| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Componentii ecologici ai ecosistemului

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
Componenţii ecologici ai
ecosistemelor
3.1.Componenţii ecologici
– materiale – energetice
alcătuirea ecosistemelor şi biocenozei
Sistemele ecologice sunt egale ca şi
biocenozele, compuse din componente ecologice, care sunt a lor bază materiale
energetice componente. La componentele ecologice se referă: energia,
compoziţia gazoasă a atmosferei, apa, sol ca substrat de sol, ecosistem şi
biocenoză, atmosfera şi organisme. În enumerarea componentelor ecologice se
include şi informaţia.
3.2.Energia
Energia este cantitatea totală
caracteristică de deplasare a materiei. Legile fundamentale de 
modificarea energiei o cercetează termodinamica, dar transformarea energiei
în sistemele ecologice –
bioenergetica. Bioenergetica , ca disciplină ştiinţifică cercetează
procesele energetice în ecosisteme şi de asemenea izvorul primei energii
pentru ecosisteme şi biocenoze este luminozitatea, energia venită de la soare
şi căderii pe suprafaţa orizontală a pământului cu intensitatea medie
8,165 Dj/cm2 pe
minut.
3.3.Atmosfera
Atmosfera pământului este un înveliş
gazos, care înconjoară pământul. Atmosfera trebuie considerată acea parte
a pământului în care învelişul gazos se poate împreuna cu pământul ca
un întreg. Masa atmosferei este compusă din (5,15 – 5,9)1015
tone. Atmosfera asigură posibilitatea vieţii pe
pământ şi acordă o mare atenţie la diferite părţi ale vieţii
omeneşti.
Atmosfera ca  component biocenozic se
consideră, însuşi, un strat de aer din pământ şi deasupra lui în
limitele cărora se urmăreşte o influenţă reciprocă componenţilor
biocenozei.
Se consideră că atmosfera contemporană are
a doua provenienţă şi s-a format din gaze, degajate dintr-un înveliş
vârtos al pământului după formarea planetei. În timpul istoriei geologice
a pământului, atmosfera a trecut printr-o evoluţie sub influenţa unor
factori: volatilizarea gazelor atmosferice în spaţiul cosmic; degajarea
gazelor din pământ în rezultatul vulcanilor activi; descompunerea
moleculelor sub influenţa radiaţiei solare ultraviolete; reacţiile chimice
între componenţii atmosferici şi rocile scoarţei pământului; ocuparea
interplanetară a mediului.
Dezvoltarea atmosferei a fost strâns legată
cu procesele geologice şi geochimice, şi asemenea cu activitatea organismelor
vii. Atmosfera apără suprafaţa pământului de la distrugerea acţiunii
meteoriţilor care cad, majoritatea care ard la intrarea în straturile atmosferei.
Activitatea organismelor vii care arată o
influenţă puternică la dezvoltarea atmosferei , la rândul său depinde de
condiţiile atmosferice. Atmosfera reţine mare parte a radiaţiilor solare
ultraviolete, care acţionează la distrugerea multor organisme. Oxigenul
atmosferic se întrebuinţează la procesul respirator a animalelor şi
plantelor, iar bioxidul de carbon atmosferic – în procesul alimentării plantelor.
Factorii climatic, în special regimul termic umed, acţionează la sănătatea
şi activitatea oamenilor. În acelaşi timp activitatea omului indică
creşterea tuturor influenţelor asupra compoziţiei atmosferice şi regimului
climatic. Plina renovare a oxigenukui planetei cu substanţe vii se petrece la
5200 – 5800 ani. Toată
masa lui capătă organisme vii în 2000 de ani, tot bioxidul de carbon
– în 300 – 395ani.
După alcătuirea atmosferei ea are o
structură stratificată, care în primul rând determină o trăsătură a
temperaturii aranjată vertical. În desenul 5 se arată temperatura aranjată
vertical în atmosferă şi legată cu această terminologie verticală a
părţilor atmosferice.
La înălţimea de 1000 de km şi mai mult se
află exosfera, de unde gazele atmosferice se împrăştie în tot spaţiul
lumii. Aici se petrece o trecere lentă de la atmosferă la spaţiul
interplanetar.
Toate structurile parametrice ale atmosferei
: temperatura, presiunea şi densitatea posedă o semnificaţie între spaţiul
şi timpul schimbător: latitudine, anual, de sezon, zilnică. De aceea pe
desenul 5 se reflectă numai starea medie a
atmosferei.
Stratul structurii atmosferice are şi multe
alte diferite manifestări. Diferit după compoziţia chimică a atmosferei.
Aşa, dacă la înălţimi de până la 90km, unde există un amestec
intensiv  al atmosferei, referitor compoziţiei permanente a
componenţilor atmosferici rămâne practic neschimbată, mai sus de 90 km sub
influenţa radiaţiei ultraviolete a soarelui se petrece desociaţia
moleculelor gazelor atmosferice şi o puternică schimbare a structurii
caracteristice ale acestei părţi atmosferice – stratul ozon şi propria
fosforescenţă a atmosferei. Structura complicată a straturilor este
caracteristică pentru aerosol atmosferic, compararea mediului gazos atmosferic
a părţilor lichide sau solide cu provenienţă pământească sau cosmică.
Aerosolul cu părţile lichide – ceaţă, cu părţi solide – fum. Diametrul echivalent  a
părţilor solide a aerosolului 10-9(10-3 mm,
picături –
10-6(10-2 mm straturile se consideră şi
aşezarea verticală a electronilor şi ionilor în atmosferă, ce se exprimă
prin supravieţuirea diferitelor straturi a ionosferei.
Compoziţia componenţilor atmosferici a
pământului este unică. Aşadar atmosfera Jupiterului şi Saturnului este
formată din hidrogen şi heliu, Marte şi Venera din bioxid de carbon, atunci
atmosfera pământului e compusă din azot şi oxigen. Atmosfera pământului
mai conţine şi argon, bioxid de carbon, neon şi alţi compuşi permanenţi
şi alternanţi. Referitor la concentraţiile mari a gazelor permanente,
asemenea informaţiei  despre concentraţiile medii a şirului alternativ
a componenţilor (bioxid de carbon, metan, şi altele), care se referă numai
la straturile inferioare a atmosferei.      Tab.
3.1.
Cea mai principală schimbare a părţii
atmosferice – vaporii.
Corelaţiile de timp şi spaţiu schimbă concentraţia lui care variază în
limite mari – la
suprafaţa pământului de la 3% în tropici până la 2(10-5% în Antarctica, principala cantitate
a vaporilor este concentrată în troposferă, pe când concentraţia lui
repede creşte cu înălţimea . Conţinutul mediu al vaporilor în stâlpul
vertical atmosferic în limitele altitudinii compune pe lângă 16-17 mm
„precipitaţii de apă”, adică aşa grosime o să aibă stratul condensat
de vapori de apă.
În mod esenţial influenţa asupra
proceselor atmosferice, anume pe regimul călduros al stratosferei, indică
ozonul. Ozonul, în general este concentrat în stratosferă, unde absoarbe
radiaţia ultravioletă a soarelui. Media lunară de întreţinere a ozonului
se schimbă în funcţie de latitudinea şi timpul anului şi constituie
grosimea stratului ozonic în limitele 2,3 – 5,2 mm cu influenţă terestră de
presiune şi temperatură. În natură se urmăreşte mărimea şi
întreţinerea ozonului de la ecuator spre poli şi mersul anual minim
– toamna , maxim
– primăvara. În timpul
actual influenţa anului duce la distrugerea stratului de ozon al atmosferei.
De exemplu: distrugătorii stratului ozonic
pot fi: freoni, hlodoni, reprezentând grupa substanţelor
halogene:(11(CFCL3)2,
(12(CF2CL2)2, (22(CHCLF2) şi altele, care fierb la temperatura
camerei, înalt zburătoare, chimic energice la suprafaţa pământului, care
se folosesc în industria de frigidere şi ca pulverizant. Ridicându-se în
stratosferă, freonii se supun descompunerii fotochimice, cu eliminări de ioni
şi clor, ce funcţionează ca catalizator a reacţiilor chimice, ce distrug
moleculele ozonului, ce apără planeta noastră de radiaţia ultravioletă.
În prezent se urmăreşte permanent după ecranul de ozon. În legătură cu
pericolul real de distrugere a stratului ozonic multe ţări au redus
productivitatea şi folosirea freonilor. Acestora le contribuie prelucrarea
hidrocarburilor hlodonice, care au influenţă negativă a freonilor asupra
stratului ozonic atmosferic, a redus mult fabricarea şi utilizarea lor. Dar
emiterea totală a freonilor în lume creşte, ce aduce şi la mărirea
concentraţiilor în atmosferă.
Timpul mediu al freonilor în atmosferă
– ca regulă 70
– 100 ani, iar la limita
superioară probabil ajunge la sute de ani.
Urmăririle arată, că stratul ozonic este
neuniform răspândit în atmosferă, ce contribuie neuniform în repartizarea
freonilor. În atmosfera nordică a emisferei sunt mai mulţi freoni cu 8-9%
decât în atmosfera de sud. Se întâlnesc şi spaţii importante în
ozonosferă (stratul atmosferei în limitele stratosferei la înălţimea de
7-8 cm, la poli de 17-18 km la ecuator până la 50 km, deasupra planetei şi
concentraţiile moleculelor ozonului de 100 ori mai înaltă decât la
suprafaţa pământaului), cu observaţii scăzute (până la 50%) conţine
O3. aceste spaţii au
primit denumirea de „găuri ozonice”.
În anul 1987 se
înregistra din an în an mărirea găurilor ozonice deasupra Antarctidei şi
mai puţin importantă analogia formată în Arctica. Ritmul măririi găurilor
ozonice conţine 4% pe an.
Cauzele apariţiei găurilor ozonice prima
dată s-a înregistrat la începutul anilor 80 a veacului XX, se constituie ca
naturale, aşa şi influenţa antropologică printre altele aruncare freonilor,
componenţii produşilor combustibilului ars, scoaterea pădurii şi ca urmare
micşorarea procentului de oxigen şi alţi factori, distrugerea activă a
stratului ozonic care reprezintă producţia activităţii omeneşti, a fi
necesar în mod radical „Om - natură” în aspect ecologic.
De exemplu, întrebuinţarea CO2 în atmosferă se determină cu
diferiţi factori şi în acelaşi timp antropogenic, unul din care
va completa volumul CO2 în atmosferă, alţii...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.