| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Asupra problemei sensului si intelesului

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Asupra problemei sensului si
intelesului
Care este înţelesul înţelesului?
Care este extensiunea inteligibilului?
Există o unitate-înţeles?
Ce importanţă are această problemă?
Mi se pare că, această problemă, pe de o parte, are
importanţă şi, pe de altă parte, n-are importanţă. Imaginaţivă un
Einstein sau un alt savant care toată viaţa a gândit şi a cercetat cu
multă trudă şi grabă după vreun adevăr, care este depăşit şi umilit de
un filosof, în virtutea faptului că ultimul a tratat o problemă mult mai
fundamentală:problema naturii sau a unităţii
înţelesului. Sau un politician umilit de un filosof
trufaş în demintatea faptului că domeniul sensului transcende transcendental
domeniul sensului discursului politic…   Cineva ar putea replica:
această unitate a înţelesului nu este decât un fel de 
încălţăminte pentru omul de ştiinţă. Sau, au trecut mii de ani de când
omul utilizează sensul şi înţelesul, dar nimeni nu a rezolvat, în atâta
timp, nici cu un cot problema eradicării îmbătrânirii. Gândirea şi
limbajul uman permit rezolvarea unei mulţimi nedefinite de probleme. Totuşi,
cel puţin uneori, rezolvarea unor probleme pare mai dificilă decât invenţia
limbajului...Dar, când se pune problema unităţii ştiinţei, poate
că,  problema înţelesului devine importantă.
Ştiinţa, într-adevăr, nu poate să aibă o intensiune
transsensuală sau  transinteligibilă. Ori, se spune că intensiunea
determină extensiunea. Totuşi, consider că intensiunea nu este decât o
extensiune de gradul doi, metaextensiune sau abstract-extensiune. Adică,
extensiunea cuprinde un set de entităţi cognitive (p.e.,  oameni,
triungiuri, cuvinte, numere etc.) care au anumite caracteristici cel puţin
similare. Dar nu orice enunţ cu sens sau inteligibil este
ştiinţific...  Chiar dacă sensul şi inteligibilitatea ar constitui o
condiţie necesară a ştiinţificităţii ele nu sunt şi suficiente. Pentru
exemplificare, enunţul viaţa este şi nu este o formă de existenţă a
materiei nu poate fi ştiinţific în acelaşi timp şi comparativ cu acelaşi
criteriu.
Noncontradicţia constitue deasemenea un criteriu logic
adiţional pe care trebuie să-l îndeplinească ştiinţa. Mai mult, ştiinţa
tinde să se dezvolte spre o cunoaştere precisă, cantitativ şi procentual.
Economia şi precizia alcătuies deziderate ale ştiinţei.
Apoi, constructele noastre
teoretice şi/sau ipotetice trebuie comparate prin consecinţele lor concrete
cu experienţa noastră fenomenală de ordinul unu. Ştiinţa matură
presupune, nu doar utilizarea unor unităţi-sens pentru a descrie observaţia,
organizarea şi coordonarea unor programe teoretico-experimentale
eficiente-inteligente. Şi enunţurile deceptive au sens şi
înţeles...
Deaceea, problema ştiinţificităţii este mai
cuprinzătoare şi mai importantă decât problema sensului. Ştiinţificitatea
nu este nici echiintensională nici echiextensională  cu
inteligibilitatea.
Credinţa nu este o condiţie suficientă a
ştiinţificului sau a adevărului.
Faptul că dogmele religioase pot cuprinde şi anumite
principii şi idealuri morale acceptabile nu este o garanţie a
adevărului  altor afirmaţii ale lor (p.e., referitoare la originea
universului sau a omului etc.).
Valoare etică nu constitue o condiţie suficientă a
valorii aletice adevăr. Este aproape inimaginabil ca un om cu o minimă
cultură noţională generală ştiinţifică şi epistemologică să creadă
în adevărul unor texte ca geneza, chiar dacă credinţa oarbă, insistenţa,
speranţa etc. pot fi importante valori pentru supravieţuire, reproducere şi
uneori chiar pentru reuşită.  Dar să revenim la problema sensului şi a
înţelesului.   Ce, este noţiunea logicii o unitate a sensul sau a
înţelesului? Este vreo distincţie între sens şi înţeles? Un termen poate
avea un sens sau o intensiune, dar înţeles ar putea avea? La nivelul
termenului, să fie sensul identic cu înţelesul? Este reprezentarea mentală
unitatea înţelesului? Consider că sensul filosofic compus/sintetic al ideei
de reprezentare conţine:
idea unei recurenţe.
idea unei acţiuni.
idea unei dimensiuni temporale.
Adică idea de a face să fie prezent ceva ce a mai fost
în trecut. În cazul reprezentării mentale, actiunea mentală de a face ceva
din trecut să fie prezent. Deosebirea  trecutului de prezent implică
posesia capacităţii mnezice (Motzkin, 200X, Synthese). Deci reprezentarea nu
este o imagine sau o stare, ci o acţiune sau proces care poate fi controlat
în anumite limite. Termenul de reprezentare nu este potrivit spre a numi şi
sugera sensul unităţii fluxului conştiinţei..., deoarece nu acoperă nici
totalitatea stărilor nici totalitatea operaţiilor, proceselor şi
capacităţilor creierului conştient. Dar să fie înţelesul în sine
reductibil la o unitate-reprezentare? Nu. Reprezentarea aşa cum se înţelege
ea filosofic este o acţiune, or înţelesul ne familiarizează cu o
stare...
Re-prezentarea poate reactualiza un înţeles. Nici
măcar...acţiunea de înţelesizare sau inteligibilizare nu este reductibilă
la re-prezentare, că ea poate implica anticipare, fantezie, analiză,
generalizare, implicare, abstractizare etc.  Şi chiar dacă toate aceste
operaţii ar presupune memoria şi reprezentarea, ele nu se reduc doar la atât.
Dat fiind timpul scurt pe care îl am acum la îndemână,
propun ca ipoteză fundamentală provizorie
următoarea teză: domeniul
înţelesului este dincolo de extensiunile sau conţinuturile mentale
senzoriale conştiente de prim ordin.
Ne-ar fi greu să ne imaginăm
ca înţeles o senzaţie izolată pură.  
În plus, înţelesul se spune în multe
feluri:
înţelegem un limbaj. În sensul că ştim ce conţinuturi
conştiente sunt asociate convenţional cu animite sunete.
înţelegem rezolvarea unei ecuaţii matematice, ştiind care sunt
intensiunile semenelor (p.e., numere şi reguli, operaţii etc.).
înţelegem o persoană sau nu înţelegem o organizaţie, în
sensul că nu-i ştim scopurile, misiunea acţiunilor ei etc.
înţelegem fillosofic o teorie ştiinţifică, atunci când putem
s-o exprimăm într-un limbaj mai general, universal, formal în idei mult mai
familiare şi fundamentale şi, deaceea, mult mai inteligibile (p.e.,
substanţă, element, schimbare, cantitate, calitate, structură, capacitate
etc.).
Remarcă şi obiecţie:
Cuvântul englez under-standing sugerează substanţa. Dar
consider că înţelegerea desăvârşită nu se reduce necesar la cunoaşterea
substanţei sau a părţilor primitive. Pentru exemplificare, înţelegerea
unei persoane umane (un terorist) nu se reduce la înţelegerea
generală-substanţială a creierului uman, ci presupune cunoaşterea
adiţională a altor aspecte biografice, culturale, religioase, contextuale,
teleologice etc. Or, această înseamnă, mai adânc, o relaţionare la o
istorie, societate, nevoi, misiunni etc.
Înţelegerea universului nu înseamnă doar cunoaşterea
constituenţilor fundamentali ai materiei, ci şi cantitatea lor, originea lor,
conditiile lor de posibilitate etc. Înţelegerea întregului, fie
absolut(universul) fie relativ (celula, creierul), presupune mai mult decât
cunoaşterea naturii părţilor lui ultime.
Pentru exemplificare, înţelegerea fenomenului
îmbătrânirii celulei sau a cogniţiei creierului uman necesită nu doar
cunoaşterea părţilor lor structurale ci şi a relaţiilor şi a
interacţiunii lor cu mediul extern. Intregul unei celule sau creier nu este
alcătuit numai din părţi structurale proprii ci şi din părţi-alimente
(sânge, glucoză, deşeuri etc.).  Adică, trebuie să gândim întregul
dincolo de întregul geometric static. Până şi înţelegerea
întregului-univers presupune pe lângă cunoaşterea constituentilor lui
fundamentli şi cantitatea lor, natura frontierelor lui, dacă are etc. Un
fenomen ca gravitaţia presupune cel puţin o dualitate, deci o multiplicitate
şi un spaţiu suficient. Adică, cunoaşterea constituentului fundamental a
materiei nu este suficientă pentru înţelegerea gravitatiei, deoarece
gravitaţia presupune un spaţiu şi mai mult decât o singularitate, deci nu
numai substanţa ci şi cantitatea.
Iar despre limbaj, probabil că, a apărut o dată cu
asocierea intenţionată a unor conţinuturi conştiente (p.e., stimuli vizuali
şi/sau auditivi) cu alte conţinuturi sau unităţi ale fluxului
conştiinţei, adică distinctibile conştient, (intensiuni şi extensiuni), cu
scopul comunicării, relatării sau memorării.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.