| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Argumentele rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
Argumente rationale pentru dovedirea
existentei lui Dumnezeu
 
Argumentele rationale pentru dovedirea
existentei lui Dumnezeu sunt dovezi elaborate pe cale rationala despre
existenta unei Fiinte supreme. Ele se bazeaza exclusiv pe ratiune pentru a
argumenta ca notiunea de Dumnezeu nu e un produs al imaginatiei, ci ii
corespunde o REALITATE. Prin ele se inceraca a se dovedi ca Dumnezeu exista,
dar aceste argumente nu dau informatii despre El. Cunostiinte mai bogate despre
Dumnezeu primim din Revelatie, adica din felul in care Dumnezeu Insusi ni S-a
descoperit in diverse moduri de-a lungul timpului.
In principiu, aceste argumente nu sunt
necesare nici celor credinciosi, nici celor care nu cred. Credinta este o
relatie cu totul libera intre doua personae. Cei ce cred nu au nevoie de aceste
argumente, credinta presupunand tocmai lipsa dovezilor rationale. Pentru cei
care nu cred in Dumnezeu, pe de alta parte, orice fel de argumentare rationala
nu are forta necesara spre a-i face sa creada.Cu toate acestea, astfel de de
argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu au fost discutate
de catre filosofi in cadrul marii teme filosofice despre Dumnezeu.Ele arata ca
existenta lui Dumnezeu poate fi demonstrata intr-o oarecare masura prin
argumente rationale.
Aceste argumente au primit abia in epoca
moderna o forma logica adecvata, pe care i-au dat-o filosofi ca : Descartes,
Leibniz, Kant, Voltaire etc. Fragmentar, argumentele se intalnesc si la
filosofii antici (Socrate, Aristotel, Cicero, Seneca), Sfintii Parinti
(Sf.Vasile cel Mare, Sf. Ioan Damaschin) si teologii moderni
(I.G.Savin).
Argumentele sunt in numar de
cinci :
Argumentul isoric
Argumentul istoric arata existenta lui
Dumnezeu prin universalitatea ideii de Dumnezeu. Daca ideea de Dumnezeu a
existat si exista la toate popoarele, atunci aceste idei trebuie sa ii
corespunda si o fiinta care exista in realitate.
Argumentul cosmologic
Argumentul cosmologic isi intemeiaza
demonstratia pe observatiile stiintifice despre lumea fizica si legile ei.
Principiul folosit este cel al cauzalitatii. El are mai multe variante, in
functie de procedeul aplicat.
Argumentul cauzalitatii pleaca de la observatia ca existenta este o continua
intrepatrundere de cauze si efecte. Orice efect presupune o cauza, prin urmare
rezulta ca si lumea, ca intreg, trebuie sa aiba o cauza prima, absoluta, nedeterminata de
altceva. Aceasta cauza nu poate fi decat Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este
Cauza prima.
Argumentul contingentei afirma ca in lume exista lucruri care pot sa fie sau care pot sa nu
fie. Ele au un inceput si un sfarsit, deci si o perioada de neexistenta. Din
faptul ca intr-un timp dat ele nu existau rezulta ca ar fi putut sa nu existe
niciodata. Dar, dupa cum vedem, ele exista, prin urmare trebuie sa admitem
existenta unei fiinte necontingente care le-a creat. Aceasta fiinta este
Dumnezeu.
Argumentul miscarii . In lume exista miscare. Si pentru ca orice lucru miscat presupune o
cauza care il misca, pe temeiul aceluiasi principiu al cauzalitatii, rezulta in
cele din urma un prim impuls dat de un prim miscator nemiscat (Aristotel).
Acest prim miscator este Insusi Dumnezeu.
Argumentul entropologic pleaca de la principiile termodinamicii, principii care
demonstreaza faptul ca miscarea universului va avea un sfarsit. Legea
cauzalitatii insa, ne spune ca ceea ce are un sfarsit  trebuie  sa fi
avut si un inceput. Legea conservarii energiei arata ca in univers nimic nu se
pierde, ci totul se transforma in energie. Legea entropiei (a deprecierii
energiei) afirma ca un sistem evolueaza catre un grad din ce in ce mai sporit
de dezordine (energia care organiza sistemul netranformandu-se toata in timpul
unui proces, ci o parte din ea pierzandu-se).
Argumentul entropologic se bazeaza deci pe incetarea oricaror procese de miscare si
tranformare din univers, ceea ce inseamna ca el are ca ipoteza faptul ca
energia din univers va avea un sfarsit. Daca va avea un sfarsit, inseamna ca
trebuie sa fi avut si un inceput. Dar de unde provine aceasta energie, daca ea
a avut un inceput ? E clar ca de la ceva diferit de lume, in afara ei, ceva
fara inceput si sfarsit. Si acest ceva nu poate fi decat Dumnezeu.
Argumentul teleologic (sau fizico-teologic)
„De ce”-ul oamenilor din toate timpurile
are doua directii: 1. care este cauza a ceea ce se intampla ? (adica se
intreaba despre inceputul lumii) si 2. in ce scop se intampla ? (adica se
intreaba despre scopul/finalitatea lumii).
Daca argumentele de pana acum vorbeau despre
cauza care a produs universul, argumentul teleologic are in vedere scopul
(teleos=scop, finalitate)
catre care tinde universul. Acesta postuleaza existenta lui Dumnezeu plecand de
la ordinea, armonia si finalitatea care exista in cosmos. Toate lucrurile din
univers functioneaza perfect si se ajuta in implinirea scopului lor , astfel
incat e imposibil ca in spatele acestei functionari perfecte sa nu existe o
fiinta inteligenta, atotperfecta, care a organizat si randuit toate spre care
tind lucrurile.
Argumentul moral
 
Argumentul moral a fost formulat de Kant. El
afirma ca legea morala si constiinta morala fac parte din structura intima a
tuturor oamenilor (fie ei credinciosi sau nu). Acestea, fiind prezente in om
inainte de orice experienta  binelui si a raului, demonstreaza existent
unei Fiinte care a pus in lume si in om aceasta ordine morala.
Argumentul ontologic
In argumentul ontologic se deduce existenta
lui Dumnezeu din insusi conceptul de Dumnezeu prezent in mintea
noastra.
Daca ideile de perfectiune si absolut sunt
atat de proprii fiintei mele, inseamna ca lor trebuie sa le corespunda cu
necesitate o REALITATE perfecta si absoluta, Dumnezeu.
Iata logica argumentului elaborat de Anselm,
arhiepiscop de Canterbury (1033-1109) :
„In mintea mea exista ideea unei fiinte
atotperfecte, fata de care nu poate fi cugetata o alta fiinta mai perfecta, mai
desavarsita. Dar pe langa toate insusirile pe care le are ca fiinta
atotperfecta, trebuie sa aiba si insusirea existentei reale, pentru ca daca ea
nu ar exista in realitate, ar insemna ca e lipsita de una din insusirile care
ii determina perfectiunea, ceea ce inseamna ca atunci poate fi cugetata o
fiinta mai perfecta decat ea, ceea ce ar fi un nonsens. Asadar, pentru ca
fiinta cugetata in mintea mea sa fie atotperfecta, existenta ei reala, si nu
numai in minte, este conditia absolut necesara in acst scop. Deci fiinta
suprema a carei idee exista in mintea mea, pentru a fi atotperfecta, trebuie sa
existe in realitate.”
 
CONTINGENT care poate sa fie sau san u fie, sa se
intample sau san u se intample;intamplator, accidental
ENTROPIE masura care indica gradul de dezordine al unui
sistem
LEGE MORALA ansamblu de reguli nescrise sau scrie lasate
de Dumnezeu, care determina un anume mod de convietuire al oamenilor
CONSTIINTA MORALA capacitatea sufletului omenesc de a-si
analiza faptele, raportandu-le la legea morala pusa de Dumnezeu in
om
ONTOLOGIC care tine de fiinta. De la grecescul
on- ceea ce este,
fiinta



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.