| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Bilantul contabil

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
1. NOţIUNE şI FUNCţIILE BILANţULUI
CONTABIL
Pentru realizarea funcţiilor
contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma
lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile
generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv
şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de
gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator,
bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste
documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii
financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale,
rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii
31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi
agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să
întocmească bilanţ contabil.
Bilanţul este documentul oficial de sinteză
al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil contribuie să dea o
imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare
şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care
presupune:
respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea
patrimoniului;
respectarea principiilor: prudenţei,
permanenţei metodelor, continuitatea activităţii bilanţului de deschidere
cu cel de închidere, a noncompensării;
posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele
înregistrate în  contabilitate, puse de acord cu
inventarul.
Procedeu principal al
metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul
propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie
valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire  a
acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la
un moment dat.
Bilanţul
este documentul contabil de sinteză, prin care se
prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la închiderea
exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea
Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le
îndeplineşte:
funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
funcţia de cunoaştere a mersului activităţii
economico-financiare;
funcţia previzională.
1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din
necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după
criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să
poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a
unităţii patrimoniale.
2) Funcţia de analiză a mersului
activităţii economico-financiare se manifestă prin
aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul
realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică
rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice
şi financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor,
Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale analizează
periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a
anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de
seama contabile.
3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta
activitatea viitoare. în
acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi
cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia
patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de
raportare.
2. STRUCTURA BILANţULUI
CONTABIL
Bilanţul contabil are în componenţa sa
documente şi situaţii de sinteză economică sau de control fiscal,
cuprinzând următoarele elemente:
Bilanţul propriu-zis;
Contul de “Profit si pierdere” ( respectiv contul de
exerciţiu în cazul instituţiilor publice );
Anexa la bilanţ;
Raportul de gestiune.
Având acelaşi scop, de informare asupra
situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale şi
a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot
unitar.
Pentru întocmirea şi prezentarea completului
bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul  Consultativ al
Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi
celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi
instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele
metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului
Finanţelor.
La întocmirea bilanţului
contabil, se au în vedere următoarele reguli:
posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale
stabilite pe baza inventarului;
nu
sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi
respectiv între conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit
si pierdere”.
în practică se
cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea stângă, activul, şi partea dreaptă, pasivUl,
numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei
verticale  sau schema
bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou
cu două părţi pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări,
iar modelul de bilanţ sub forma listei verticale ordonează structurile 
patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale
situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a
patrimoniului.
A) Bilanţul
propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau
sisteme, în funcţie de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici ,
mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie de praguri
fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri
şi numărul  mediu de salariaţi ).
Bilanţ contabil în sistem simplificat,
în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de
bilanţ mai redusă.
Bilanţ contabil în sistem de bază
prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi
şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele
întreprinderii.
Bilanţul unităţilor patrimoniale care
desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de activ şi
pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa
lor.      activul bilanţului  cuprinde
următoarele grupe principale de elemente:
Activele imobilizate ( imobilizări
necorporale; imobilizări corporale; imobilizări financiare );
Activele  circulante ( stocuri,
creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi alte valori
);
Conturile de regularizare şi asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferenţe de
conversie-activ şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat, de activ
);
Primele de rambursare a obligaţiunilor.
Capitalul social
subscris nevărsat se înscrie distinct în grupa
activelor circulante ale
bilanţului.           
Pasivul
bilanţului cuprinde următoarele grupe principale de
elemente:
Capitalurile proprii ( capitalul social
sau individual, primele legate de capital,
diferenţele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat,
rezultatul exerciţiului, fondurile proprii, subvenţiile pentru investiţii si
provizioanele reglementate );
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
Datoriile ( împrumuturi şi datorii
asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii în legatură cu
personalul, datorii faţă de bugetul  statului, datorii privind
asigurările sociale, creditori şi alte datorii );
Conturile  de regularizare şi asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans,
diferenţele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii şi de 
regularizat de pasiv ).
Elementele  patrimoniale în bilanţ sunt
sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, după
criteriul lichidităţii activului şi a exigibilităţii pasivului, astfel:
posturile de activ sunt aşezate în ordinea crescătoare a lichidităţii ( de
la cele mai puţin lichide - cum este cazul activelor imobilizate la
disponibilităţile băneşti ca formă de lichiditate absolută ), iar în
pasiv posturile sunt dispuse de la cele  mai puţin exigibile ( de la
capital - ultimul cont care se închide in cazul lichidării patrimoniului ) la
datoriile curente.
Atât activul cât şi pasivul bilanţier
suportă un dublu criteriu de ordonare:
criteriul major: pentru
active, natura lor economică, iar pentru elementele
de pasiv, natura lor juridică;
criteriul minor: pentru active,
lichiditatea ( crescătoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv,
exigibilitatea lor ( crescătoare ).
Structura bilanţului o stabileşte Ministerul
Finanţelor la sfârşitul fiecărui an financiar.
B) Contul de “Profit şi pierdere”
reprezintă o recapitulaţie a veniturilor şi a 
cheltuielilor, după cum urmează:
Venituri din exploatare;
Cheltuielile activităţii de exploatare;
Rezultatul activităţii de
exploatare;
Venituri financiare;
Cheltuieli financiare;
Rezultatul activităţii financiare;
Venituri excepţionale;
Cheltuieli excepţionale;
Rezultatul operaţiunilor excepţionale;
Venituri totale;
Cheltuieli totale;
Rezultatul brut al exerciţiului;
Impozitul pe profit;
Rezultatul net al exerciţiului.
Datele se preiau din rulajele debitoare ale
conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de
venituri, cumulate de la începutul anului. în...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.