| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: I.L.Caragiale

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
       
Satanismul în opera lui
I.L.Caragiale
       
       Caragiale solicită azi felurite interpretări. Această
înmulţire de puncte de vedere paradoxale şi de lentile diferit colorate,
generate de un scris la prima vedere transparent, este destul de firească. Dar
o parte a operei- care a făcut să vorbească  despre un alt Caragiale- pretinde o dezbatere
separată, pentru că numără titluri ca: Între
două poveţe, La conac, La
hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul dracului,
etc. , şi pentru că pare a justifica imaginea
unui Caragiale dual.
Paginile care încalcă frontiera fantasticului- ivite
destul de târziu- au însă o calitate care explică tentaţia de a construi
în jurul lor interpretări cutezătoare.
       Să pornim de la bucata Între două
poveţe , în care Caragiale
dă un uşor tâlc simbolic inspiraţiei: tânăra Nina, care-l obsedează cu
prezenţa ei fascinantă la un bal mascat, e travestită în Mefisto; ea devine
astfel Drăcuşorul care-l
urmăreşte cu privirile şi a cărui respiraţie caldă emană tulburător,
chiar când se află în spatele bărbatului.
       Povestitorul oscilează între două ispite femeieşti: între
Nina, al cărei magnetism se exercită puternic, dar scurt, şi între văduva
care îi propune o plimbare în Italia, unde o şi însoţeşte.
Reîntorcându-se după câteva luni, îşi prelungeşte nostalgia după
posibila aventură cu Drăcuşorul, pe care nu-l poate uita. Elementul
fantastic este atenuat până la o simplă convenţie: fiinţa umană e direct
tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obişnuit
travesti.
       Satana, ca factor al răului, care pune
stăpânire pe voinţa omului şi care explică tâlcul ispitei, nu
acţionează numai asupra subconştientului erotic. În La conac, un
tânăr care e trimis de tatăl său, arendaş, să plătească cincizeci de
galbeni, câştigul datorat boierului, se întâlneşte pe drum cu diavolul,
întrupat într-un călăreţ cu înfăţişare de negustor: un roşcovan grăsuliu, cu faţa vioaie, cârn şi pistruiu, dar
om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ, numai atâtă că e saşiu,
şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face, aşa , ca o
ameţeală, ca un fel de durere în apropierea sprâncenelor. Elementul fantastic este mai atenuat aici, deşi suficient sugerat
ca să ne limpezească simbolul.
       De două ori, tânărul îşi face cruce: când dă cu ochii de
biserica din Sălcuţa, şi când se-nchină să-I ajute Dumnezeu să dea
lovitura orzarilor adormiţi, care I-au câştigat toţi banii la stos, sub
îndemnul diavolului întrupat în negustor. Şi de două ori, Satana piere la
semnul crucii, ca şi în poveştile populare. Basmaua narcotizată, pe care
I-o dăduse diavolul ca să-I vrăjească pe orzari, să nu se mai deştepte
până la ziuă, ca să-şi fure înapoi banii pierduţi la jocul de noroc, îl
adoarme pe el însuşi pe prispa casei şi în tot timpul jocului, ochiul
dracului îl obsedează, anihilându-I voinţa. Sfârşitul, cu restituirea
banilor de către unchiul său, pe care întâmplarea I l-a scos în cale,
printre jucătorii de la conac, după ce a scăpat de vraja ispitei, îi
limpezeşte mintea şi îi explică simbolul povestirii, mustrându-l: -
Cine te-a pus să joci,
dacă nu ştii jocul?, şi tânărul răspunde:
     
                     -
Dracul m-a pus!    
     
       Ieşit din cercul magic al ispitei, tânărul reintră în viaţa
normală, după ce întâmplarea l-a încercat sub forma diavolului.
       Cu nuvela La hanul lui
Mânjoală trecem pe un plan
în care fantasticul magic apare simbolic organizat, Caragiale pornind de la
elemente realiste.
       Magia este un accident impresionant, care tulbură profund pe erou
şi îl scoate, pentru un timp, din ritmul lui obişnuit de viaţă,
zvârlindu-l într-o aventură neaşteptată.
       Tânărul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului
Iordache, face un popas la hanul Mânjoalei. Emanaţia senzuală a hangiţei se
complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungeşte pe planul
fantastic cu potriviri ale hazardului, în care prezenţa diavolului se
întrupează într-un cotoi şi apoi într-un ied, aceştia par emisari la
dispoziţia femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace satanice.
       Tânărul pornit prin viscol către viitorul socru, după ce s-a
smuls cu greu de lângă ispită, apariţia ciudată şi apoi dispariţia şi
mai ciudată a iedului, lupta cu elementele naturii şi rotirea într-un cerc
vicios magic,care vine tot în preajma hanului, revenirea la Mânjoala, şi
stăpânirea pe care aceasta o pune pe toate simţurile lui, anihilându-I
voinţa, toate se împletesc în mod fantastic. A trebuit să-l scoată
polcovnicul pe băiat, cu sila, din această vrajă, şi să-l ducă la o
mănăstire, unde timp de patruzeci de zile a fost exorcizat.
       Mânjoala, pare a fi fost vrăjitoare,
care I-a luat minţile, prin intermediul dracului. Ispita femeiască, s-a
exercitat asupră-I cu acele forţe ale subconştientului, care ţin de magie.
De altfel: polcovnicul o ţinea într-una, că în
fundul căciulii îmi pusese cucoana farmece şi că iedul şi cotoiul erau
totuna…, explică simbolul magic însuşi
povestitorul. În final, hanul va arde până în temelie, îngropând pe biata coana Marghioala, acu hârbuită, sub un
morman uriaş de jăratic, sfârşit demn de o
adevărată vrăjitoare, care ispitise cândva, cu satanicele-I farmece, şi pe
bătrânul Iordache .
       În basmul simbolic Calul
dracului , diavolul este
preschimbat în tânăr călător, care poposeşte noaptea sub cerga unei
bătrâne cerşetoare care suferea de insomnie. Aici, Satana, care voia să-şi
ţină taina ascunsă, e descoperit de femeie. Pipăindu-l în somn, dă peste
coada lui şi peste două corniţe.Dar , cerşetoarea, la rândul ei,
era fată de-mpărat mare, care de mititică se
dedase la ştiinţa farmecelor şi meşteşugul vrăjitoriei şi, pentru
păcatele ei fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerşetoare,
şi să nu-şi mai ia înfăţişarea de mai înainte până când nu o putea
păcăli pe dracul, dar numai pe vremea nopţii. 
       Blestemul nu se curmă, însă plimbarea pe care o face Prichindel
în cârca babei, până apar zorile, o transformă momentan în zână
fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, dar nu şi păcălit: înainte
de-a se lumina de ziuă, îşi ia tălpăşiţa , iar fata de împărat
redevine cerşetoare, perpetuându-se blestemul.
       Povestirea din Calul dracului e un basm în care magia operează ca
atare, vraja nu se mai exercită asupra omului şi nu mai acţionează asupra
subconştientului, ci ea l-a transformat radical, ca semn al pedepsei ,
fiindcă s-a dedat la practici vrăjitoreşti: ca să-şi redobândească
personalitatea, fata trebuie să-l păcălească pe însuşi dracul.
                   
       O păcăleală straşnică  va căpăta Satana în
Kir Ianulea , magistrala nuvelă cu tâlc simbolic, ilustrând proverbul
femeii care a speriat şi pe dracul. Elementul fantastic e mai mult de natură satirică, Aghiuţă primise ordin de la Dardarot, să se
transforme în bărbat şi să plece pe pământ, la Bucureşti. Acolo,
Aghiuţă, transformat în Kir Ianulea se va căsători cu Acriviţa, ca să
experimenteze toate năpastele care îi sunt rezervate unui soţ. Pentru
bărbat , iadul e pe pământ, iar la încercările unui biet soţ terorizat de
soţie, nu va rezista nici Aghiuţă însuşi.
       După ce-şi ia lumea în cap, şi intră în corpul femeilor să
le chinuiască, Aghiuţă va renunţa de frica Acriviţei, care a descoperit
formula magică de alungare a diavolului de la Negoiţă, Când, Negoiţă
pronunţă numele Acriviţei, pe care vrea să o cheme în ajutor, ca să
lecuiască pe fata domnitorului, Aghiuţă îşi părăseşte victima, care se
însănătoşeşte brusc, iar la cea dintâi încercare a Ianuloaiei de a
vindeca pe nepoata mitropolitului din Bucureşti, diavolul dispare,
cum a intrat coana Acriviţa pe gangul clopotniţei,
ieşind înspăimântat din trupul chinuit al fetei
şi ducându-se să-I raporteze lui Dardarot , tot ce a pătimit de pe urma
unei femei, care l-a sărăcit şi l-a batjocorit.
       Satanismul lui Caragiale, nu este semnul unei nelinişti personale,
imaginea de scriitor anxios pe care vor să I-o impună unii critici, nu pare a
fi justificată; conceptul de satanism caragialian nu depăşeşte conceptul
folcloric, diavolul se întrupează în om ca să-I ispitească slăbiciunile ,
el este duhul rău, care tulbură subconştientul, scoţând la suprafaţă
anumite dorinţe tăinuite, scoţând pe om din făgaşul obişnuit al vieţii,
care, odată ieşit din cercul magic al înrâuririi diavoleşti, îşi reia
ritmul normal.
               Bibliografie
selectivă  
I.L.Caragiale –Nuvele , Editura Minerva, Bucureşti,
1981.
G. Călinescu- Istoria literaturii
române……, Editura Minerva, Bucureşti, 1988.
S. Iosifescu –
Dimensiuni caragialiene, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972.
P. Constantinescu- Scrieri, Editura pentru literatură, 1967.
                   
   



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.