| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Conceptul de libertate in gandirea filozofica

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
                                                                              
                                                          
                                                                                                             
CONCEPTUL
DE “LIBERTATE”
ÎN GÂNDIREA
FILOZOFICĂ
      
       
Sursa originală a dezbaterilor filozofice in jurul
problemei libertăţii este sentimentul de libertate care
acompaniază orice act voluntar .Puşi în faţa
unor configuraţii diferite de fapte 
,a unor situaţii
că putem decide ce
vrem, că nimic nu este gata făcut, că nimic nu este de
reînceput la fel, că
reacţiilor noastre le este
străin automatismul lucrurilor lipsite de conştiinţă.
      
       Chiar dacă ,plasat la nivelul deciziei
si făcând
abstracţie de rezultatele
obiective ale ei,
sentimentul libertăţii este însoţit adesea de iluzia
că putem face ce
vrem că a
decide fără constrângere 
exterioară ar însemna si
a decide sustrăgându-ne necesităţii ,acest sentiment ,,care nu este altceva decât experienţa
unui act în sine”, ne conduce spre intuiţia
larg acceptată la
nivelul „bunului simţ”, că „libertatea
voinţei s-ar cunoaşte
fără probe”(Descartes), şi că s-ar reduce la un „dat imediat al
conştiinţei” (Bergson).
       
        Dar, analizând mai atent, constatăm
că această intuiţie este, ca orice
intuiţie de altfel, neclară si ne aprobată . Este
de ajuns sa ne întrebăm  „ce simţim atunci când ne simţim liberi” pentru a ne da seama că aceluiaşi sentiment îi putem asocia un evantai larg si
eterogen de semnificaţii
.Intuiţia este deci neclară .Şi ,întrucât ne
putem face iluzii asupra resorturilor deciziilor noastre, întrucât
putem să considerăm alegerea noastră liberă,
chiar atunci când ea a fost dictată constrângător de modelele culturale
,de criteriile sociale de   valorizare  , de prejudecăţi sau pasiuni , de fenomene de alienare ,ea nu este nici
probantă. Intuiţia
libertăţii pune problemă, dar nu se rezolvă
.A trebuit să se desfăşoare un îndelung efort de
meditaţie filozofică pentru ca însăşi problema să fie formulată
pertinent şi să constituie cadru teoretic adecvat
pentru realizarea ei .
  
       În dezbaterea teoretică
a problemelor libertăţii s-au propus în istoria gândirii filozofice mai
multe tipuri de soluţii .Vom prezenta câteva dintre ele , nu în ordinea lor
cronologică, ci în ordinea în care trecerea de la o interpretare la alta ne
permite să surprindem fazele prin care trece procesul progresiv de
conceptualizare a libertăţii, străbătând itinerariul cuprins între
adeziunea pasivă la impulsuri şi adeziunea activă la valori .
   
           O primă interpretare este cea în care
apare LIBERTATEA – SPONTANEITATE .Ea este prezentă la
gânditorii care identifică libertatea în actele unice,
irepetabile, izvorâte din
impulsuri vitale sau emoţionale, sustrase constrângerilor exterioare şi
inanolizabile raţional. Este libertatea – capriciu, libertatea bun
– plac, sau mai precis,
acea ,, liberte – jaillissement’’ (libertate- ţâşnitură)
exaltată de Bergson în cap.III din „ Essai sur les donnees immediates de la concience “.
Libertatea este considerată ca ,, un dat
imediat al conştiinţei “, ca facultatea inerentă a omului de a se raporta
sintetic şi spontan la actele pe care le îndeplineşte, dând curs
pulsaţiilor şi impulsurilor emoţionale care ,,
ţâşnesc “ din ,, străfundurile eului “
Pentru că definirea este un act exercitat
de  inteligenţa cunoscătoare, iar libertatea este proprie
actelor care ne socotesc suveran constrângerile
inteligenţei, o definire a libertăţii devine
principial imposibilă pentru cei ce o reduc la ,,
raportul spontan al eului concret cu actul “ . ,, Acest raport este de nedefinit pentru
că suntem liberi “ – scrie Bergson, conştient că ,,
orice definiţie a libertăţii va da dreptate
determinismului”
Această primă interpretare a libertăţii
este totalmente criticabilă. Omul care s-ar
considera înafara constrângerilor şi-ar conferi
atributul libertăţii oricăror elanuri spointane care ar confunda dorinţa cu
voinţa şi ar da curs,
fără cenzură raţională şi fără triaj axiologic pulsaţiilor vitale
pornite din abisurile  subconştientului, s-ar supune,în fond, unor constrângeri
tiranice ale unui determinism psihologic implacabil.Ar deveni un simplu
automat, cu singura deosebire că, aderând tacit la
principul CARPE DIEM, îşi
creează iluzia de a fi liber tocmai atunci când este redus la un simplu ,,
obiect” întrun angrenaj
a cărui funcţionare îi scapă cu desăvârşire, iar egocentrismul şi
narcismul ar masca pierderea totală ,, a
conştiinţei de sine”, a capacităţii de alegere
şi decizie, a intenţiei de a înţelege necesitatea. Putem spune că această
concepţie, a unei libertăţi – spontaneitate , caută libertatea exact la polul opus
ei.Adeziunea pasivă cvasiautomată la impulsuri spontane ne plasează într-o
zonă a nonlibertăţii, în afara oricărui indiciu al manifestării ei, cel
mult în pragul dincolo de care începe anevoiosul proces progresiv de eliberare.
Trecând de acest prag, întâlnim o a doua
modalitate de interpretare : LIBERTATEA -  INDIFERENTA –. O
întâlnim anticipată de stoici, reluată ân formula lui Duns Scott:
,, liberum arbitrum indifferentiae”, mai târziu
în ,, Tratatul asupra liberului arbitru “ al lui Bossuet întâlnim relativ recent, unele incidenţe şi
la Albert Camus : ,, Le mithe de Sisyphe” , dar prin caracteristicile sale esenţiale, concepţia lui
Camusse încadrează într-o altă modalitate de tratare a
libertăţii ce v-a fi
analizată la locul
cuvenit.Libertatea este definită deci, din această perspectivă, ca
facultatea de a decide fără a fi determinat de nici un mobil sau
motiv. Ea presupune deci un act voluntar de dominare
a impulsurilor  şi a pasiunilor, eliberarea de
prejudecăţi şi iluzii, de orice solicitări constrângătoare asupra eului,
care putea să privilegieze un mobil de acţiune, faţă de altul.Nu
indiferenţa involuntară sau patologică (schizofrenică), ci indiferenţa
deliberată, voluntară este indiciul unei asemenea libertăţi, care are
drept corolar pentru
Bossuet refuzul sistematic al angajării, iar pentru M. Merteau Ponty
disponibilitatea  şi angajarea permanentă, ca expresie a tendinţei de
autoafirmare a eului, care înţelege lucid să compenseze prin cantitatea experienţelor,
lipsa unor repere de ierarhizare calitativă. A fi liber ar însemna deci,
pentru partizanii „indiferenţei”, a acţiona în afara oricărei raţiuni cu privire la conţinutul actului care
urmează a fi realizat, a avea puterea de a dobândi independenţă, în raport
cu orice mobiluri şi implicit, în raport cu orice ordine a cauzelor, a fi
mereu tu însuţi.
Este uşor de sesizat că şi o asemenea
interpretare este precară. Ea exaltă ca
o perfecţiune a voinţei ceea ce este , în fond, o deficienţă a
cunoaşterii. Ea
întreţine iluzia că a acţiona ( sau a nu acţiona ) fără motive,
înseamnă a sustrage acţiunea ( sau refuzul ei ) unor determinări cauzale,
confundând eliberarea de constrângeri ( posibilă )cu o iluzorie eliberare de
necesitate. Ea
desconsideră faptul că nu te poţi domina pe tine dacă nu domini, prin
cunoaştere şi acţiune
eficace, ambianţa guvernată de un determinism pe care ,, indiferenţa „ nu-l opreşte nici să
acţioneze şi nici să refuze acordul proiectelor noastre, cu realizarea
lor. Totodată, ea se
sprijină pe ipoteza subiacentă, greu de susţinut, că trăim într-o lume
fără repere axiologice, în care toate alegerile sunt echivalente. Ori, dacă
ar fi aşa, alegerea între variantele de acţiune nu are sens, decizia devine
arbitrală, iar libertatea imaginară. Respingând această interpretare, nu putem însă să nu
menţionăm că ea surprinde, totuşi, un prim grad al libertăţii: libertatea
implică puterea voinţei umane de ,, a pune între
paranteze „ automatismele impulsurilor, de a nu
accepta pasiv să dea curs oricăror solicitări ale
eului, de a le domina cel puţin prin detaşare şi disponibilitate, cât timp
îi este inaccesibilă
dominarea autentică, realizabilă prin cunoaştere şi valorizare. ,,Această
indiferenţă – cum spune
Descartes – este gradul
cel mai de jos al libertăţii” – ( Meditations touchant la philosophie premiere „ –
in Ouvres choisies
– Paris –pag.113-114). Si tot autorul
MEDITATIILOR METAFIZICE
comentează : ,, Căci, dacă eu aş cunoaşte
întotdeauna, cu claritate
,ceea ce este adevărat
şi ceea ce este bun, nu aş mai fi niciodată în
dificultate deliberând ce judecată şi ce alegere ar trebui să fac, şi
astfel aş fi în
întregime liber, fără să fiu vreodată
indiferent”.
O a treia interpretare ne situează cu un pas
mai departe în itinerariul pe care conceptul de libertate îl străbate pentru
a accede în orizontul axiologic. Intâlnim, de această dată, identificarea
libertăţii cu LIBERUL ARBITRU. Libertatea încetează a mai fi doar autostăpânire şi devine o
forţă propulsatoare .Ea
încetează să mai reziste printr-o indiferenţă olimpiană, oricăror
opţiuni axiologice. Acum ,
valorile cu polaritatea şi ierarhia inerentă lor, solicită eul, şi alegerea
între alternative neechivalente şi neindiferente se impune. Pentru o asemenea
alegere voinţa are în această fază pretenţia de a-şi fi propriul ghid, de a se sustrage oricăror
determinaţii necesare
pentru a decide să facă, sau să nu facă ceva.
Voinţa apare ca putere a unui început absolut ca o
cauză primară capabilă să arbitreze şi să...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.