| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Asamblarile elastice

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
13. ASAMBLĂRILE ELASTICE
(ARCURILE)        100
13.1. Consideraţii generale        100
13.1.1. Definiţii
       100
13.1.2. Caracteristica elastică        100
13.1.3. Randamentul şi coeficientul de
amortizare        103
13.1.4. Funcţiunile arcurilor        104
13.1.4. Clasificarea arcurilor        105
13.2. Materiale şi elemente tehnologice      
 105
13.2.1. Materiale
       105
13.2.2. Elemente tehnologice        107
13.3. Arcurile elicoidale        108
13.3.1. Arcurile elicoidale cu
solicitarea principală de răsucire        108
13.3.1.1. Consideraţii generale        108
13.3.1.2. Elemente de calcul        110
13.3.1.2.1. Tensiunile, calculul de
rezistenţă        110
13.3.1.2.2. Deformaţia, felul
caracteristicii elastice      
 113
13.3.1.2.3. Lucrul mecanic de deformaţie (al
forţei exterioare)      
 113
13.3.1.3. Arcurile multiple        114
13.3.1.3.1. Introducere        114
13.3.1.3.2. Arcuri în serie        115
13.3.1.3.3. Arcuri în paralel        115
13.3.2. Arcurile elicoidale cu solicitarea
principală de încovoiere
       117
13.4. Arcurile bară de torsiune        118
13.4.1. Consideraţii generale        118
13.4.2. Elemente de calcul        120
13.5. Arcurile cu foi        121
13.5.1. Consideraţii generale        121
13.5.2. Calculul arcurilor
lamelare        123
13.5.2.1. Calculul arcului cu proiecţie
dreptunghiulară      
 123
13.5.2.2. Calculul arcului cu proiecţie
triunghiulară        124
13.5.2.3. Calculul arcului cu proiecţie
trapezoidală        125
13.5.3. Calculul arcurilor cu foi
multiple        126
13.6. Alte arcuri
       128
13.6.1. Arcurile spirale plane        128
13.6.2. Arcurile disc        129
13.6.3. Arcurile inelare        130
13.6.4. Arcurile din cauciuc        130
13.6.4.1. Consideraţii generale        130
13.6.4.2. Elemente de calcul        131
13. ASAMBLĂRILE ELASTICE
(ARCURILE)
13.1. Consideraţii
generale
13.1.1. Definiţii
Asamblările elastice se realizează prin interpunerea
pieselor numite arcuri
între două sau mai multe componente mecanice.
Arcurile sunt
organe de maşini care prin forma specifică şi prin limita de elasticitate
înaltă a materialului permit:
o deformaţie mare sub acţiunea sarcinii exterioare, care
determină înmagazinarea unei mari cantităţi de energie potenţială de
deformaţie (elastică);
revenirea totală sau parţială la forma iniţială sub acţiunea
forţelor elastice, la încetarea acţiunii sarcinii exterioare.
Revenirea la forma iniţială a arcului
depinde de:
frecările interne, la arcurile din
materiale nemetalice (de exemplu, la arcurile din cauciuc,);
frecările externe, care apar între
părţile în contact ale arcului metalic (de exemplu, la arcurile cu foi,
arcurile inelare etc.).
Aspecte privind existenţa frecărilor specifice arcurilor se desprind din analiza
caracteristicii elastice a
arcului.
13.1.2. Caracteristica
elastică
       Caracteristica elastică reprezintă
dependenţa dintre sarcina aplicată şi deformaţia corpului asupra căruia se
aplică sarcina. Dependenţa poate să fie între forţa F şi deformaţia liniară f, sau între momentul de răsucire
Mt şi deformaţia unghiulară θ.. Tipurile de bază de
caracteristici elastice sunt (fig. 13.1): a) liniară; b) neliniară
progresivă; c) neliniară regresivă.
       Fie pentru o primă discuţie caracteristica elastică a
arcului elicoidal cilindric de compresiune cu
solicitarea principală de răsucire, reprezentat
simplificat în fig. 13.2, a. El preia o sarcină liniară F şi are deformaţia liniară
f. Caracteristica sa
elastică este liniară (fig. 13.2, b), astfel că nu
apar pierderi prin frecare.
       Fie un arc elicoidal conic de
compresiune cu solicitarea principală de răsucire
(fig. 13.3, a). Se intuieşte că sub sarcină spirele mai elastice cu
diametrul mai mare - dinspre suprafaţa de reazem - se aşează pe aceasta. Ca
urmare, arcul devine din ce în ce mai rigid la creşterea sarcinii şi, în
consecinţă, a deformaţiei: ca urmare, caracteristica elastică va fi
neliniară progresivă (fig. 13.3, b). Această caracteristică este
avantajoasă vibratoriu şi, implicit, sub aspectul solicitării dinamice la
utilizarea arcurilor la cuplaje în sistemele de înaltă turaţie.
       La un arc disc
(fig. 13.4, a) care preia o solicitare de încovoiere, sarcina şi deformaţia
sunt de asemenea F şi, respectiv, f. Se intuieşte că atunci când arcul
tinde să se aplatiseze, sarcina se poate reduce la un moment dat pentru
realizarea deformării ulterioare (fig. 13.4, b). Se obţine astfel o
caracteristică elastică neliniară degresivă.
       Fig. 13.5, a reprezintă simplificat un
arc cu foi multiple (cu un braţ), care preia o forţă exterioară
F şi are o deformaţie
liniară f. Caracteristica
sa elastică este cu buclă histerezis, stabilizată la al doilea ciclu de
încărcare (fig. 13.5, b). Într-adevăr:
la prima încărcare, începând din
punctul O, creşterea până la o anumită mărime a încărcării nu
determină deformaţia arcului, deoarece se învinge frecarea externă dintre
foi;
urmează creşterea sarcinii până la valoarea sa maximă
F, când se produce
deformaţia maximă f,
caracteristica elastică fiind liniară pe această porţiune;
urmează începutul reducerii sarcinii exterioare: pe o anumită
mărime a reducerii sarcinii, nu se produce deformaţie, deoarece este
învinsă frecarea în sens invers dintre foile de arc;
la reducerea totală a sarcinii
F  până în punctul
O, apare o deformaţie
remanentă fr;
la al doilea ciclu de încărcare, se poate presupune că axa
forţei este translatată în punctul al forţei egală cu
zero după primul ciclu de lucru; în al doilea ciclu şi următoarele,
caracteristica elastică se menţine (fiind trasată cu linie îngroşată), ea
având o buclă histerezis importantă ca arie.
Fie şi un arc de
cauciuc care preia la fel sarcina F şi deformaţia f (fig. 13.6, a). Caracteristica
elastică pentru un astfel de material este
neliniară cu buclă, datorită frecărilor interne din material.
Caracteristica elastică se stabilizează în timp, adică după mai multe
cicluri de încărcare-descărcare; ea este desenată ca varianta n în fig. 13.6, b.
       La aceleaşi arcuri din cauciuc se manifestă o diferenţă între
forma caracteristicii elastice la funcţionarea statică sau dinamică.
Aspectul este relevat la o variaţie ciclică a sarcinii şi săgeţii în
jurul punctului nominal de lucru (fig. 13.7). Se observă că linia mediană a
variaţiei este mai înclinată la funcţionarea dinamică (fig. 13.7, b)
decât la funcţionarea statică (fig. 13.7, a). Altfel spus, în punctele
linii medii rigiditatea dinamică este mai mare decât cea statică. Aceasta
înseamnă un modul de elasticitate dinamic
Edin mai mare decât cel static Est. La
cauciucul sintetic există.
       În final, un aspect
vibratoriu: se face o observaţie privind efectul
favorabil funcţionării sistemelor de înaltă turaţie sub aspect dinamic pe
care îl conferă utilizarea de componente (cuplaje) cu caracteristică
elastică neliniară progresivă. Aspectul este ilustrat în fig. 13.8, în
care este reprezentată variaţia aşa numitului factor dinamic în funcţie de raportul la vibraţii forţate
pentru două sisteme cu diferite caracteristici elastice:
liniară (CEL);
neliniară progresivă (CENP).
Există: - pulsaţia
excitatoare (specifică, de regulă, variaţiei sarcinii); p – pulsaţia proprie a sistemului; - amplitudinea vibraţiilor
sistemului la excitaţia cu pulsaţia ; -
amplitudinea vibraţiilor proprii la pulsaţia p. Se observă următoarele:
sistemul care are caracteristica
elastică neliniară are zona critică de rezonanţă la ,
atât în cazul lipsei, cât şi al existenţei amortizării;
sistemul care are caracteristica elastică neliniară progresivă
lucrează pe o curbă suport, pe care sunt plasate curbele de răspuns atât
în lipsa, cât şi la existenţa amortizării. Altfel spus, răspunsul nu mai
este concentrat în zona critică, aceasta neexistând practic. PE de altă
parte, amplitudinile pot fi în acest caz mai reduse decât cele specifice
sistemului liniar care are rezonanţă. Rezultă de aici comportarea mai bună
vibratoriu a sistemelor de turaţii foarte ridicate - când se mătură o
largă plajă de turaţii – dacă aceste sisteme au o caracteristică elastică neliniară
progresivă.
Se mai observă o particularitate specifică
acestor sisteme neliniare: există o zonă de instabilitate a mişcării
reprezentată de curba AC. Într-adevăr:
la creşterea pulsaţiei excitatoare ,
răspunsul (amplitudinea) se plasează pe ramura superioară DA şi apoi sare
brusc în B şi urmăreşte în continuare ramura inferioară;
invers, la scăderea pulsaţiei excitatoare ,
răspunsul urmăreşte ramura inferioară până în C, pentru a sări brusc pe
ramura superioară în D, pe care o urmăreşte în continuare;
altfel spus, răspunsul nu este stabil
pe ramura CA în intervalul de excitaţii definit de verticalele AB şi CD; el
trece fie pe ramura superioară la creşterea pulsaţiei excitatoare, fie pe
ramura inferioară la scăderea acestei pulsaţii.
13.1.3. Randamentul şi
coeficientul de
amortizare
Caracteristicile elastice neliniare cu
buclă histerezis permit definirea a două mărimi importante pentru procesele
vibratorii sau de amortizare: randamentul
arcului  şi coeficientul de amortizare. Pentru
definirea acestor mărimi, se consideră...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.