| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Calculatia costurilor de proces (ABC)

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CALCULATIA COSTURILOR DE PROCES
(ABC)
Originile calculaţiei
costurilor de proces
Calculaţia costurilor de  proces este
una din ultimele cuceriri in domeniul calculaţiei costurilor. Originea ei se
afla in S.U.A.. Baza ei se considera a fi lucrarea „The hidden factory”,
elaborata si publicata de Jeffrey G. Miller si Thomas  E. Vollmann. Cei
doi autori au supus unui studiu critic sectoarele si locurile de costuri comune
(indirecte), ajungând la concluzia ca pasul hotărâtor pentru controlul
costurilor indirecte consta in elaboarea unui model care sa detalieze si sa
structureze cauzele acestor costuri. Totuşi ei nu au elaborat si prezentat un
nou sistem de calculaţie  a costurilor. Prima încercare de realizare a
unui asemenea sistem nou in calculaţia costurilor a fost făcuta in anul 1987
de către Kaplan, Cooper si Johnoson. Tot in aceiaşi perioada diferite
cabinete de consultanta si marile întreprinderi industriale au definit
versiunea actuala a metodei ABC.
Cauzele apariţiei calculaţiei costurilor de
proces
Drept cauze ale apariţiei costurilor de
proces pot fi considerate:
modificări
ale poziţiei strategice ale întreprinderii;
modificări
in cererea de informaţii pentru management;
deficientele
sistemelor de calculaţie a costurilor existente.
1.Poziţiile strategice ale întreprinderilor s-au schimbat foarte mult in
ultimii ani. Aceasta datorita schimbărilor  in
mediul întreprinderii, schimbări la care au contribuit esenţial
dezvoltările in tehnologia calculatoarelor. Odată cu introducerea sistemelor
CIM (Computer Integrate Manufacturing) au apărut modificări importante in
toate domeniile si sectoarele întreprinderii. Datorita ascuţirii concurentei
pe piaţa exista tentinta reducerii costurilor, imbunatatirii calitatii
produselor si dezvoltării de produse noi si ca urmare, are loc scurtarea
duratei de viata a produselor. Din asemenea motive ponderea si importanta
sectoarelor costurilor comune si indirecte  creste  mereu fata de
aceea a sectoarelor de poductie propriu-zise. Prin aceste modificări de
activitati se ajunge la modificari in structura costurilor, importanta
costurilor individuale directe scade in favoarea celor comune indirecte,
concomitent cu creşterea ponderii costurilor fixe.
2.In cadrul deciziilor întreprinderii 
in prim plan se situează aspecte noi, cum ar
fi:
-Pregătirea si asigurarea de
informaţii despre costuri
referitoare la o multitudine de obiecte ale calculaţiei
costurilor;
-Reducerea mărimilor loturilor de
fabricaţie;
-Determinarea unui număr optim al
variantelor produselor;
-Determinarea costurilor pentru comenzi
specifice;
-Controlul eficientei economice in 
sectoarele tot mai numeroase si mai importante ale costurilor comune
indirecte.
Informaţiile necesare se refera la
întregul lanţ de creare a valorii din întreprindere, inclusiv la toate
sectoarele de producţie si activitati auxiliare, ajutătoare
indirecte.
3.Sistemele
tradiţionale de calculaţie a costurilor sunt orientate spre sectoarele
efective de producţie. Costurile comune indirecte se
repartizează asupra produselor prin intermediul unor mărimi de referinţa,
care in actualele condiţii tehnologice, nu reprezintă o expresie a
ocazionării (de exemplu salariile indirecte). Decontarea costurilor indirecte
are loc prin suplimentari asupra unor mărimi valorice. Aceasta repartizare a
costurilor indirecte neconforma cu principiul ocazionarii, poate duce la
decizii strategice greşite.
Definirea, sarcinile si trăsăturile
calculaţiei costurilor de proces
       
       Exista mai multe mai multe definiţii ale metodei ABC,  date
de diferiţi autori sau de diferite cabinete de
consultanta.
       După Horvart/Mayer, calculaţia costurilor de proces se
defineşte astfel: ”Calculaţia costurilor de proces poate fi inteleasa ca o
noua abordare a caclculatiei in vederea creşterii transparentei costurilor in
sectoarele de activitati indirecte, a asigurării unui consum eficient al
resurselor, evidenţierii utilizării capacitatii, imbunatatirii calculaţiei
pe produs si evitării, in acest fel a unor decizii strategice greşite”. Din
aceasta definiţie rezulta clar sarcinile si obiectivele calculaţiei
costurilor de proces. Trăsătura de baza  a acestei calculaţii consta in
ideea de a nu mai repartiza costurile comune, indirecte de exploatare asupra
produselor prin intermediul unor cote inexacte si arbitrare, ci in concordanta
cu apelarea efectiva a produselor, obiecte ale calculaţiei la activitatile
intreprinderii. După natura ei, calculaţia costurilor de proces este o
calculaţie  a costurilor totale, deoarece decontează asupra produselor
nu numai costurile individuale directe, ci si pe cele comune indirecte. Acest
concept al costurilor totale se bazează  pe faptul ca pe termen lung
(aproape) toate costurile sunt variabile si deci au o relevanta
decizional.
       In legătura cu aceasta se poate aprecia ca, prin destinaţia sa,
calculaţia costurilor de proces este orientata de către deciziile pe termen
lung si poate fi considerata un sprijin pentru problemele strategice ale
întreprinderii. Ansamblul funcţional al întreprinderii este reprezentat prin
activitati si procese, procesele fiind poziţionate sub raportul costurilor,
orizontal fata de impartirea tradiţionala a locurilor de costuri.
       Calculaţia costurilor de proces nu reprezintă un nou sistem de
calculaţie intru-cat in construcţia si organizarea ei poate utiliza structura
tradiţionala folosita in calculaţia costurilor: pe feluri, locuri si
purtători de costuri.
Organizarea calculaţiei costurilor prin
metoda ABC
       Potrivit metodei ABC calculaţia costurilor pe proces presupune
parcurgerea mai multor etape in care se realizează:
identificarea activitatilor, a proceselor
si stabilirea ierarhiei proceselor;
determinarea stimulatorilor de costuri si
construirea structurilor cantitative;
stabilirea cotelor costurilor de
proces;
       Principiul de baza al metodei îl costituie repartizarea
mai fina a cheltuielilor indirecte pe purtătorii de
cheltuieli in raport cu metoda clasica utilizata, fara  a afecta
cheltuielile directe.
Identificarea activitatilor, a proceselor si
stabilirea ierarhiei proceselor
Pentru identificarea activitatilor a
proceselor si stabilirea ierahiei proceselor s-a impus modelul lui
Horvart/Mayer ce cuprinde 4 faze:
formularea de ipoteze privind principalele
procese;
Aceste ipoteze sunt elaborate in prima faza.
Ele au la baza structura produselor, desfacerii, a întreprinderii, obiectivele
proiectului si situaţiile decizionale importante.
       analiza activitatilor pentru determinarea proceselor
parţiale;
               In primul
rând trebuie identificate procesele de ansamblu ale unei societati pentru a le
putea evidenţia si prelucra sub raportul calculaţiei costurilor. Analiza
activitatilor poate fi efectuata in mai multe feluri: chestionări si
interviuri, analiza documentara, procedeul multimoment. Pentru fiecare loc de
costuri se determina procesele ce se desfasoara in diversele sectoare si
rezultatele acestora(output) pe de-o parte, precum si necesarul de personal si
valori materiale pentru acestea(input), care determina mărimea proceselor, pe
de alta parte.
alocarea capacitatilor si a
costurilor;
  Exista mai multe modalitati de alocare
a costurilor de plan ale locului de costuri
diferitelor procese parţiale:
planificarea analitica a felurilor de costuri pentru fiecare
proces  parţial. Aceasta metoda este cea mai exacta dar si cea mai
costisitoare.
organizarea unei planificări analitice a costurilor locului de
costuri. In măsura in care un anumit fel de costuri este dominant poate sa fie
suficienta planificarea analitica a acestui fel de costuri. Pentru
celelalte  feluri de costuri se poate pleca de la costurile normale ale
locului si repartizarea proporţionala a acestora pe procese in funcţie de
felul de costul dominant
determinarea regresiva pe baza valorilor anului precedent si a
valorilor din buget.
  concentrarea proceselor parţiale
si proceselor principale.
Daca pentru toate locurile de munca sunt
cunoscute procesele parţiale stimulatorii lor de
costuri si ponderea lor in costurile de locuri de posturi urmează ca ultima
faza concentrarea proceselor parţiale in câteva procese principale
subordonate locurilor de costuri. Procesele parţiale vor fi organizate
sub forma a doua dimensiuni: a locului de costuri
executant si a procesului principal subordonat locului
Determinarea stimulatorilor de costuri si
construirea structurilor cantitative
       In cadrul acestei etape se disting următoarele faze:
       stabilirea stimulatoarelor de costuri;
Stimulatorii de costuri reprezintă
mărimile de referinţa pentru repartizarea costurilor comune indirecte.
Mărimea costurilor comune privind materialele, de exemplu, nu depinde de
valoarea materialelor aprovizionate, ci de numărul comenzilor efectuate si derulate, a miscarilor din depozit. Ca exemple
a unor stimulatori de costuri pot fi considerate:
Pentru procesul principal „ comandarea materialelor”, numărul
de comenzi;
Pentru procesul principal „elaborarea planului de producţie”,
numărul secţiunilor de plan elaborate;
       stabilirea criteriilor pentru determinarea stimulatorilor de
costuri;
Doua elemente importante in alegerea
stimulatorilor de costuri sunt:...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.