| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Ce inseamna scutul antiracheta

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CE ÎNSEAMNĂ SCUTUL ANTIRACHETĂ
Pe parcursul acestei lucrări mi-am propus o
trecere în revistă a principalelor puncte de vedere ce sprijină poziţia actualului guvern american
faţă de implementarea National Missile Defense. După o scurtă definire a
conceptului de apărare
antirachetă şi o succintă prezentare a ansamblului operaţional, înaintez
spre analiză opinii, declaraţii şi date pentru a reflecta scena politică
internaţională contemporană în măsura în care vizează problematica NMD.
Interesul guvernului american faţă de securizarea teritoriului său împotriva unui
atac cu rachete balistice datează încă din timpul administraţiei Reagan
când, la propunerea
preşedintelui, în anul 1983 se pun bazele a ceea ce va deveni mai târziu
National Missile Defense. Iniţiativa de Apărare Strategică presupunea
introducerea in spaţiul extraatmosferic a unui sistem de apărare antirachetă (ce căpătase
in presă denumirea de „războiul stelelor”) sprijinit din punct de vedere
tehnic pe sisteme de arme cu energie dirijată –
lasere de mare putere şi instalaţii capabile să emită fascicule de
particule1.
Din 1983 şi până astăzi NMD a suferit
numeroase modificări încercându-se adaptarea sa la
premisele politico-economice considerate a fi de actualitate la momentul
respectiv.
Conform planurilor
actuale NMD se vrea a fi un sistem de apărare apt sa doboare rachete balistice
aflate în zbor, in spaţiul extraatmosferic, cu ajutorul unor proiectile de
intercepţie lansate de la sol.
Primele semnale privind un atac cu rachete
balistice împotriva SUA sunt emise de către
sateliţii de detecţie plasaţi pe o orbită geostaţionară la 36000 de km.
deasupra ecuatorului.
Sateliţii vor detecta racheta încă din momentul lansării, o vor monitoriza
pe parcursul fazei de urcare, timp in care vor depista locul lansării şi vor
furniza informaţii cu
privire la traiectoria proiectilului şi a zonei de impact.
După ce motoarele de propulsie se opresc,
alte sisteme de senzori vor prelua sarcina detecţiei, monitorizării şi
izolării focoaselor de ţintele false sau de alte
reziduuri eliminate de proiectil. Aceşti senzori
reprezintă baza sistemului de apărare antirachetă şi constau în radare în
bandă X (ansambluri de înaltă rezoluţie operaţionale în banda de 10 GHz
), versiuni îmbunătăţite ale radarelor de detecţie timpurie existente şi
un sistem de monitorizare a focoaselor poziţionat in spaţiu.
Datele furnizate de senzorii aflaţi în
spaţiul extraterestru sunt recepţionate de centrul de comandă principal
plasat în Muntele Cheyenne (Colorado) şi de un centru de comandă
secundar aflat în perimetrul bazei de lansare a
interceptoarelor. Aici datele vor fi analizate în vederea aprecierii naturii
ameninţării, izolării focoasei de ţintele false
şi determinării momentului lansării interceptoarelor.
Odată lansate interceptoarele, centrul de
comandă va continua analiza datelor furnizate de senzori şi va transmite noi
informaţii interceptoarelor printr-un releu de comunicaţii cunoscut sub
numele de „In-flight Interceptor Comunications Sistem (IFICS). Tot aici, în
cazul în care focoasele nu sunt distruse şi, dacă timpul permite se va
autoriza lansarea unor receptoare adiţionale.
„Arma” sistemului de apărare antirachetă
reprezintă o îmbinare între interceptor şi o încărcătură explozibilă
extraatmosferică ataşată în scopul detonării focoasei. Interceptorul este
o rachetă in trei trepte folosită pentru a propulsa încărcătura explozivă
spre punctul de intercepţie.
În condiţiile în care  programul de
apărare antirachetă este proiectat să acopere întreg teritoriul SUA cu
ajutorul a cel mult două baze de lansare este necesar ca interceptorul să
atingă o viteză foarte mare pentru a putea intra în coliziune cu focoasele
in timp util – cca. 15
minute. Propulsoarele pot dezvolta o viteză de până la 7-8 km pe secundă
(15700-17900 mile pe oră). Explozibilul va utiliza senzori infraroşii de
detecţie a căldurii şi senzori de lumină pentru a localiza şi ataca
ţinta.   
         După desprinderea
de interceptor explozibilul va călători prin spaţiu până în momentul
detectării ţintei, pe o rază de 1000 de km sau chiar mai mare. Utilizând
mici rachete de ghidare explozibilul se va autodirecţiona  în vederea
stabilirii cursului optim de coliziune.
Dacă centrul de control şi comandă nu a
reuşit, cu ajutorul datelor furnizate de radarele de înaltă rezoluţie să
izoleze focoasele de ţintele false, explozibilul va efectua operaţiunea
folosindu-se de proprii senzori, ulterior urmând a intra în coliziune cu
ţinta la o viteză de 15 km pe secundă (34 mile pe oră) anihilând focoasa
şi autodistrugându-se. Pentru a mări probabilitatea unei interceptări
reuşite vor fi lansate unul sau două interceptoare pentru fiecare focoasă
detectată.
Dacă timpul permite, centrul de control şi
comandă aşteaptă rezultatele interceptării şi dacă este necesar va
autoriza o nouă lansare. Dacă strategia „lansează-priveşte-lansează, ”
nu poate fi aplicată din lipsă de timp, centrul poate autoriza o singură
lansare  de patru sau cinci interceptoare
NMD este un program prevăzut a fi implementat
în trei etape. Etapa I (Expanded Capability 1) presupune dezvoltarea
capacităţii de apărare împotriva unui număr relativ mic de focoase, cel
mult cinci, şi va costa 29.5 miliarde $, fiind
optimizat în vederea respingerii unui atac din partea
Coreei de Nord sau Chinei. Data iniţială de implementare era prevăzută
pentru anul 2005, dar ulterior a fost decalată pentru anul 2007 şi are în
vedere construirea unui număr de 100 de interceptoare în jurul unei baze de
lansare şi a unui radar de
înaltă rezoluţie, ambele poziţionate  în Alaska. De asemenea,
sistemul va număra cinci radare de detecţie timpurie plasate în Alaska,
California, Massachusetts, Greenland şi Marea Britanie, patru sateliţi de
detecţie timpurie, precum şi  un sistem de monitorizare prin satelit a
focoaselor. Deşi, în principiu, în această fază de dezvoltare este
posibilă şi respingerea unui atac din partea Irakului sau Rusiei dinspre
coasta de est, capacitatea redusă de depistare a ţintelor reale de către radarele de
detecţie timpurie conferă sistemului o eficienţă discutabilă.
Etapa a doua (C 2) va
avea în vedere respingerea unui atac mai amplu şi este prevăzută a fi
finalizată în anul 2010. Ce aduce în plus C 2 este plasarea pe orbită a
celui de-al cincilea satelit de detecţie timpurie şi a încă 23 de sateliţi
de monitorizare. Tot în arhitectura acestei faze este inclusă şi suplimentarea numărului de radare
de înaltă rezoluţie de la unu la patru, celelalte trei urmând a fi
construite unul în SUA, unul în Marea Britanie şi altul în
Greenland.   Costul acestei faze este estimat la 6.1 miliarde
$.
Etapa a treia (C 3) va fi implementată în
anul 2011, presupune construirea a 250 de interceptoare amplasate în jurul a
două baze de lansare (Alaska şi Dakota de Nord) şi vizează respingerea unui atac cu rachete
balistice la scară largă. Dezvoltarea sistemului va continua cu introducerea
în program a încă cinci radare de înaltă rezoluţie şi a unui satelit de
detecţie timpurie amplasat în Statele Unite. Costurile finalizării acestei
faze se ridică la 13.3 miliarde $.
ESTE NECESARĂ IMPLEMENTAREA NMD ?
Oponenţii sistemului de apărare
antirachetă, în mare parte statele care prezintă un potenţial pericol
pentru securitatea SUA  (aşa numitele „rogue states ) – Coreea de Nord, Iran, Irak etc, îşi
motivează poziţia susţinând că implementarea de către Statele Unite a
unui astfel de sistem ar conferi acesteia statutul de „jandarm al lumii”,
protecţia asigurată de scut permiţându-i să trateze într-un mod
discreţionar aspecte legate de viaţa politică internaţională şi să
exercite presiuni în orice zonă de interese in vederea valorificării
propriilor deziderate.
NMD primeşte un vot negativ şi din partea
Moscovei, oficialii de la Kremlin susţinând că dezvoltarea acestui program
încalcă flagrant prevederile Tratatului Antirachetă semnat de Statele Unite
şi URSS in anul 1972, punct de vedere contrazis de către administraţia
americană.
În ciuda presiunilor la care sunt supuse,
oficialităţile americane angajate în implementarea sistemului de apărare antirachetă reproduc o serie de
argumente viabile atunci când este pusă în discuţie oportunitatea şi
viabilitatea unui astfel de proiect.
Astfel, însuşi directorul CIA, George 
J. Tenet, îşi manifesta îngrijorarea în faţa Comisiei senatoriale pentru
securitate în ceea ce priveşte creşterea numărului ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii
mondiale. Adresându-se preşedintelui comisiei, Tenet supune atenţiei câteva exemple : noile
tehnologii de comunicaţie ce înlesnesc eforturile destabilizatoare ale grupurilor teroriste
şi reţelelor de traficanţi de droguri, creşterea rapidă a populaţiei, ce
va crea noi stări de încordare  în acele părţi ale globului
incapabile să suporte o
astfel de dezvoltare, intensificarea conflictelor interne în anumite state a
căror coeziune nu mai poate
fi garantată şi accelerarea dezvoltării arsenalelor nucleare în toate
colţurile lumii2.
Deoarece în ultima perioadă responsabilii cu
securitatea trebuie să facă faţă unui număr tot mai mare de ameninţări
la adresa intereselor SUA este necesara stabilirea unui set de priorităţi. În
viziunea oficialului american aceste priorităţi trebuie să privească ameninţările la adresa vieţii
cetăţenilor ţării şi integrităţii teritoriale a SUA în acest sens
nefiind...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.