| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Aparatul respirator

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
                                
APARATUL RESPIRATOR
     Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care
asigura mecanismul respiraţiei: al ventilaţiei pulmonare, ca si al
schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare hematoza. Acestea sînt: căile
respiratorii superioare (cavităţile nazale şi faringele), cele inferioare
(laringe, trahee şi bronhii) şi plâmînîi, ca organe principale ale actului
respirator.Organele aparatului respirator au o origine
comuna cu cele ale aparatului digestiv. Căile respiratorii superioare iau
naştere din
extremitatea  cefalică
o intestinului primitiv, iar căile respiratorii inferioare şi pîâmînii, din endodermul intestinului anterior, prin mugurele
laringotraheal . Acest
mugure da naştere
laringelui, traheei şi celor
două bronhii primitive din
extremitatea cărora se vor
dezvolta cei doi plămîni
în sens lateral. Acolo iau naştere şi
cavităţile pleurale, în
care plămînii, în
dezvoltarea lor, se acoperă
de mezoteliul celomic, ce va da naştere seroaselor respective.
CĂILE RESPIRATORII EXTRAPULMONARE sînt reprezentate de fosele
nazale, faringe, laringe, trahee şi bronhiile primare.
Nasul şi cavitatea nazală formează primul
segment al acestui aparat. Nasul, formaţiunea mediofacrală cu caracteristici specifice fiecărui individ şi cu dublu rol funcţional (respirator şi olfactiv) îmbracă forma unei piramide cu baza în jos.
Este alcătuit dintr-un
schelet osteocartilaginos compus din oasele nazale, cartilajele laterale,
cartilajele aripii nasului (alare mari şi mici), ca şi
altele accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat de muşchi superficiali — pieloşi — şi tegumente, iar la interior,
căptuşit de mucoasa nazală, cu excepţia vestibulului căptuşit de tegument. Nasul pre­zintă o cavitate
nazală care este împărţită de un perete median (sepf nazal) în
două cavităţi, numite fose nazale. Septul nazal este format din lama
per­pendiculara a
etmoidului şi osul vomer
(sept osos), care se continuă anterior cu septul cartilaginos, pînă la vîrful nasului (apex nasi), unde se
termină cu septul fibros,
mobil.
  Fosele nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, numite narine, iar cu
faringele, prin două
orificii largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet. Fiecare fosă nazală prezintă anterior, in dreptul aripii nazale, un
vestibul nazal, prevăzut cu
un prag denumit „limen nasi” peri (vibrise) şi glande, şi
fosa nazală
propriu-zisă, ce
purifică şi umectează aerul inspirat, Fosa nazală are patru pereţi, dintre care cei lateral este mai
complicat şi
prezintă trei lame osoase
: cornetele (concile)
nazale, superior şi
mijlociu, prelungiri ale osului etmoid, şi cel inferior ataşat maxilarului ca os independent.
  Dedesubtul lor se formează nişte spaţii numite meaturi nazale in care se deschid
sinusurile paranazale, cavităţi accesorii ale foselor nazale. Acestea sînt sinusurile frontale,
etmoidale, ale maxilarului şi ale sfenoidului. Cavităţile nazale sînt căptuşite de o
mucoasă foarte bogat
vascularizatâ şi
împărţită funcţional în două regiuni: una în treimea
superioară, mucoasa
olfactivă, şi una în
partea inferioară, mucoasa
respiratorie.
  Farîngele
reprezintă locul de
încrucişare a căii respiratorii cu cea di­gestivă, la care va fi descris.
  Laringele, alcătuit
dintr-un schelet cartilagînos, îndeplineşte funcţio­nal rolul de a proteja calea
respiratorie, ca şi rolul
unui organ al fonaţiei. Este
format din unirea a trei cartilaje neperechi: tiroid,
cricoid şi epiglotă,
şi trei cartilaje perechi:
aritenoide, corniculate şi cuneiforme, articulate între ele
şi prezentînd ca mijloace
de unire, ligamente şi
membrane. Laringele posedă
doua categorii de muşchi:
extrinseci (sternotiroidianul, tirohioidianul şi constrictorul inferior al faringelui)
şi intrinseci, care după acţiunea lor sînt: dilatatori ai glotei ( cricoaritenoidian
posterior), sau constrictori ai glotei (cricoaritenoidian lateral, aritenoidian transvers şi oblic şi tiroarite-noidian) şi tensori aî
corzilor vocale (cricotiroidian şi vocal). Larin­gele este un organ cavitar,
căptuşit de o mucoasă şi prezintă în
interior două perechi de
plici dispuse anteroposterior. Plicile superioare se numesc ven­triculare
sau falsele coarde vocale, iar cele inferioare,
plicile vocale —
coar­dele vocale propriu-zise. Cavitatea
laringiană se subîmparte,
în raport cu plicile, în trei etaje: spaţiul dintre plîcile vocale
formează glota sau etajul
mijlociu; deasupra se află
etajul supraglotic sau vestibulul laringian,
iar dedesubt, etajul infraglotic, care
comunică direct cu traheea.
La formarea vocii ia parte contracţia ritmică o muşchiului vocal care produce vibraţiile coloanei de aer. Calităţile sunetului: intensitate,
înălţime, timbru, sînt în ra­port de amplitudinea şi numărul vibraţiilor ca şi de integritatea aparatului de
rezonanţă, format de
cavităţile din jur:
vestibul laringian, faringele, cavi­tatea bucală,
cavitatea nazală,
ca şi sinusurile paranazale.
  Traheea
este un tub fibrocartilaginos care continuă în jos laringele şi se întinde pină la nivelul vertebrei a IV-a, a V-a
toracală, cu o lungime de
11-13 cm şi cu un diametru
de circa 2 cm. Ca structură,
traheea este alcă­tuită dintr-o tunică fibromusculocartilaginoasă, în grosimea căreia se gă­sesc 6-20
semiinele cartilaginoase, legate între ele prin ligamente inelare.
Posterior, unind cele două capete ale potcoavei cartilaginoase, se
află mem­brana
traheala , în grosimea căreia se află muşchiul traheal. Contracţia acestuia micşorează calibrul traheei. Tunica internă
este formată din mu­coasa
ciliată, cu numeroase
glande, specifică mucoaselor
respiratorii. Topo­grafic,
traheea prezintă un
segment cervical de la c6-7
pana la T1 şi un
seg­ment toracic care se
termină la niveiul
T4_5, unde apare bifurcaţia
traheei în cele două bronhii
principale sau primare, care se termină şi ele la nive­lul hilului pulmonar respectiv.
Bronhia primara
(principală)
dreaptă este mai scurtă
decît cea stingă,
măsoară 2-4 cm, are 4-7 inele cartilaginoase
şi un calibru mai mare,
Avînd un traiect direct şi
aproape vertical spre baza pulmonului, plămînul drept este mai frecvent sediul
unor afecţiuni
(inflamatorii, chiste hidatice etc). De la nivelul hîlului, bronhia
primară se
ramifică în trei bronhii
secun­dare sau lobare
pentru fiecare lob în parte, iar de aici, în bronhii pentru fiecare segment,
bronhii segmentare.
Bronhia primară (principală) stînga
este mai lungă, măsoară 4-6 cm,
are un calibru mai subţire
şi un traiect mai aproape de
orizontală.De
asemenea
ea se divide în două bronhii secundare sau lobare pentru
fiecare lob, iar acestea, la rîndul lor, se distribuie segmentelor
pulmonare.
  PLAMINII reprezintă organele principale ale actului
respirator. Ei ocupă aproape
în întregime cavitatea toracică, fiind situaţi
fiecare în cîte o cavitate pleurală - dreaptă
şi stingă, separate pe linia mediană de către mediastinul toracic.
Mediastinul toracic reprezintă un
spaţiu conjunctiv delimitat
anterior de stern, posterior de coloana vertebrală şi lateral de feţele mediale ale celor două pleure mediastinale. Topografic, mediastinul se împarte in
me­diastinul superior, în
care se află situat timusul
şi înapoia acestuia, vasele
mari de la baza gîtului, un mediastin anterior cuprins între stern
şi cord, un mediastin
mijlociu în care se află
cordul şi un mediastin
posterior care adă­posteşte esofagul, nervii vagi, canalul
toracic, vena azygos. Limita lui infe­rioară se
află la nivelul diafragmei
abdominale.
  CONFIGURAŢIA EXTERNA A PLAMlNULUI. Unui
plămin i se descriu anumite
aspecte morfologice: o bază
în raport cu diafragma abdominală, un vîrf, feţe
şi margini.
Vidul plăminului (apex), rotunjit, acoperit de pleura apicolă, ocupă
regiunea superioară a cavităţii pleurale (domul pteural - cupola
pleurală), depăşind cu puţin prima coastă şi clavicula.
Baza ptăminului sau
faţa
diafragmatică, uşor boltită, acoperită de pleura bazalâ, vine în contact cu
faţa superioară a diafragmei. Faţa cos­tală, convexă, acoperită de pleura laterală, se află în raport cu coastele şi spaţiile intercostale. Fata medială, acoperită de pleura omonimă, adăpos­teşte în mijlocul ei hilul pulmonar
şi are raporturi cu organele
mediasti-nului pentru care prezintă şanţuri sau impresiuni.
Faţa medială a pulmonu-lui sting prezintă in treimea inferioară o scobitură importantă pentru cord, impresiunea cardiacă, Marginea anterioară, moi accentuată, prezintă la pulmonul stîng în treimea
inferioară o
scobitură, numită incizura
cardiaca. Marginea posterioară este mai puţin accentuată, iar marginea inferioară (conturul bazei pulmonare), în raport
cu şanţul sau sinusul
costodiafragmatic.
Pe feţele costale pulmonare se observă nişte fisuri adînci, numite fisuri
pulmonare. Plăminul drept
prezintă o fisură oblică şi una orizontală, care îl împarte în trei lobi: superior, mijlociu şi inferior, iar la stîngul, numai
fisura oblică, aceasta
împărţindu-l în cei doi lobi, superior
şi inferior. La rîndul lor.
fiecare lob pulmonar este divizat in unităţi anatomice şi funcţio­nale mai mici, numite
segmente. Plâmînul drept
prezintă zece segmente,
şî anume: lobul superior,
trei segmente (apical, anterior şi posterior), lobul mijlociu, două...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.