| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Caracterizare Vitoria Lipan

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Caracterizarea VITORIEI LIPAN
 
       VITORIA LIPAN este unul dintre cele mai
complexe personaje feminine din literatura noastră.
       Ea
este caracterizată încă din expoziţiune, care o prezintă stând singură
pe prispă, torcând şi amintindu-şi de legenda pe care Nechifor o spunea la
nunţi şi cumătrii. Efortul ei de a evoca glasul şi chipul soţului o
caracterizează indirect pe eroină, dovedind dragoste adâncă pentru
tovarăşul ei de viaţă.
       Descrierea devine procedeu de caracterizare, potretul fizic pe care
i-l face naratorul în care elementul central îl
constituie ochii, sugerează o frumuseţe deosebită, deşi discretă:
(„Ochii ei căprui, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a
părului, erau duşi departe...”, „Acei ochi aprigi şi încă
tineri...”).
       Gesturile sunt o modalitate de
caracterizare indirectă, precizia şi îndemânarea cu care toarce dovedesc
hărnicie, în timp ce atitudinea ei absentă sugerează
îngrijorarea.
       Motivul îngrijorării Vitoriei este prezentat laconic.
       Îngrijorarea eroinei creşte gradat o dată cu trecerea zilelor,
aşa cum dovedeşte încercarea ei de a gasi puţină alinare la preotul
satului şi chiar la baba Maranda, vrăjitoarea în a cărei ştiinţă nu
crede.
       Faptele ei arată (indirect) un mod de a trăi tradiţional, în
conformitate cu normele nescrise ale lumii străvechi căreia îi
aparţine.
       Pe
Vitoria o tulbură şi mai mult semnele, visul în care îşi vede soţul
„călare cu spatele, întors către ea, trecând spre asfinţit o revărsare
de ape”, vis pe care îl spune şi părintelui.
       Vitoria este caracterizată indirect şi
prin relaţiile sociale, dar mai ales prin raporturile dintre ea şi copii. Pe
Gheorghiţă îl primeşte cu bucurie, semn al dragostei de mamă. Toate
gesturile îi dovedesc afecţiunea pe care încearcă totuşi să şi-o
ascundă („Vitoria îl primi cu bucurie şi îl sărută pe amândoi obrajii,
după care trecu în altă odaie şi se încuie pe dinlăuntru ca să poată
plânge singură...”).
       Semn
al dragostei materne este şi masa bună pe care i-a pregătit-o.
       Faptul că îi cere lui Gheorghiţă să-i povestească tot ce a
făcut şi a văzut sugerează nu numai interesul pentru evenimentele la care
nu a luat parte, cât şi extrema receptivitate şi atenţie a Vitoriei faţă
de băiat.
       Vitoria nu reuşeşte să-şi ascundă bine dragostea şi mândria
maternă aşa cum o dovedeşte verbul „a admira”, dovadă a intensităţii
sentimentelor sale.
       Monologul interior devine procedeu de caracterizare directă,
relevând durerea din sufletul Vitoriei.
       Supărarea ei, când înţelege că nu găseşte sprijin la
Gheorghiţă, se dezvăluie doar indirect, prin gesturi.
       Monologul interior, procedeu al portretizării indirecte,
sugerează greutatea de a lua o hotărâre care iese din normal şi
tradiţional în mod obişnuit, sarcina căutării trupului celui dispărut şi
a aflării adevărului este o datorie bărbătească. Vitoria este forţată de
împrejurări să îşi asume un rol care nu i se potriveşte.
       Profund credincioasă, aşa cum o dovedeşte şi apelul la
rugăciunile bisericii (plăteşte slujbele), Vitoria ştie că înainte de a
lua o hotărâre trebuie să se pregătească sufleteşte şi trupeşte. De
aceea, chiar înainte de a-l chema pe Gheorghiţă acasă, începe un post
negru de douăsprezece vineri. Se întrezăreşte aici şi o credinţă
străveche, nu poate ajunge la cel din lumea umbrelor decât cel ce devine
asemenea. De aceea, ea ţine post negru,
fără                                                               
apă, mâncare şi cuvânt, prin accepterea bucuriei sărbătorilor de iarnă,
marcând un nou început şi afirmând dragostea de viaţă. Tot din cauza
apropierii de lumea morţilor, i se pare că timpul s-a oprit. Astfel, faptele
Vitoriei devin un important mijloc de a gândi profund
tradiţional.
       Examenul de conştiinţă din ceasurile de singurătate ale
postului îi revelează Vitoriei forţa iubirii faţă de soţ, neatinsă de
trecerea anilor. Monologul interior este şi aici mijloc de caracterizare
indirectă („Abia acum înţelege că dragostea ei se păstrase ca-n
tinereţă. S-ar fi cuvenit să-i fie ruşine, căci avea copii mari, însă nu
mărturisea asta nimănui, decât numai sieşi, nopţilor şi greierului din
vatră”).
       Hotărârea de a pleca la Piatra Neamţ prilejuieşte un mic
conflict între Vitoria şi Gheorghiţă, ce scoate în evidenţă capacitatea
intuitivă a mamei (simte supărarea fiului ei) şi profunda cunoaştere a
oamenilor, dar pe care Vitoria îl va folosi în căutarea ei. Astfel, văzând
măhnirea lui Gheorghiţă care voia să meargă la horă, îl ironizează cu
scopul de a-l ajuta să se maturizeze. De data aceasta, eroina este
caracterizată direct chiar de fiul ei prin monolog interior.
       Vitoria repetă deseori cuvântul „datorie”, încercând să-l
facă pe băiat să înţeleagă că, rămas singurul bărbat din familie,
trebuie să poarte povara gospodăriei pe umeri, şi în plus, are o mare
datorie morală faţă de tatăl său.
       Gheorghiţă o caracterizează direct pe Vitoria, îi simte
supărarea, deşi nu îi intuieşte cauzele profunde.
       Autocaracterizarea este o modalitate de caracterizare directă,
folosită în acest moment important, când Vitoria îşi mărturiseşte
pătrunderea psihologică, dar îşi mărturiseşte şi slăbiciunea, nevoia de
ajutor şi treburile strict masculine: conducerea gospodăriei (turmelor de
oi), găsirea şi pedepsirea ucigaşilor.
       Episodul luptei lui Gheorghiţă cu troianul de zăpadă este
relevant şi pentru portretul Vitoriei. Comunicarea fără cuvinte dintre mamă
şi fiu este o dovadă a puternicei lor afecţiuni şi a asemănării
sufleteşti.
       Trăind într-o lume străveche, profund tradiţională, Vitoria
are o mentalitate tradiţională având încredere numai în ajutorul divin şi
nu în cel al oamenilor. Plângerea ei o face doar „ca să fie”. Neştiind
carte, îl roagă pe părintele Daniil să-i scrie reclamaţia.
       Faptele Vitoriei dovedesc înţelepciune, prudenţă şi
chibzuinţă. Ştiind că vor avea un drum lung şi plin de primejdii îi face
lui Gheorghiţă un baltag, cu care să se apere de tălhari sau de animalele
sălbatice. Faptul că baltagul este sfinţit de preot este încă o dovadă a
spiritului profund credincios şi legat de tradiţie.
       Bănuind că drumul şi căutarea vor dura mult, eroina o duce pe
Minodora la mănăstirea Văratec, gospodăria rămânând în paza argatului.
       Această călătorie este şi pentru Vitoria un drum transformator,
fapt pus în evidenţă atât de numeroasele pregătiri anterioare (postul,
rugăciunile, pelerinajul la mănăstire, rugăciunea la icoana făcătoare de
minuni), cât şi de împărtăşirea din ziua plecării.
       Vitoria îşi duce viaţa după legile străvechi din produsele
gospodăriei şi darurile muntelui (lapte, brânză, piei şi lână, ouă
peşte) folosind bani doar rareori. Ca să facă rost de banii necesari
drumului vinde produse hangiului David din Călugăreni, pe care îi lasă o
noapte părintelui de teama hoţilor.
       De-a
lungul drumului, Vitoria face cercetări, întrebând oamenii (fierarul,
hangii) de un om cu căciula brumărie călare pe un cal negru
ţintat.
       Vitoria acceptă fără plăcere să participe la o cumătrie, din
respect pentru tradiţie, aşa cum o dovedeşte verbul „a trebui”.
Gesturile ei sigure o caracterizează indirect, arătând cu o cunoaştere
perfectă a obiceiurilor. Enumeraţia faptelor şi gesturilor ei devin procedeu
de portretizare indirectă.
       Prudenţa şi înţelepciunea o fac pe eroină să ascundă motivul
călătoriei sale. Ea pretinde că are de luat bani de la Dorna şi nu
reuşeşte să-i recupereze.
       Întâlnind o nuntă, Vitoria dovedeşte încă o dată o bună
cunoaştere a tradiţiilor şi obiceiurilor, făcând o frumoasă urare
miresei. Gesturile, limbajul, mimica feţei sunt perfect adecvate momentului,
după cum o dovedesc epitetele antepuse („Vitoria a primit plosca şi a
făcut frumoasă urare miresei. Arăta veselă faţă şi limbă
ascuţită...”)
       Monologul interior devine din nou procedeu
de caracterizare indirectă, evidenţiind înţelepciunea Vitoriei, puterea şi
spiritul ei cercetător. Ea consideră că în mulţime este mai uşor să te
fereşti de cei răuvoitori şi poţi mai uşor cerceta oamenii. La adăpostul
anonimatului, ea cercetează fără teamă urmele lui Nechifor.
       Pe
drumul spre ţara Dornelor, Vitoria citeşte în natură o schimbare, spirit
profund tradiţional, ea ştie să interpreteze semnele naturii ca şi
visurile.
       Spiritul ei cercetător, setea de cunoaştere o fac pe Vitoria să
privească cu interes locurile şi oamenii întălniţi, în ciuda durerii ei
adânci. Ea remarcă frumuseţea locurilor şi a oamenilor, dragostea de
viaţă a acestora.
       Strânsă legătură a Vitoriei cu natura este încă o dată
sugerată prin descrierea stării vremii care anunţă dezgheţul.
       Descrierea înmormântării devine mijloc de caracterizare
indirectă, arătând durerea şi dragostea profundă pentru soţ, căci
Vitoria îi aduce un ultim omagiu organizând o ceremonie fastuoasă, cu trei
preoţi, pomană cu mâncare bună de post şi un vin foarte bun.
       Văzând că oamenii stăpânirii nu-l găsesc pe ucigaş, Vitoria
încearcă să îl demaşte ea la pomană. Neavând dovezi, ea încearcă să
îl facă pe criminal să se dea singur de gol în faţa oamenilor stăpânirii
şi a sătenilor. Nu întâmplător îi invită la masă pe subprefect şi
oamenii săi, dar şi pe cei doi tovarăşi de...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.