| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Ce sunt stelele?

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Stelele
Ce sunt stelele
?
Stelele (Figura 1)
sunt uriaşe acumulări de gaze (de obicei hidrogen şi heliu) fierbinţi şi
luminoase, de formă sferică. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei
se datorează, în mare parte echilibrului format între uriaşele forţe de
gravitaţie (care îşi exercită forţa spre interior) şi reacţiilor termonucleare  din
interiorul stelei (care îşi exercită forţa spre exterior).
Văzute de pe Pământ toate stelele, cu
excepţia Soarelui, par a avea acelaşi loc pe bolta cerească pentru un timp
foarte îndelungat. Ele sunt într-o mişcare permanentă, iluzia stării fiind
cauzată de distanţele foarte mari dintre ele şi Pământ.
Numărul stelelelor văzute cu ochiul liber
de pe Pământ este în jur de 8000, dintre care 4000 din emisfera sudică, iar
4000 în emisfera nordică.
În Calea
Lactee, galaxia în care se află Soarele împreună cu sistemul nostru solar, se
estimează a fi câteva sute de miliarde de stele, care au fost observate cu
ajutorul tehnologiilor moderne. Numărul galaxiilor cunoscute este de câteva
sute de milioane, astronomii fiind convinşi că numărul lor este mult mai
mare.
Cea mai apropiată stea de cea a sistemul
nostru solar este Proxima Centauri, o componentă a sistemului solar format din
trei stele, Alpha Centauri. Distanţa dintre cele două stele este aproximată
la 4.29 ani lumină, adică 40 miliarde de kilometri.
Caracteristicile stelelor (culoarea,
temperatura, luminozitatea, mărimea) variează  de la stea la stea în
funcţie de masa lor (cantitatea de material conţinută) şi în funcţie de
modul de formare. Caracteristicile unei anumite stele variează de asemenea,
din cauză schimbărilor suferite în timpul perioadei de viaţă a acesteia.
Viaţa unei stele varia de la sute de milioane până la zeci de miliarde de
ani tereştri.
Naşterea unei
stele
Stelele iau naştere din nori de praf cosmic, a căror densitate
constantă este de câteva miliarde de ori mai mică decât a atmosferei
terestre.
La un moment dat, densitatea din norul de
praf se măreşte într-un anumit punct     (Figura 2), de
obicei din cauza trecerii unei unde de şoc supernovice sau a unui meteorit sau
asteroid.
Punctul respectiv, cu o densitate, şi astfel
cu o putere gravitaţională mărită, atrage o masă tot mai mare de materie.
Astfel se creează un efect în cascadă, urmând ca el să fie stabilizat în
momentul în care temperatura şi presiunea creşte suficient de mult pentru a
da naştere reacţiilor termonucleare din interiorul stelelei.
Dacă la început, în interiorul norului de
praf cosmic era o temperatură apropiată de zero absolut ( – 273.15
oC), după formarea stelei
temperatura acesteia poate atinge mai mult de 10 milioane oC.
Energia
stelelor
Reacţiile termo-nucleare, care poartă numele de
reacţii de fuziune în
fizica nucleară, sunt cele care fac stelele să producă energie. În cele mai
frecvente cazuri aceasta se găseşte sub formă de lumină, căldură şi
radiaţii (de diferite frecvenţe).
Reacţiile de fuziune din interiorul
stelelor, nu pot fi reproduse decât în anumite condiţii, prezente numai pe
corpurile cereşti de masă foarte ridicată: temperaturi de câteva milioane
de grade Celsius şi presiuni foarte mari (cauzate de forţa
gravitaţională).
Reacţiile termo-nucleare constau în
fuziunea a două sau mai multe nuclee de hidrogen pentru a forma un nucleu de
heliu, sau unul mai complex. În urma fuziunii, 0.7 la sută din masa
hidrogenului este convertită în energie, ceea ce semnifică foarte
mult.
În stelele de masă scăzută,
asemănătoare Soarelui, în urma proceselor de fuziune rezultă materiale
relativ simple, cu un număr atomic mic, cum ar fi
heliu(2) sau litiu (3).
În urma fuziunii din stele cu o masă
ridicată rezultă însă materiale mult mai complexe, cu un număr atomic
mare.
Fie mari sau mici, stelele care au o masă
suficientă pentru realizarea reacţiilor termo-nucleare; pot „arde” un
timp foarte îndelungat, deoarece la început toate
sunt compuse în cea mai mare parte din hidrogen.
Oameni de ştiinţă încearcă în
continuare să realizeze procesul de „fuziune la
rece”, o reacţie asemănătoare celei din stele,
care să se poată realiza la temperaturi mai scăzute. Folosind un astfel de
procedeu, apa ar putea devenii combustibilul de bază al planetei, un litru de
apă echivalând aproximativ 500 de litri de benzină.
Găurile
negre
Când energia unei stele este pe terminate,
tot hidrogenul a fost fuzionat în materie mai
complexă din punct de vedere al structurii atomice, steaua respectivă se
destabilizează, pierzându-se echilibrul dintre gravitaţie şi reacţiile
termo-nucleare, care sunt din ce în ce mai reduse.
Stelele care au o masă şi astfel o forţă
gravitaţională imensă (de obicei supernovele), încep să se contracte. Cu
cât suprafaţa stelei scade mai mult, câmpul gravitaţional creşte. Într-un
anumit punct al procesului de contracţie, nici lumina nu mai poate ieşi din
câmpul gravitaţional.
Astfel, acest fenomen a primit numele de
gaură neagră (Figura 3),
nimic din ce este înăuntru neputând ieşi afară ... nici măcar
lumina.
După ce ajunge la dimensiuni foarte reduse,
gaura neagră începe prima dată să „înghită” cu o viteză foarte
apropiată de cea a luminii corpurile cereşti din jurul ei, sistemele solare
şi chiar întregi galaxi. Conform teoriilor unor savanţi, sute de miliarde de
teratone de materie sunt concentrate într-un nucleu, cu volum inexistent,
având o densitate infinită.
Se crede că Universul care ocupă un volum
infinit a fost format tot   dintr-un astfel de punct de volum nul, cu
densitate şi masă infinite, ajuns la un punct de saturaţie (critic). Big
Bang-ul (Marea Explozie) a împrăştiat toată materia în câteva secunde
pe un volum imens.
Dacă Marea Explozie a fost de foartă
scurtă durată, recontractarea Universului se crede că poate dura până la
câteva sute de miliarde de ani.
Nebuloase
Nebuloasele sunt nori
de gaz, sau orice alte obiecte formate din material cosmic, care nu au o masă suficientă pentru a forma o stea.
Nebuloasele luminoase (figurile 4, 5, 6) sunt
de obicei nori de praf cosmic care reflectă sau dispersează lumina provenită
de la stele sau alte corpuri cereşti care produc lumină. Ele sunt
rămăşiţele stelelor care, rămânând fără energie, mor. Există şi
nebuloase care dispersează lumina (roşie sau verde) provenită de la stelele
„tinere” din interiorul lor. Unele nebuloase au fost confundate cu grupuri
de stele sau chiar cu galaxi, dar folosind tehnologii avansate şi telescoape
performante, oamenii de ştiinţă le-au reclasificat.
Nebuloasele întunecate sunt formate din praf
cosmic, care absoarbe o mare parte din radiaţii. Ele sunt observate, de
obicei, dacă absorb lumina transmisă de stele sau nebuloase luminoase. Aceste
corpuri cereşti au o masă puţin mai mare decât a Soarelui. Astfel, câte
odată ele formează noi stele.
Tipuri de
stele
În funcţie de caracteristici stelele pot
face parte din una din cele şase categorii:
Stelele galbene sunt stelele de
dimenisiuni normale. Din acestă categorie face parte
şi Soarele. Ele eu o perioadă de viaţă de până la 12 miliarde de ani
tereştri. Terminându-şi rezervele de hidrogen, astfel de stele se
transformă în superuriaşe roşi, apoi în nebuloase în al căror centru se
află o pitică albă, care devine din ce în ce mai greu de
observat.
Superuriaşe sunt stele normale, al
căror centru se transformă prin reacţii de fuziune în materiale tot mai
grele, începând cu hidrogenul şi treminând cu fierul, cu o temperatura care
poate atinge câteva miliarde de grade Celsius. Suprafaţa acestor stele are
temperaturi de până la 6500 oC, având culori variabile între albastru-verzui şi roşu. Ele
sunt mai luminoase decât Soarele, deoarece au o suprafaţă mult mai mare.
Marea majoritate a acestor stele explodează, transformându-se în supernove
atunci când centrul lor conţine în mare parte fier.
Supernovele (Figura 7) sunt stelele
rezultate în urma exploziei unei superuriaşe. O astfel de explozie poate
lumina o galaxie întreagă pentru un timp destul de îndelungat. Supernovele
pot părea la început de pe planete mai îndepărtate ca fiind stele foarte
noi, care sunt încă în curs de formare. Din astfel de stele, care de altfel
au volumul cel mai mare, se pot naşte gaurile negre, dacă nucleul stelei are
o masă suficientă.
Piticele albe (Figura 8) reprezintă
aproximativ 10% din masa unei superuriaşe roşii care a murit, neavând
sufiecientă masă pentru a exploda într-o supernovă. Mărimea unei astfel de
stele este doar puţin mai mare decât a Pământului, densitatea fiind însă
mult mai mare decât a oricărui material existent pe Terra (mai mult de 1,4
tone/cm3).  Astfel de
stele strălucesc foarte slab în interiorul unei nebuloase, în final
stingându-se complet.
O stea îşi poate schimba caracteristicile,
astfel încât poate face parte din mai multe categorii pe parcursul vieţii
ei.
Cursa pentru cucerirea
spaţiului
Folosind tehnologii din ce în ce mai
avansate, oamenii de ştiinţă au reuşit să descopere şi să studieze stele
dintre cele mai îndepărtate, pe baza luminii emise de acestea şi pe baza
spectrului căruia aceasta aparţine.
Cu ajutorul telescopului Hubble (Figura 9) s-au putut
aduna date importante despre stele, cât şi despre anumite planete. Pe baza
acestor date, folosind computere foarte performante, se pot face calcule 
precise asupra duratei de viaţă, mărimii şi distanţei exacte de...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.