| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Aparatul digestiv

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Aparatul
digestiv
       Preocupările omului legate de
alimentaţie sunt tot atât de vechi ca şi existenţa sa. Modurile în care
s-au manifestat aceste preocupări au fost foarte diferite, în raport cu
perioadele istorice de dezvoltare. Ceea ce a rămas permanent este necesitatea
alimentaţiei: “mâncăm
ca să trăim”.
       Multiplicate prin creativitatea omului, sursele de alimente au
devenit din ce în ce mai bogate, sortimentele din ce în ce mai variate. Cu
toate aceste cuceriri, omul epocii contemporane este departe de a fi rezolvat problemele legate de alimentaţie.
       Există, în etapa actuală, pe plan mondial în domeniul
alimentar, două situaţii contrarii:    
   
subalimentaţia cronică din ţările subdezvoltate, urmată de cortegiul bolilor specifice
denutriţiei;
supraalimentaţia în ţările intens
industrializate şi dezvoltate economic, urmată de asemenea de cortegiul
bolilor caracteristice acestei situaţii: afecţiuni degenerative,
cardiovasculare, obezitate, diabet etc.
1.Aparatul digestiv şi fiziologia acestuia:
       Pentru a putea înţelege mai bine
cauzele şi evoluţia bolilor generate de nefuncţionarea aparatului digestiv
sau ale funcţiilor acestuia este necesar un studiu al acestui
aparat.
       Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi glandele
anexe.
       
1.1.Tubul digestiv
:
Tubul digestiv sau
canalul alimentar este alcătuit din mai multe segmente:
cavitatea bucală, faringele, esofagul,
stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros. Aceste segmente se
înlănţuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit, începând de la
orificiul bucal, pe unde
pătrund alimentele, până la orificiul
anal, prin care sunt eliminate
reziduurile.
       În drumul său de la orificiul bucal până la orificiul anal,
tubul digestiv străbate craniul visceral, gâtul, toracele (mediastinul),
cavitatea abdominală, marele şi micul bazin. Cea mai mare parte a tubului
digestiv se găseşte în cavitatea abdominală, care este delimitată în
partea superioară de muşchiul diafragm, iar în cea inferioară comunică cu
cavitatea pelviană, de unde şi denumirea de cavitate
abdominopelviană.
       Pereţii diferitelor segmente ale tubului digestiv sunt
alcătuiţi din patru straturi sau tunici, care de la interior pre exterior
sunt: tunica internă sau mucoasă, tunica submucoasă, tunica musculară şi
tunica externă. Structura acestor tunici diferă de la un segment la altul,
fiind adaptată funcţiilor de masticaţie, deglutiţie, digestie, absorţie
şi expulsie.
       Tunica internă sau mucoasă este alcătuită dintr-un
epiteliu şi un corion. Epiteliul , de tip pavimentos startificat la nivelul
cavităţii bucale, a faringelui, esofagului şi canalului anal, este de tip
cilindric unistratificat în restul tubului digestiv. Corionul se compune
dintr-un ţesut conjunctiv lax în care se găsesc vase sanguine, fibre
nervoase şi glande. Aşadar, în segmentele care se găsesc deasupra
diafragmului, epiteliul este adaptat funcţiilor de masticaţie şi
deglutiţie, iar în cele subdiafragmatice acesta este adaptat funcţiilor de
secreţie şi absorţie.
       Tunica submucoasă este formată din
ţesut conjunctiv lax în care se găsesc numeroase vase şi formaţiuni
nervoase, iar în unele segmente şi glande structura submucoasei înlesneşte
alunecarea mucoasei pe tunica musculară în raport cu mişcările care au loc
în timpul contracţiei tunicii musculare. La nivelul esofagului, stomacului,
intestinului subţire şi intestinului gros, tunica submucoasă este
despărţită de tunica mucoasă printr-o pătură subţire de ţesut muscular
format din fibre dispuse într-un strat intern circular şi un strat extern
longitudinal, care poartă numele de musculatura
mucoasei. Contracţia acestui strat face ca mucoasa
să prezinte nişte cute denumite plici, diferite de la un segment la altul.
       Tunica musculară este alcătuită din
ţesut muscular striat la nivelul pereţilor cavităţii bucale, faringelui şi
părţii superioare a esofagului şi din ţesut muscular neted în restul
tubului digestiv. Ţesutul muscular este dispus în două straturi: unul intern
circular şi altul extern longitudinal. Între cele două straturi se află
ţesut conjunctiv lax, vase sanguine şi limfatice, precum şi formaţiuni
nervoase. La nivelul intestinului gros, fibrele longitudinale sunt dispuse în
formă de benzi, numite tenii. De asemenea, în anumite zone fibrele circulare se condensează,
formând sfinctere.
       Tunica externă de la nivelul porţiunii
supradiafragmatice a tubului digestiv şi a canalului anal este constituită
din ţesut conjunctiv lax şi poartă numele de adventice. La nivelul stomacului, al
intestinului subţire şi al intestinului gros, tunica externă este
alcătuită din seroasa peritoneală, de unde şi denumirea ei de tunică seroasă. Ea este formată
dintr-un mezoteliu cu celule turtite, aşezate pe un ţesut conjunctiv
dens.
1.2.Glandele anexe
:
       În tubul digestiv se găsesc numeroase glande, unele în pereţii
săi, altele constituind organe glandulare anexe. Glandele din pereţii tubului
digestiv sunt răspândite îndeosebi în tunica mucoasă şi în unele
segmente (esofag şi duoden), acestea pătrund până în tunica submucoasă.
Glandele mari dinafara pereţilor tubului digestiv, numite glande anexe,
comunică cu cavitatea segmentului digestiv respectiv prin conducte excretoare.
În această categorie intră glandele
salivare, ficatul
şi pancreasul.
1.3.Fiziologia aparatului
digestiv :
       Aparatul digestiv are ca funcţie principală digestia şi
absorţia substanţelor alimentare, deci joacă un rol esenţial în nutriţia
organismului.
       Prin digestie înţelegem totalitatea transformărilor fizice şi
chimice pe care le suferă alimentele în diferitele segmente ale tubului
digestiv. Ca urmare a acestor transformări, moleculele complexe, insolubile
ale diferitelor substanţe nutritive din alimente (glucide, lipide, protide)
sunt descompuse în molecule simple, solubile, care pot trece din tubul
digestiv (mediul extern) în sânge sau limfă (mediul intern). În procesul de
digestieintervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului digestiv
şi de glandele anexe ale acestuia. Digestia se produce numai în acele
segmente ale tubului digestiv în care se secretă enzime specifice, şi anume
în cavitatea bucală (digestia bucală), în stomac (digestia gastrică), şi
în intestinul subţire (digestia intestinală).
       Prin absorţie se înţelege trecerea substanţelor nutritive din
lumenul intestinal în sânge şi limfă. Procesul de absorţie are loc pe
toată întinderea tubului digestiv, dar organul principal specializat pentru
această funcţie este intestinul subţire.
       Alături de aparatul respirator şi circulator, aparatul digestiv
asigură organismului materialul necesar funcţiilor vitale, acoperă
pierderile energetice, înlocuieşte materialul uzat şi procură elementele
necesare dezvoltării organismului.
2. Necesitatea unei alimentaţii echilibrate
şi complete :
       2.1.Alimentele şi soarta lor în organism :
Bătăile inimii, digestia, urcatul unei
scări, scrisul unei scrisori, menţinerea constantă a temperaturii corpului
şi orice activitate se desfăşoară cu un consum de energie. Această energie
provine din alimente şi este valorificată şi transformată în organism potrivit necesităţilor.
Sub marea lor diversitate, alimentele sunt combinaţii a trei substanţe
nutritive complexe, numite substanţe nutritive sau nutrimente: glucidele
(zaharurile), protidele (albuminele) şi lipidele (grăsimile). Acestea, la
rândul lor, sunt compuse din combinaţii chimice mai simple ca: glucoză,
zahăr cu 6 atomi de carbon, acizi aminaţi, constituenţi de bază ai
protidelor şi, în sfârşit, acizi graşi şi glicerină, care intră în
compoziţia lipidelor.
Orice aliment natural este compus din două
sau trei asemenea substnţe nutritive. Astfel, pâănea este compusă din
glucide (amidon) şi protide (gluten), laptle din glucide (lactoză), protide
(cazeină) şi lipide (unt), carnea din proteide şi lipide. Unele alimente
preparate industrial conţin substanţe nutritive în stare pură: zahărul
este compus din 100% glucide, iar uleiul din aproape 100% lipide. Nici un
aliment natural sau industrial nu conţine însă 100% protide. Praful de lapte
este din acest punct de vedere cel mai bogat, deşi conţine numai 30-40%
protide.
Rolul nutrimentelor în organism este
diferit. Glucidele şi lipidele sunt folosite ca sursă de energie
propriu-zisă, fiind deci substanţe cu rol energetic. Spre deosebire de acestea,
protidele au rolul de a repara uzura continuă a ţesuturilor care compun
organismul, adică au un rol plastic. Este de la sine înţeles că hrana trebuie să aducă
organismului tot atâta energie, cât consumă acesta. Când hrana este sub
necesităţi, organismul, spre deosebire de o maşină în criză de
combustibil, nu se opreşte. Oprirea “maşinii umane” este incompatibilă
cu viaţa. În aceste condiţii, organismul îşi menţine numeroasele
funcţii, suplinind hrana cu propriile lui rezerve de combustibil, care sunt
grăsimile acumulate în corpul nostru. Când şi acestea au fost consumate
urmează să fie arse propriile ţesuturi. În acest din urmă caz, însă,
organismul îşi încetineşte “ritmul
vital”; flacăra arde mai încet, pâlpâind, în
scopul economisirii unui combustibil scump şi pe sfârşite. De aceea semnele
cele mai izbitoare ale insuficienţei raţiei alimentare sunt pe de o parte
slăbirea în greutate şi pe de...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.