| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: CE SUNT DE FAPT ANTIBIOTICELE?

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CE SUNT DE FAPT ANTIBIOTICELE?
Sunt microorganisme care „omoară“ sau împiedică înmulțirea bacteriilor, ajutând astfel
sistemul imunitar să stopeze
infecția.  Toate
antibioticele acționează asupra
peretelui celular al microbilor, pe care îl distrug, ceea ce duce la
dezintegrarea celulei bacteriene.  Există
antibiotice cu spectru larg – care sunt eficiente asupra multor bacterii – și altele care sunt specifice,
acționând doar asupra unei singure tulpini bacteriene. 
Antibioticele sunt indispensabile în tratarea unor boli grave, precum
meningita meningococică,
pneumonia cu pneumococ, tuberculoza, sifilisul și multe altele.
Anti = contra; bios = viață; (care se
opune vieții)
Antibiotic - medicament care
împiedică dezvoltarea
anumitor microorganisme. În prezent sunt cunoscute peste o sută de tipuri de antibiotice, dar numai
unele se folosesc în medicină deoarece antibioticele sunt dăunătoare nu numai pentru microorganisme,
dar și pentru organismul
uman.
Mult timp, unii și în prezent,
au părerea că antibioticele sunt un remediu contra tuturor bolilor și se întrebuințează la cel mai mic semn al unei
infecții. Astăzi este demonstrat că antibioticele au efect nociv asupra
organismului uman. De la puternice reacții alergice provocate de această clasă de medicamente la efecte toxice ce pun
în pericol viața
pacienților care le
folosesc, cum ar fi:
    * Streptomicina
– o toxicitate cu
tulburări de echilibru,
hipoacuzie, surditate ireversibilă;
    * Clortetraciclina
– complicații la nivelul tubului
digestiv;
    * Cloramfenicol -
leucopenie, trombopenie, anemie aplastică, nevrită
optică;
Antibioticele asupresc funcțiile vitale a celulelor care produc
proteine, din această
cauză la mamele care au
primit antibiotice în timpul sarcinii au născut copii cu anomalii sau alte
dereglari la diferite aparate si sisteme, uneori incompatibile cu
viața. Dar și nou-născutul poate suferi dacă primește laptele matern cu antibiotice. Toate
antibioticele au efecte nocive asupra mamei si copilului:
    * Copiii, mamele care au
primit ciclofosfamide, sufera de dereglarea structurii oaselor, ramolisment
osos.
    * Aminoglicozidele si
tetraciclinele - lezează
oasele si dinții
copiilor.
    * Streptomicina - efect
negativ asupra creierului copiilor si asupra centrului vorbirii.
    * Penicilina - la 16% din
copii provoacă
alergie.
Sunt numai câteva exemple de efecte nocive
ale antibioticelor asupra organismului uman. Dar
antibioticele produc dependență. Pacientului
care după un tratament cu antibiotice i se
ameliorează starea de
sănătate are tendința repetării lui din propria inițiativă la cel mai mic semn de boală, câteodată trecând la altele mai periculoase din
care cauza organismul poate ceda.
Datorita antibioticelor si altor medicamente
organismul uman va avea de suferit în urma creșterii rezistenței microbilor la medicamente. Dupa
unele prognoze, după 2012
multe din medicamente de succes de  astăzi, nu vor mai avea acelasi rezultat,
din cauza rezistenței.
În prezent medicii din toată lumea sunt îngrijorați pentru că bolile care se tratau cu succes cu
antibiotice în trecut au inceput să pună probleme
de tratament. În decursul timpului, microbii au dezvoltat imunitate
și s-au diversificat. S-a
modificat simptomatologia, tabloul clinic și nu cedează la antibiotice (ex.: tuberculoza,
meningita, pneumoniile ...), prin urmare se impune schimbarea dozajului sau a
antibioticului cu unul mai puternic.
De menționat că
încă nu se cunosc toate
efectele nocive ale antibioticelor. Dar nu este exclus să apara noi informatii în
viitor.
Deocamdata antibioticele rămân medicamentele de bază pentru tratamente în cazul unor
afecțiuni, dar se
indică folosirea lor
rațională și responsabilă în interesul sănătății pacientului.
Antibioticele sunt indispensabile în
endocardita infecțioasă,
pielonefrită, pneumonii,
otită, abcese etc
.Netratarea acestor afecțiuni cu antibiotice duc la complicații majore.
Cu antibiotice nu se tratează infecțiile respiratorii acute de etiologie
virală, gripa, hepatitele,
ș.a.
O parte din pacienti pe parcursul
tratamentului cu antibiotice după o evoluție
favorabilă își întrerup tratamentul din propria
inițiativă, dorind minimalizarea efectelor nocive
a antibioticele. Ceea ce este total greșit, se impune respectarea cu strictețe a indicatiile medicului. Boala poate
reaparea sau acutiza. La un tratament repetitiv cu același antibiotic, nu-și vor mai face efectul, impunând
creșterea dozei sau
schimbarea antibioticului.
Nu toate medicamentele antibacteriene sunt
antibiotice. Antibioticele sunt produse de microorganisme. Substanțele medicamentoase ca sulfanilamide
(biseptol, furazolidon, metronidazol, ș.a.) nu sunt din clasa antibioticelor, ele diferă prin mecanismul și efectul lor asupra microbilor
în organismul uman.
Nu este demonstrat că alergiile la antibiotice se transmit
genetic.
Prima substanță antibacteriană care poate fi considerată ca antibiotic cu spectru restrâns a
fost salvarsanul descoperit în anul 1910 de chimistul și medicul german Paul Ehrlich
(1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte
răspândit. Urmat în anul
1928 de descoperirea epocală
a penicilinei de către
Alexander Fleming, care observă că
secreția mucegaiului verde
„Penicillium notatum” (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de
bacterii din laborator.
O altă
descoperire demnă de amintit
este descoperirea în anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este
un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic.
Urmează descoperirea unei
serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina,
Tetraciclina etc.
Prin antibiotice s-a inteles initial substanțe cu efect antimicrobian, produse de un
microorganism și
obținute prin
extracție
naturală. Ulterior, aproape
toate antibioticele s-au obținut pe cale sintetică. Astfel termenul cu antibiotic sau chimio­terapie au devenit
sinonime. Se mai folosește
și denumirea de
substanțe antimicrobiene.
Antibioticele au fost grupate după unele asemănări în ceea ce
privește acțiunea, indicațiile, toleranța, formula chimică etc, în mai multe familii:
betalactamine (peniciline si cefalosporine), aminoglicpzide, macrolide,
tetra-cicline, cloramfenicol, polipeptide ș.a. După modul de acțiune se disting antibiotice bactericide
si antibiotice bacteriostatice. Cele bactericide distrug germenii, iar cele
bacteriostatice impiedica multiplicarea lor, eliminarea lor fiind
realizată prin mijloacele de
apărare ale organismului.
Antibioticile bactericide sunt superioare și sunt indicate în tratamentul de atac
al infecțiilor acute
(septicemii, pneumonii severe), când mijloacele de apărare ale organismului sunt
depășite. Ele sunt indicate și în infecțiile prelungite, cronice și recidivante, prin cure de atac intermitente, precum și în infecțiile care evoluează pe organisme tarate, cu mijloace slabe
de apărare, precum
și la bolnavii
cărora li se administreaza
corticoizi, citostatice sau roentgenterapie (apărare imunologică deprimată sau inhibată complet). Antibioticele bacteriostatice
au dezavantajul - în administrări insuficiente sau suprimate prematur
– că multiplicarea germenilor poate reîncepe, putând să reapară recidive. Deci trebuie adminstrate, ca durată, o
perioadă suficient de
lungă și în doze adecvate. Sunt indicate în
infecții ușoare sau medii.
Clasificare:
După modul de acțiune:
Bactericide,Peniciline (G, V sau peniciline
semisintetice),Cefalosporine, Aminoglicozide(streptomicina, kanamicina,
gentamicina, monomicina, framicetina), Bacteriostatice, Tetracicline,
Cloramfenicol, Eritromicina, Spiramicina, Oleandomicina, Lincomicina, Acid
nalidixic, Nitrofurani, Sulfamide (tobramicina, sisomicina, amikacina),
netilmicină Colimicina
Polimixina Pristinamicina Cicloserina Rifamicina.
După spectrul de
acțiune:
Din acest punct de vedere, se deosebesc antibiotice cu
spectrul larg (tetraciclina, cloramfenicolul etc.) și antibiotice cu spectrul limitat
(penicilina, eritromicina etc). Un dezavantaj deosebit al antibioticelor este
apariția
rezistenței microbiene.
Pentru prevenirea acesteia se recomandă prescriere rațională, deci
justificata, dozaj optim, evitarea tratamentelor prelungite nejustificate
și de rutină, folosirea de asociații de antibiotice nemotivat.
Cunoasterea sensibilității la antibiotice a germenului
responsabil reprezintă una
din regulile de bază ale
antibioterapiei. De aceea, este necesară identificarea germenului si determinarea sensibilității acestuia
față de diferite antibiotice. Operațiunea se numește antibiograma. Antibiograma nu este
întotdeauna realizabilă în
practică, iar
uneori nici nu este necesară. Este în schimb obligatorie la germeni a căror sensibilitate variază după
tulpini și chiar după ani
(stafilococi, enterococi, bacili gram negativi). Antibiograma nu este
necesară in cazul
infecțiilor cu germeni
cunoscuți si a
căror sensibilitate la
anumite antibiotice este de asemenea cunoscută (streptococi beta-hemolitici,
pneumococi, spirochete etc). Este obligatorie, însă, în infecții severe în special cu germeni mai
rar întalniți pentru
alegerea antibioticului, atunci când nu este necesară antibiograma sau provizoriu
până la obținerea antibiogramei .
3. Deosebirea antibiotice și...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.