| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Astronomia in antichitate

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Astronomia in antichitate
Generalităţi  
     
       Oamenii din antichitate care au avut mai mult timp liber la
dispozitie si mai multa curiozitate, au fost preocupati de studiul zilei,
noptii, Soarelui, Lunii si stelelor au descoperit ca aceste corpuri ceresti se
misca in asa fel incat pot ajuta la determinarea orei exacte, orientarii pe
pamant, etc. Astronomia a aparut, la primele civilizatii ca o necesitate pentru
a cunoaste timpul cel mai propice diferitelor munci de camp, sarbatorilor
religioase, cat si pentru a gasi drumul in calatoriile lungi mai ales pe
mare.
       Pentru oamenii din acea vreme, cerul aparea cu un comportament cu
cat mai ciclic, cu atat mai bizar. Soarele, care despartea ziua de noapte,
rasarea in ficare dimineata dintr-o directie, dinspre est, si apunea in
directie opusa. Noaptea, mii de stele puteau fi vazute urmand aceeasi miscare
de rotatie in grupuri permanente, constelatii, in jurul unui punct fix,
cunoscut sub numele de polul nord astronomic.
       Oamenii au observat ca ziua si noaptea erau inegale in durata. in
zilele mai lungi, soarele, vazut din emisfera nordica, rasarea la NE, si urca
sus pe cer la amiaza. in zilele cu nopti lungi, Soarele rasarea la SE si nu mai
urca asa de sus. Observatiil cu privire la stelele care apareau la vest dupa
apusul Soarelui, sau la est inainte de rasarit, au aratat ca pozitia relativa a
Soarelui fata de stele se schimba regulat. Egiptenii au fost probabil primii
care au descoperit ca Soarele  are o miscare completa in jurul sferei cu
stelele fixe, in aproximativ 365 de zile si nopti. Studii mai aprofundate au
aratat ca cele cinci planete mai stralucitoare se roteau in jurul sferei cu
stele pe langa o centura de stele numita zodiac. Luna traversa zodiacul rapid,
depasind soarele odata la 29,5 zile. Cei care priveau stelele in antihitate, au
incercat sa aranjeze zilele si lunile intr-un calendar. Deoarece nici o luna
sau un an nu contin un numar fix de zile, cei care au creat primele calendare,
au atasat unor luni sau ani succesivi un numar diferit de zile, care sa
aproximeze valoarea pe o durata mai  lunga de timp. Astfel, calendarul
modern are 97 de ani bisecti la fiecare 400 de ani, deci numarul mediu de zile
pe un an este de 365,24250, foarte aproape de valoarea determinata astronomi,
adica 365,24220.
       Soarele si Luna traverseaza zodiacul intotdeauna de la vest la est.
Totusi, cele cinci planete stralucitoare (Mercur, Marte, Venus, Jupiter si
Saturn), au si ele  o miscare generala inspre est fata de fondul de stele
ce se deplaseaza inspre vest. Din timpuri stravechi, oamenii si-au imaginat ca
miscarile planetelor, si in general evenimentele ce se petreceau pe cer, erau
cumva in relatie cu destinul lor. Aceasta idee, care sta la baza astrologiei, a
incurajat descoperiri de ecuatii matematice pentru prezicerea miscarilor
planetelor si deci a dus la progresul in astronomie.
       
       Astronomia la babilonieni
       Harti interesante de constelatii si calendare folositoare au fost
inventate de mai multe popoare in antichitate, printre care egiptenii, maiasii
si chinezii, dar babilonienii au reusit lucruri si mai complicate.
Pentru a-si perfectiona calendarul, ei au
studiat miscarea Soarelui si a Lunii. Un obicei al lor era sa stabileasca
inceputul fiecarei luni, ziua imediat urmatoarea dupa luna noua. Aceasta zi a
fost stabilita, la inceput prin observatii, dar mai tarziu babilonienii au
dorit sa o calculeze pe perioade mai lungi. Pe la 400 ien, ei au realizat ca
miscarea aparenta a Lunii de la vest la est nu se desfasoara cu aceasi viteza.
Aceste corpuri ceresti pareau ca se misca din ce in ce mai repede jumatate din
perioada miscarii de revolutie, atingand un maxim, dupa care sa continue sa
scada pana la un minim. Babilonienii au incercat sa explice matematic acest
ciclu, atasand Lunii doua viteze fixe, una mai mare pentru prima jumatate din
perioada miscarii, iar cealata, mai mica pentru a doua jumatate. Mai tarziu, au
adaugat calculului un factor care crestea linear de la un minim pana la un
maxim. Cu aceste calcule ale miscarilor Lunii si Soarelui (au folosit o metoda
asemanatoare pentru soare), babilonienii au putut sa prezica faza "luna noua"
si deci ziua in care incepea o luna calendaristica. Cunosteau, de asemenea
pozitia Lunii si a Soarelui in fiecare zi sau noapte din an. intr-o maniera
similara, au calculat pozitiile planetelor cu ambele miscari inspre est si
retrograd. Arheologii au scos la iveala sute de scrieri care contineau aceste
calcule. Cateva dintre acestea, originare din orasele Babylon si Erech (Uruk)
de pe raul Eufrat, contin numele lui Naburiannu (491 ien) sau Kidinnu (379
ien), astrologi care au inventat, probabil sistemele de calcul
folosite.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.