie valorica fluxurile si circuitul schimburilor dintre diferiti
agenti economici.
       Desi legaturile dintre contabilitate si economie sunt
incontestabile, fundamentarile economice ale modelului contabil prezinta
neajunsul omniterii rolului practic al contabilitatii, care a devenit un
instrument de gestiune a afacerilor, rol care se amplifica pe masura trecerii
de la societatea industriala la societatea infoemationala, tendinta care se
manifesta pregnant la tarile dezvoltate (SUA, Japonia).
        Aceasta schimbare radicala a mediului economico-social a dus la
delimitarea unui nou domeniu al cunoasterii: stiintele de gestiune.
       Acestea sunt constituite dintr-un ansamblu eterogen de conostinte
teoretice si practice, aplicabile în domenii diferite, unul dintre ele fiind
gestiunea întreprinderii. Stiintele de gestiune includ atât discipline
traditionale: contabilitatea, finantele, etc. cât si discipline, mai noi:
marketing, management, etc.
       Se poate concluziona ca asistam la o repozitionare a contabilitatii
în ansamblul stiintelor sociale.
       In acest nou context, contabilitatea poate fi definita ca o stiinta
de gestiune, apartinând stiintelor sociale.
       Desi opinia potrivit careia contabilitatea este stiinta de gestiune
este tot mai mult acceptata, nu s-a realizat înca un consens deplin în
aceasta privinta.
OBIECTUL DE STUDIU AL STIINTEI
CONTABILITATII.
       1. Preliminarii privind obiectul
contabilitatii.
       Contabilitatea ca stiinta de gestiune, ca sistem de...



Curs valutar
Euro4,5250
Dolarul american4,1556
Lira Sterlina5,3254
Gramul de aur169,7929
Leul moldovenesc0,2190
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.