| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CONTABILITATE DE
GESTIUNE ŞI
          CALCULAŢIA
COSTURILOR
Obiectivele, funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune şi
calcularea costurilor.
Definiţia şi obiectivele
contabilităţii de gestiune şi calcularea costurilor.
     Obiectul
contabilităţii de gestiune îl constituie determinarea costurilor
prestabilite, înregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitate de
producţie, executarea de lucrări, prestări servicii, determinarea costului
efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul prestabilit şi costul efectiv,
analiza acestora cât şi determinarea rezultatelor analitice.
      În cadrul
contabilităţii de gestiune şi calculaţie a costurilor sunt evidenţiate
numai cheltuieli care au o anumită legătură (directe sau indirecte) cu
activitatea desfăşurată.
     Contabilităţii de
gestiune şi calcularea costurilor mai este denumită şi contabilitate
analitică, deoarece dă posibilitatea determinării rezultatelor în mod
analitic pe fiecare purtător de cost sau sector de activitate.
Obiectivele.
     Rezultă din obiectul de studiu şi sunt următoarele:
determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe
purtători de cost şi sectoare de activitate
colectarea cheltuielilor de producţie, administrarea şi
determinarea costului efectiv
determinarea abaterilor dintre costul
prestabilit şi cel efectiv, analiza acestora cât şi determinarea
rezultatelor analitice
determinarea costurilor ca bază a formării preţurilor de
vânzare
Funcţiile contabilităţii de
gestiune.
Funcţia previzională, presupune determinarea costurilor standard
antecalculate, bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de
consum şi de muncă ştiinţific fundamentate cât şi pe baza analizei
cheltuielilor înregistrate în ultimele perioade de gestiune (5-10 ani),
valorile fiind luate în date
comparabile.
Funcţia de înregistrare analitică curentă, presupune
colectarea şi înregistrarea tuturor cheltuielilor efectuate pe destinaţii
în mod analitic şi în momentul efectuării acestora. În acest fel orice
cheltuială efectuată, care priveşte producţia, va fi înregistrată în
momentul efectuării, pe baza documentelor justificative, care atestă
efectuarea operaţiunii.
Funcţia de analiză şi control, se realizează numai cu
condiţia îndeplinirii primelor două funcţii. Presupune determinarea
abaterilor dintre costul prestabilit şi costul efectiv, recuperarea
eventualelor pagube şi luarea de măsuri pentru a preîntâmpina în viitor
asemenea deficienţe.
Rolul contabilităţii de
gestiune
Constă în:
determinarea costului unitar şi total pe purtător şi pe sector,
utilizând procedee şi metode de calculaţie specifice activităţii
desfăşurate
rolul rezidă în posibilitatea comparării în dinamică a
costurilor unui anumit produs, întrucât structura de cost se
menţine
este instrumentul important în planificarea  şi prognoza
activităţii, în întocmirea bugetului cheltuielilor de producţie, ca
parte  componentă a bugetului de venituri şi cheltuieli al
unităţii
cunoaşterea costurilor dă posibilitatea luării de măsuri în
modificarea proceselor tehnologice, în scopul reducerii cheltuielilor de
producţie
cunoscând structura antecalculată (standard) a costurilor pe
purtător şi pe sectoare pot fi înlăturate în urmărirea curentă a
cheltuielilor, acele feluri de cheltuieli, care nu au legătură cu
producţia
Clasificarea cheltuielilor care formează
costul producţiei.
Din punct de vedere al
posibilităţii de identificare a cheltuielilor pe purtător şi pe
sectoare:
cheltuieli directe
cheltuieli indirecte
      Cheltuielile
directe sunt acele cheltuieli pentru care există posibilitatea identificării
pe purtător de cost (produs, lucrare, serviciu) încă din momentul
efectuării lor. Se cuprind: cheltuieli cu materii prime şi materiale
consumabile (o parte din acestea), salariile personalului direct productiv şi
contribuţiile aferenta acestora.
      Cheltuielile
indirecte sunt acele cheltuieli imposibil de identificat în momentul
efectuării numai pe sectoare de activitate sau locuri de cheltuieli. Se
cuprind:
cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea
utilajelor
cheltuieli generale ale secţiei
cheltuieli generale ale întreprinderii
După natura economică:
cheltuieli cu munca vie
cheltuieli cu munca materializată
      
Cheltuieli cu munca vie (cu personalul) sunt: cheltuieli cu salarii brute,
contribuţii, fond de şomaj, etc.
      
Cheltuielile materializate : cheltuieli cu materii
prime şi materiale, energie, combustibil, amortizare, cheltuieli de
întreţinere, reparaţii etc.
Din punct de vedere al
necesităţilor de planificare şi postcalcul:
elemente primare
articole de calculaţie
Elemente primare de cheltuieli:
cheltuieli cu materii prime şi materiale
cheltuieli cu materii recuperabile (se scad)
cheltuieli cu energia, combustibil, apă
cheltuieli cu amortizarea
cheltuieli cu prestaţiile terţilor
alte
cheltuieli materiale
contribuţii şi asigurări
alte
cheltuieli salariale
Articole de calculaţie:
-  materii prime şi materiale directe
-  materiale recuperabile (care se scad)
-  alte cheltuieli cu materiale directe
-  salarii personal muncitor direct productiv
-  contribuţii şi protecţie socială aferente salariilor
directe
TOTAL  cheltuieli directe
-  cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea
utilajelor
-  cheltuieli  generale de ale secţiei
                          
II.       (6+7) TOTAL cheltuieli indirecte de
producţie
                         
III.       (I+II)  cost de
producţie
-  cheltuieli generale ale întreprinderii şi
administraţie
-  cheltuieli de
desfacere      
           
IV.      (III+8+9) costul complet
comercial
După raportul dintre evoluţia nivelului
cheltuielilor şi evoluţia producţiei:
cheltuieli variabile
cheltuieli  fixe
          
Cheltuieli  variabile sau acele cheltuieli care se modifică în acelaşi
sens cu modificarea nivelului producţiei.
          
Cheltuieli fixe se mai numesc şi cheltuieli de structură, de capacitate sau
nivelul producţiei.
     
Metodele şi procedeele de contabilitate de gestiune şi
calculaţie a costurilor.
Metode de contabilitate de gestiune
şi calculaţie a costurilor: concepte şi clasificări.
Metoda de calculaţie este calea de
urmat prin utilizarea unor procedee specifice de calculaţie în scopul
realizării obiectivului primordial al contabilităţii de gestiune, respectiv
determinarea costului unitar pe purtător şi pe sectoare de
activitate.
Clasificarea metodelor de
calculaţie
  După momentul la care se efectuează
calculaţia comparativă procesului de producţie:
metoda de calculaţie de tip prestabilit
(antecalculaţie)
metoda costurilor standard
metoda de calculaţie de tip efectiv
metoda globală, pe faze, pe comenzi
          După modul
de cuprindere a cheltuielilor în determinarea costului unitar, metode de
calculaţie se împart în:
metoda de calculaţie de tip absorbant, total sau
filtoasting
metoda globală, pe faze, pe comenzi, standard cost
metoda de calculaţie de tip parţial
metoda direct costing
metoda costurilor directe
După evoluţia metodelor
întâlnite:
metoda de tip clasic: - metode globală
- metoda pe faze
- metoda pe comenzi
-    metoda evaluate: - metoda
standard cost
                                      
- metoda direct costing
metoda THM (tarif, oră, maşină)
Procedee de calculaţie
costurilor.
Se utilizează următoarele categorii de
procedee:
procedee de determinare şi delimitare a  cheltuielilor pe
purtător şi pe sectoare
procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte
procedee de separare a cheltuielilor în
variabile şi fixe
procedee de determinare a costului producţiei de fabricaţie
interdependentă
procedee de determinare a costului unitar
3.2.1 Procedee de determinare a costului
unitar.
În această categorie se
cuprind:
procedeul diviziunii simple
procedeul cantitativ
procedeul indicilor de echivalenţă
procedeul echivalării produsului secundar cu produsul
principal
procedeul deducerii valorii produsului secundar sau procedeul
valorii rămase sau procedeul restului   
3.2.1.1 Procedeul echivalării produsului secundar cu produsul
principal.
Se utilizează atunci când din procesul de
fabricaţie se obţine un produs principal şi unul sau mai multe
secundare.
Transformarea produsului secundar în produs
principal (teoretic) se face cu ajutorul unor
echivalenţi stabiliţi pe bază de analiză (cunoscuţi în
prealabil).
Etapele în aplicarea acestui procedeu
sunt:
Etapa I.  – transformarea producţiei secundare
în producţie principală, potrivit relaţiei:
qs/p = Qs /
E
qs/p  - 
cantitatea de produse
secundare transformată (convenţional) în produs principal
Qs  -  cantitate de produs secundar
E    -  echivalentul
(care este dat)
Etapa  II.   
– determinarea
cantităţii totale teoretice de produs principal potrivit
relaţiei:
Qt/p = Qp +
qs/p
        Qt/p 
-  cantitatea teoretică  de produs principal
        Qp     -  
cantitatea de produs principal
Etapa  III.  – determinarea costului pe unitate
teoretic principală potrivit relaţiei:
...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.