| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Cicero-de amicitia

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CICERO – DE AMICITIA
       Este, poate, una din lucrările filozofice ciceroniene, cu cel mai
înalt grad de reprezentabilitate, o oglindă a concepţiei sale
morale.
       Îi
este dedicată, ca dealtfel multe din operele sale, lui Brutus, celui mai bun
prieten: „Ad amicum amicisimus scripsi de
amicitia” (De amicitia 4).
       Personajele acestui –sermo- sunt, în primul rând, Laelius, apoi cei doi gineri ai
săi, Mucius Scaevola şi C. Fannius. Discuţia are loc la puţin timp de la
moartea lui Scipio Africanus, prilej cu care, Laelius rememorează înaintea
ginerilor săi prietenia care l-a legat de Scipio. Motivul pentru care Cicero
plasează în prim-plan cele două personalităţi care au trăit cu aproape un
veac înaintea sa, este simplu şi explicat de el însuşi: „Genus autem hoc
sermonum, positum in hominum veterum auctoritate, et
eorum illustrium, plus nescio quo pacto videtur habere gravitatis” (ID 4).
Este implicit vorba de un apel al lui Cicero,
adresat contemporanilor săi, peste care plana iminenţa prăbuşirii
republicii, de a privi înapoi, spre Republica secolelor anterioare, în care
valorile morale, -virtus, honestas, etc.-, erau mult mai preţuite.
       Din
punct de vedere al conţinutului avem de-a face mai de grabă cu un discurs al
lui Laelius, arareori întrerupt de intervenţia celor două personaje
secundare, care exercită o valenţă stimulativă, iar nu de natură
problematizatoare.
       Care sunt, aşadar, coordonatele pe care apare şi se dezvoltă
prietenia? În primul rând este necesară conştientizarea acesteia, căutarea
şi asumarea ei.
       Unii pun mai presus decât prietenia bogăţiile, alţii
sănătatea, puterea, onorurile, ba chiar plăcerea –voluptas-. Aceasta din urmă este
specifică, însă, fiarelor, iar celelalte sunt trecătoare şi nesigure
–incerta et caduca-,
plasate fiind, nu atât în zona hotărârilor noastre, cât a incertitudinii
şi a nestatorniciei sorţii.
       Subiectul prieteniei îl constituie omul bun –homo bonus- care este, în acelaşi
timp, şi înţelept, şi capabil să atingă virtutea. Acest model uman apt
prin excelenţă de o prietenie adevărată, se află, în viziunea lui Cicero,
în „vita comunis”, nicidecum pe coordonatele idealiste şi intangibile în
a ca căror limite îl înscriu filozofii elini pe omul înţelept şi virtuos.
Desigur, sintagma „vita comunis” pune în lumiină pragmatismul
mentalităţii romane, la care Cicero aderă fără nici o rezervă, atunci
când este vorba de aspectele morale. În domeniul moralei, Arpinatul o
declară răspicat şi repetat: Roma este mult mai
superioară Greciei.
       O
altă trăsătură definitorie este aceea că prietenia nu are drept cauză
slăbiciunea, nici căutarea foloaselor –utilitates-. Ca atare, prietenia
purcede din firea (natura) umană, nu din privaţiuni, se dezvoltă prin
ataşarea sufletească, prin dragoste, nicidecum prin
cugetarea la cât folos va aduce.
       Liantul prieteniei este, aşadar, dragostea, iar firmamentul ei
este încrederea reciprocă; caracterul unui adevărat prieten trebuie să fie
simplu, comun, să simtă la fel – „simplex, comunis, consentiens”, aspecte ce se cristalizează
prin încredere. Dimpotrivă, un caracter cu multe feţe şi încâlcit
– „multiplex et
tortuosum”, ce nu are aceleaşi simţăminte, este instabil, incapabil de
prietenia reală.
       Prietenia se consolidează în timp şi prin dovezi pragmatice, fapt ilustrat de Cicero
prin apelul la proverbe, aforisme şi sentenţe, exprimare concisă şi clară,
prevestindu-l, parcă, pe Seneca: „Amicus certus in re incerta cernitur.”
(ID 64), „Verunque illud est, quod dicitur, multos modios salis
simul edendos esse, ut amicitiae munu expletum sit.”
(ID 67). „Maxima est enim vis vetustatis et consuetudinis” (ID 68)
etc..
       Leitmotivul operei îl constituie apelul la virtute, pus sub
autoriatea lui Laelius, al cărui îndemn din încheiere îl scuteşte pe
oricine de alte comentarii: „Vos autem hortor ut ita
virtutem locetis, sine qua amicitia esse non potest, ut ea excepta nihil
amicitia praestabili utetis.” (ID 104).
Bibliografie
Marcus Tullius Cicero, De amicitia
Pierre Grimal, Literatura latină
Eugen Cizek, Istoria literaturii latine



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.