| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Avortul terapeutic

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
AVORTUL „TERAPEUTIC” - PROBLEMĂ ETICĂ REZULTATĂ DIN PROGRESUL MEDICINII
Medicina umană este
ramura ştiinţelor biologice care studiază
organismul uman şi funcţionarea acestuia, în scopul conservării şi
restabilirii sănătăţii. Medicina studiază
etiologia, patologia clinică, diagnosticul, tratamentul şi
profilaxia bolilor care afectează organismul.
De la medicina empirică din etapele timpurii
ale istoriei umanităţii,
s-a ajuns astăzi la medicina ştiinţifică bazată pe dovezi, care operează
cu concepte din majoritatea ştiinţelor, de la ştiinţele naturii (fizică,
chimie, biologie), până la modele matematice complexe şi noţiuni
împrumutate din domeniul filozofiei şi artei. Progresul ştiinţelor fundamentale şi
cercetarea aplicată în domeniul medical au furnizat metode de explorare a organismului uman tot mai
complexe şi mai sofisticate, şi au condus la dezvoltarea
posibilităţilor de
diagnostic şi tratament. Au apărut şi s-au dezvoltat ramuri noi ale medicinii. Conceptul de
sănătate a căpătat noi valenţe, OMS definind astăzi sănătatea ca starea
completă de bine bio-psiho-social a individului, şi nu doar ca absenţa bolii
sau a infirmităţii.
Din toate aceste progrese rezultă însă şi
o serie de probleme de etică medicală, cele mai multe controversate.
Menţionăm, dar nu exhaustiv: avortul provocat
medical la cerere sau în scop terapeutic,
contracepţia, metodele de reproducere umană asistată, eutanasia (moartea
asistată) în cazul bolnavilor incurabili, menţinerea într-o stare de
viaţă vegetativă – cu
ajutorul aparatelor – a
bolnavilor decerebraţi, folosirea în scopuri de cercetare sau terapeutice a
ţesuturilor recoltate de la embrioni umani,
etc.
Este morală întreruperea sarcinii la cerere
sau în caz de boli grave ale fătului? Această problemă are numeroase
conotaţii morale şi religioase, şi a fost reglementată politic în mod
diferit de state diferite. Extremele sunt reprezentate, pe de o parte, de
China, care duce o politică agresivă de limitare a creşterii populaţiei,
inclusiv printr-o politică pro-avort, şi, pe de altă parte, de statele
islamice, în care atât avortul la cerere cât şi cel în scop terapeutic
sunt strict interzise de lege. În Europa, majoritatea
statelor au legalizat avortul, dar
aplică concomitent politici de limitare a acestuia,
prin promovarea metodelor de planificare familială
şi contracepţie.
Noţiunea de "avort terapeutic” a apărut
ca o consecinţă a perfecţionării mijloacelor de
diagnostic prenatal. Diagnosticul prenatal este un act medical complex,
considerat de unii drept mijlocul cel mai important de profilaxie a bolilor genetice. Cuprinde teste de
screening, cu valoare orientativă  şi teste
diagnostice invazive, mai precise.
Testele de screening includ teste biochimice
(triplu test) şi probe imagistice (ecografie, RMN). Nu prezintă riscuri
pentru făt. Testele diagnostice invazive includ: amniocenteza, biopsia de
vilozităţi coriale şi cordonocenteza – recoltarea de sânge
fetal. Prezintă risc asociat de avort, de
0,5-1%.
Triplul test este o metodă de screening
ne-invazivă pentru făt,
pentru trei markeri din serul matern
(alfa-fetoproteina, estriolul neconjugat şi
gonadotrofina corionică). Necesită recoltarea unei cantităţi minime de
sânge venos de la mamă. Se efectuează în scopul detectării unor anomalii
fetale ca: defectele de tub neural, sindromul Down (trisomia 21), sindromul
Eduards (trisomia 18). Este indicat la gravidele în vârstă de peste 35 ani,
fiindcă riscul de a naşte un făt cu anomalii genetice creşte exponenţial
după această vârstă (de ex. în cazul sindromului Down, de la 0,26% la 35
ani până la 9,09% la 49 ani), şi la gravidele care au născut anterior un
copil cu anomalii cromozomiale.
Triplul test este un test cu valoare orientativă, care se efectuează în al doilea
trimestru de sarcină, între săptămânile 14 - 21. Se bazează pe corelaţia
dintre vârsta sarcinii şi determinarea cantitativă a markerilor serici. De
aceea este importantă precizarea vârstei gestaţionale reale pe baza biometriei fetale, printr-o ecografie
efectuată înaintea
testului. Deoarece pot apare numeroase rezultate fals pozitive, în cazul unui
rezultat pozitiv sunt necesare teste diagnostice suplimentare, cum ar fi
amniocenteza.
Amniocenteza se
bazează pe faptul că lichidul amniotic conţine celule fetale provenite din
descuamarea tegumentelor şi a mucoaselor tractului urinar şi digestiv ale
fătului. Este o procedură prin care se recoltează probe de lichid amniotic
prin puncţie transabdominală dirijată ecografic. Din celulele fetale astfel
obţinute, se efectuează testele ADN pentru depistarea mutaţiilor sau se realizează
culturi celulare, pentru a obţine preparate cromozomiale. Se pot efectua şi
analize biochimice (alfa fetoproteina şi acetilcolinesteraza) care, împreună
cu ecografia, pot diagnostica 90% din defectele de tub neural. Amniocenteza se efectuează între
săptămânile 15-17 de gestaţie. Acurateţea testului este de aproximativ 99
%. Este o procedură invazivă ce comportă un risc de avort de 0,5-1%.
Să examinăm din punct de vedere etic cazul
unei gravide în vârstă de 35 de ani din România, căreia, în săptămâna
a 17 de sarcină, i se recomandă efectuarea triplului test. În multe cazuri
gravida nu va putea efectua acest test imediat, şi va fi programată pentru
efectuarea lui peste, să presupunem, o săptămână. Rezultatele nu vor fi
nici ele disponibile instantaneu, şi va mai trece o jumătate de
săptămână. În cazul unui rezultat pozitiv, gravida va fi programată
pentru amniocenteză peste încă o jumătate de săptămână. Rezultatele
amniocentezei sunt disponibile în aproximativ patru săptămâni. În cazul
unui rezultat pozitiv la amniocenteză, ce se mai poate face la această
vârstă a sarcinii?
Un calcul simplu ne arată că gravida în
vârstă de 35 de ani a atins, după efectuarea tuturor acestor investigaţii,
vârsta gestaţională de 17 + 1 + ½ + ½ + 4 = 23
săptămâni. Luna a şasea de sarcină. Mai poate fi
vorba de un “avort terapeutic” pentru “profilaxia bolii genetice” a
fătului? Sunt aceste exprimări – eufemisme menite să disimuleze eutanasia fetală? La această
vârstă a sarcinii, avortul ar fi, de fapt, o naştere prematură. A unui
copil care, chiar malformat sau cu o anomalie genetică, ar fi un nou-născut
viu! Cu posibilităţile actuale ale medicinii, acest
nou-născut ar avea şanse să fie menţinut în
viaţă. Amintiţi-vă
cazurile recent mediatizate ale unor prematuri născuţi la această vârstă
gestaţională, şi care au supravieţuit graţie progreselor
medicinii.
Unde începe “dreptul la viaţă”?
Scenariul descris mai sus reprezintă oare un caz de
eutanasie non-voluntară, care apare atunci când se pune capăt
vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri,
acordul său neputând fi obţinut datorită stării lui mintale sau
fizice? Fătul sau
nou-născutul malformat nu este autonom, nu are capacitatea de a acţiona în
mod responsabil pentru a îşi exprima sau nu consimţământul. Este moral să
împovărăm mama şi/sau medicul cu o asemenea responsabilitate?
Trebuie amintit faptul că, în România, Codul deontologic aprobat de
Colegiul Medicilor interzice explicit şi implicit
eutanasia. În mod implicit, în articolul 23 se specifică: „medicul trebuie să încerce
reducerea suferinţei bolnavului incurabil, asigurând demnitatea muribundului,
dar în nici un caz nu are dreptul să-i provoace moartea în mod deliberat,
act ce constituie o crimă, chiar dacă a fost cerut insistent de un bolnav
perfect conştient”. În mod explicit în articolul 27 este
specificat : „se interzice cu desăvârşire
eutanasia, adică utilizarea unor substanţe sau mijloace apte de a provoca
decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea sau prognosticul
bolii”.
Şi lucrurile nu se opresc aici. Legislaţia
actuală lasă deplină
libertate de opţiune femeii gravide faţă de avort. Ar fi de dorit ca această opţiune să se
realizeze pe baza consimţământului informat, după o minimă perioadă de
reflecţie. Este oare etic să recomandăm unei gravide de 35 de ani în al
doilea trimestru de sarcină, cu un risc natural de 0,26% de a naşte un copil
cu anomalii genetice, o investigaţie invazivă (amniocenteza) cu un risc de 1%
de a declanşa un avort spontan al unui făt sănătos, pe baza rezultatelor
unui test orientativ cu un mare procent de eroare, cum
este triplul test?
Pentru o imagine mai plastică a acestor procente,
imaginaţi-vă că
Bucureştiul ar fi ameninţat de o epidemie care ar
putea provoca infirmitate permanentă la 6500 dintre locuitorii oraşului
(0,26% din populaţie). Vaccinul disponibil
împotriva bolii epidemice în cauză, administrat la
toată populaţia oraşului, ar provoca moartea a
25.000 de oameni (adică riscul de deces prin
vaccinare ar fi de 1%). Cum
aţi proceda în acest caz dacă ar fi vorba despre dumneavoastră şi ar trebui să optaţi
între riscul natural al bolii de a provoca infirmitate şi riscul de deces
prin vaccinare?
Bibliografie
Florina Şerbănescu, Leo Morris, Mona Marin (coord.),
Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999,
Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS,
2001
Gheorghe Scripcariu şi colab.,
Bioetica, ştiinţele vieţii şi drepturile omului,
Iaşi, Editura Polirom, 1998
www.ro.wikipedia.org , Medicină
www.sfatulmedicului.ro , Monitorizarea prenatala a anomaliilor fetale



Curs valutar
Euro4,5573
Dolarul american4,0641
Lira Sterlina5,2287
Gramul de aur165,4591
Leul moldovenesc0,2225
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.