| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Comportamentul managerial

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
COMPORTAMENTUL MANAGERIAL
STILURI DE CONDUCERE
STILURILE MANAGERIALE au fost grupate în funcţie de o baterie de criterii, care se
referă la următoarele:
atitudinea faţă de RESPONSABILITATE;
autoritatea exercitată de conducător;
iniţierea de structură şi de consideraţie;
preocuparea pentru producţie şi preocuparea pentru oameni;
preocuparea pentru producţie, preocuparea pentru oameni şi
pentru eficienţă;
tipul de motive, caracteristicile comunicaţiei, natura
cooperării şi modul de adoptare a deciziilor.
În funcţie de criteriile adoptate au
rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:
stiluri unidimensionale;
stiluri bidimensionale;
stiluri pluridimensionale;
1. ATITUDINEA FAŢĂ DE RESPONSABILITATE
Pe baza acestui criteriu stilurile de
muncă ale managerilor pot fi clasificate astfel:
stil REPULSIV;
stil DOMINANT;
stil INDIFERENT;
1. STILUL REPULSIV se caracterizează prin tendinţa de a refuza promovarea în
funcţii de conducere. De asemenea, manifestă un respect exagerat faţă de
independenţa subordonaţilor. În situaţii deosebite va adopta soluţii
pripite şi puţin eficiente. Managerii stil repulsiv prezintă, în general,
complexe de inferioritate, deci o redusă încredere în propriile forţe.
Dorinţa lor de a evita responsabilităţile explică refuzul de a ocupa
posturi de conducere precum şi adoptarea în grabă a deciziilor când totuşi
sunt forţaţi de împrejurări să ocupe posturi de conducere. Prin adoptarea
rapidă a deciziilor, chiar în detrimentul gradului de fundamentare a
acestora, conducătorii cu stil repulsiv reduc tensiunea produsă de starea de
nesiguranţă care este proprie oricărei stări antedecizionale.
2. STILUL DOMINANT
desemnează managerii caracterizaţi printr-un comportament orientat spre
dobândirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active şi
generează un climat căruia îi sunt specifice tensiunile, conflictele.
Conducătorii cu stil dominat au în general o bună părere despre ei
însuşi, un grad ridicat al încrederii în sine şi convingerea fermă că
posturile de conducere le revin de drept, numai ei fiind apţi şi dotaţi să
ducă la îndeplinire în mod exemplar sarcinile legate de aceste
posturi.
Din convingerea propriei superiorităţi
derivă şi tendinţa acestor conducători de a-şi menţine propria părere
şi a se impune în adoptarea deciziilor. În caz de eşec managerii cu acest
stil vor căuta, în general, explicaţii exterioare persoanei lor. Astfel, ei
se vor strădui să micşoreze propria lor răspundere pentru eşecuri,
plasând toată responsabilitatea în sarcina subalternilor sau
codecidenţilor. Evitarea recunoaşterii propriei responsabilităţi, în
situaţii de eşec, reduc şansele conducătorilor de a-şi forma o imagine
realistă despre evenimentele şi de a identifica măsurile de corecţie
reclamate de situaţiile viitoare.
Conducătorii marcaţi de stilul dominant au
puţine şanse să-şi perfecţioneze activitatea pe calea învăţării.
Considerând-se superiori sau chiar perfecţi ei nu acceptă ideea că au
greşit şi deci nu vor fi preocupaţi pentru a identifica aspectele negative
ale propriului stil managerial. În acelaşi timp, încrederea ridicată în
sine, în forţele proprii explică şi tendinţa lor de a acţiona cu
fermitate chiar şi în situaţii de incertitudine şi de a persevera în
atingerea scopurilor propuse.
3. STILUL INDIFERENT subliniază lipsa de interes faţă de propria evoluţie în
ierarhie. Persoanele cu acest stil nu caută în mod deosebit să ocupe posturi
de conducere, dar, odată promovate în aceste posturi, au toate şansele să
fie manageri eficienţi. Eficienţa managerilor cu un astfel de stil derivă
din orientarea lor spre ponderaţie şi străduinţa de a îndeplini
atribuţiile de conducere ce le revin cu aceeaşi conştiinciozitate ca şi pe
celelalte îndatoriri.
Conducătorii cu stil indiferent au
capacitatea de a-şi forma o imagine de sine realistă, ca şi despre alţii.
Aceşti manageri menţin în general un echilibru între evaluarea
trăsăturilor pozitive şi negative ale propriei lor persoane, cât şi
considerarea subalternilor pe poziţie de egalitate. Din această categorie se
selectează cei mai mulţi conducători.
Se poate remarca faptul că fiecare stil
prezintă trăsături favorabile şi nefavorabile. De aici concluzia că
fiecare stil (repulsiv, dominant şi indiferent) poate fi eficient sau nu în
funcţie de specificul situaţiei.
Astfel, este mult mai puţin probabil ca
pentru situaţii extreme să fie eficienţi managerii cu stil dominant, graţie
predispoziţiei lor de a adopta decizii ferme şi datorită ambiţiei de a
stărui în obţinerea de rezultate. În nici un caz în situaţii de panică
nu vor fi eficienţi conducătorii cu stil repulsiv, deoarece aceştia tind să
se grăbească (pripit) în a decide (în detrimentul calităţii acţiunii)
şi nu au predispoziţia de a persevera în obţinerea rezultatelor, deci nu
corespund exigenţelor impuse de situaţii critice.
2. AUTORITATEA
EXERCITATĂ DE MANAGER
În cadrul acestui criteriu pot fi cuprinse
două  sisteme de clasificare:
după categoriile de stil managerial;
după tipurile de zone;
Sistemul de clasificare a stilului
managerial în grupe de stil a fost elaborat de LIPPIT şi WHITE.
1. GRUPELE DE STIL MANAGERIAL
Acest sistem de clasificare (pe grupe de
stil) cuprinde:
stilul AUTORITAR
stilul DEMOCRATIC
stilul PERMISIV (LAISSER - FAIRE)
STILUL AUTORITAR
este propriu acelor manageri care refuză să accepte participarea
subalternilor la îndeplinirea atribuţiilor manageriale.
Managerii cu stil autoritar adoptă în mod
unipersonal  deciziile privind obiectivele şi mijloacele realizării
acestor obiective. Ei vor fi preocupaţi de realizarea sarcinilor, de controlul
modului în care se execută sarcinile repartizate. Aceşti conducători
acordă o încredere nelimitată măsurilor organizatorice în direcţia
atingerii obiectivelor. Sub aspectul consecinţelor produse, stilul autoritar
va declanşa rezistenţa neexprimată a subalternilor.
Un astfel de stil
managerial reduce posibilităţile de dezvoltare profesională ale
subalternilor. Restrângerea acestor posibilităţi derivă din limitarea
până la excludere a subordonaţilor de la adoptarea deciziilor.
Imposibilitatea de a participa la decizie
diminuează simţul de responsabilitate,
stânjeneşte interesul creativ – participativ. Acest stil deschide calea spre exagerarea
atitudinii critice ori spre ştergerea interesului profesional (alienare
profesională) al subalternilor. La fel, exagerarea controlului, va avea ca
efect dezorientarea executanţilor în lipsa managerului, ceea ce induce,
provoacă nevoia de control. Reducerea randamentului muncii în lipsa
managerului îl va determina pe acesta să intensifice controlul. Deci,
extinzând timpul afectat controlului, managerii cu stil autoritar reduc
simultan timpul afectat creaţiei, inovaţiei.
Efectele disfuncţionale ale controlului
exagerat sunt:
deplasarea interesului subalternilor de la obiectivul de realizat
la respectarea normelor (regulilor);
crearea unei nevoi sporite de control.
Mecanismul care explică o asemenea
situaţie se fundamentează pe teorema lui Thomas conform căreia o definire
falsă a unei situaţii devine adevărată prin consecinţele sale.
STILUL DEMOCRATIC
este caracteristic managerilor care asigură
participarea subalternilor la procesul de conducere. Managerii cu un acest stil
apelează la colaborarea subalternilor atât la stabilirea obiectivelor cât
şi la repartizarea sarcinilor.
Sub aspectelor consecinţelor se apreciază
că stilul democratic determină o reducere a tensiunilor, conflictelor, o
puternică participare.
Randamentul grupului este de prezenţa sau
absenţa managerului. Orientarea managerilor cu acest stil spre control redus
generează rezerve pentru muncă inovatoare.
STILUL PERMISIV (laissez-faire)  se caracterizează prin evitarea oricărei intervenţii în
organizarea şi conducerea grupului, plasând accentul pe organizarea şi
conducerea spontană. Prezenţa sau absenţa managerului nu are efecte la
nivelul randamentului. Diferenţa între stilul permisiv şi stilul democratic
constă în starea moralului. În cazul managerului democratic moralul este
ridicat deoarece conducătorul sprijină grupul. În cazul managerului permisiv
moralul este ceva mai scăzut, deoarece conducătorul nu sprijină grupul în
îndeplinirea sarcinii.
În literatura sociologică se cunosc
alternative ale acestui sistem de clasificare. Aceste alternative vizează
categoriile de stil autoritar şi stil democratic, păstrând acelaşi
distincţii esenţiale între cele două categorii de stimuli. Astfel, Brown
subdivide manageri cu stil democratic în “democraţi autentici” şi în
“pseudodemocraţi”, iar cei cu stil autoritar în “strict autoritari”,
“binevoitori”, “autoritari incompetenţi”.
CLASIFICAREA PE TIPURI DE
ZONĂ
Acest sistem de clarificare împarte conducătorii în două zone după natura raportului de
autoritate manifestat:
zona de exercitare a autorităţii conducătorilor din firmă;
zona de libertate a colaboratorilor
Fiecare zonă se subîmparte în trepte.
Prima zonă ( a managerilor) cuprinde 4 trepte, iar a doua zonă (a
libertăţii colaboratorilor) cuprinde 3 trepte. Sistemul a fost elaborat de
Tannen- baumann şi Schmidt, care au delimitat treptele după modul de adoptare
a deciziei.
* ZONA DE EXERCITARE A AUTORITĂŢII
MANAGERIALE
* ZONA DE LIBERTATE A COLABORATORILOR
3. INŢIEREA DE STRUCTURĂ ŞI CONSIDERAŢIE
Acest stil...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.