| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Clasicismul- curent literar-artistic

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
                                         
Clasicismul
     
   Clasicismul este un curent
literar-artistic ce apare în Franţa în a doua jumătate a secolului al
XVI-lea în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea şi se dezvoltă în perioada
dintre secolele XVII-XVIII. Clasicismul pledează pentru valorificarea
antichităţii şi este caracterizat, în special, prin respectul pentru
antichitate.
  Termenul “ clasicism” vine de la
latinul “clasicus”, ceea ce înseamnă
– de prim rang, în care te
poţi încrede, demn de urmat.
  Cuvîntul “clasic” are mai multe accepţii. Se consideră clasice operele
literare şi artistice care întrunesc condiţiile perfecţiunii. În acest
sens sînt clasici scriitorii şi artiştii a căror operă îşi păstrează
valoarea de-a lungul veacurilor. Astfel, în operele lui Leonardo da Vinci,
Iohann Wolfgang Goethe, Victor Hugo, Mihail Eminescu, George Enescu,
recunoaştem valori clasice. În altă accepţie “clasic” înseamnă ceea ce aparţine lumii şi
culturii antice greco-latine. Clasicismul este, astfel, un curent literar în
operele căruia raţiunea are rolul dominant şi care defineşte ansamblul
culturii şi literaturii greco-latine prin extensiuni antice. În aşa fel
ideea de clasicism se contopeşete cu cea de antichitate.
Este necesar să menţionăm că nu există un
element clasic pur şi că în majoritatea cazurilor “Clasicismul” este întrepătruns de “Romantism”.
La origine, “Clasicismul” se bazează numai pe judecata etică şi poate fi definit ca o
mişcare artistică şi literară care promovează ideile de armonie şi
echilibru a fiinţei umane. Acesta este caracterizat prin afirmarea sensului
moral şi estetic al artei, prin conformarea faţă de regulile clasice după
modelul antichităţii greco-romane, prin îmbinarea frumosului cu binele şi
adevărul, utilului cu plăcutul, prin interesul pentru natura umană şi prin
obiectivitatea scriitorului.
În formarea esteticii clasiciste distingem
trei perioade importante:
Perioada Renaşterii franceze ce cuprinde a II-a jum. a secolului
al XVI-lea. Ideea generală a esteticii clasiciste este cea a imitaşiilor
antichităţii.
Cuprinde perioada dintre anii 1600-1660 şi înlocuieşte
imporrtanţa primordială a imitaţiilor cu primatul regulelor.
Perioada 1636-1711 şi e remarcată prin apariţa satirelor lui
Boileau.
    Gruparea ideilor clasiciste şi transformarea lor
într-o unitate de norme estetice constituie opera scriitorilor francezi din
sec. al XVII-lea : Corneille, Racine, Boileau, Molière, La Fontaine, La
Bruyère. Pornind de la imitaţia anticilor, este
promovată o artă cu un scop moral, în centrul căreia se află omul
raţiunii şi al armoniei universale. Clasicismul reuneşte scriitorii care
acceptă unele legi comune, care au ca trăsături generale: claritatea, ordinea şi
măsura.
În Franţa principalii reprezentanţi ai
clasicismului sînt: Pierre Corneille, Jean Racine,
Jean Baptiste Poquelin-Molière, La Fontaine, Jean de la Bruyère,
Boileau.
În opera “Arta
poetică” Nicolas Boileau-Desprèaux sintetizează principiile clasicismului, pornind de la anumite
norme generale de creaţie, ilustrate apoi pe genuri şi pe specii literare.
   Alături de Jean Racine, Pierre
Corneille ilustrează tragedia clasică franceză în mod strălucit, fiind
“deschizător de drumuri”
în această direcţie. Corneille afirmă că:
“Tragedia cere pentru sibiectul ei o acţiune
măreaţă, extraordinară, serioas㔺i că
“Izvorul trebuie căutat în istorie sau
legendă”. Corneille scrie capodopera sa
“Cidul”. Cu “Cidul” apare adevăratul stil
tragic. Corneille rămîne, astfel, pictorul măreţiei şi nobleţei
umane.
   Jean Racine este o personalitate
marcantă în literatura sec. al XVII-lea. Se afirmă, alături de Pierre
Corneille, ca dramaturg format în spiritul riguros al clasicismului. Prin
opera lui Racine şi Corneille, tragedia s-a impus ca gen major în clasicismul modern.
   Alături de ceilalţi clasici
francezi se manifestă şi Jean Baptiste Poquelin-Molière, care îşi desfăşoară activitatea
în perioada de triumf absolut al calsicismului. Ideile clasice ale lui
Molière se manifestă,
îndeosebi, prin respectarea principiului imitării naturii. Natura umană, cu
toate aspectele ei, este tema principală a comediilor lui Molière. Dintre cele mai cunoscute comedii
putem menţiona: Tartuffe,
Avarul, Mizantropul, Don Juan, Femeile savante, Bolnavul închipuit
.Universalitatea lui
izvorăşte din faptul că a surprins în opera sa
aspecte permanent prezente, atît în spaţiu, cît şi-n timp – slăbiciunile omeneşti.
Molière, ca şi Shakespeare şi Balzac, aparţine acelei familii de oameni
ai adevărului şi ai lucidităţii care denunţă viciile oamenilor, cu
încredere în latura luminoasă a fiinţei umane.
  Iohann Wolfgang Goethe spunea:
“Îl conosc pe Molière
şi ţin la el din tinereţea mea; întreaga-mi
viaţă am avut ce învăţa de al el . Mă farmecă
nu numai experienţa lui de artist desăvîrşit, ci, mai ales, naturaleţea lui plăcută,
înalta cultură a sufletului său de poet.”
   Alături de Molière îşi face apariţia şi marele
fabulist francez Jean de la Fontaine, care îşi ia ca bază operele tatălui
fabulei, Esop. Deşi La Fontaine porneşte de la modelele înaintaşilor,
totuşi, tratează fabula într-un stil personal. Fabula lui La Fontaine este
complexă nu numai prin bogăţia tematică, ci şi prin caracterul
epico-dramatic şi mesajul adînc umanist. Limba şi stilul lui La Fontaine
ating perfecţiunea prin simplitate şi densitate.
Prin intermediul lui Jean de la
Bruyère, în sec. al XVII, alături de comedie şi
fabulă se dezvoltă şi o literatură de maxime, de portrete morale. Opera
prin care La Bruyère
rămîne clasic este “Caracterele”. În unele
caractere îi denunţă pe impertinenţi, grosolani,
palavragii, orgolioşi, linguşitori. El nu inventează personaje sau tipuri,
ci le crează din ceea ce observă în jurul său:
“Îi dau îndărăt publicului ceea ce mi-a dat cu
împrumut…” 
În literatura română depistăm elemente de
clasicsim la Ion Budai Deleanu (Ţiganiada), la Mihail Eminescu, la Ion
Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creangă. Se manifestă interes pentru
speciile: oda, satira, pastorala, epigrama, idila, epistola, comedia, fabula,
epopeea.
    O caracteristică generală a clasicismului am putea-o face prin
intermediul viziunii scriitorului francez André
Gide, care spunea că: “Adevăratul clasicism nu
este rezultatul unei constrîngeri din afară, aceasta rămîne artificială
şi nu produce decît opere academice. Mi se pare că acele calităţi pe care
obişnuim să le denumim clasice sînt mai cu seamă calităţi morale şi îmi
place să consider clasicismul ca un buchet armonios de calităţi dintre care
prima este modestia.”
 



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.