| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Aparate optice

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Aparate
optice
a)Ochiul omenesc, ca aparat optic:
Din punct de vedere anatomic, ochiul este,
după cum se ştie, un organ deosebit de complex, servind la transformarea
imaginilor geometrice ale corpurilor în senzaţii vizuale. Privind însă
numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el
constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoarea apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă (sau vitroasă):
Aceastea se găsesc în interiorul globului
ocular, mărginit în exterior de o membrană rezistentă, numită sclerotică. Sclerotica este opacă
peste tot, exceptând o porţiune din faţă, care este transparentă şi de
formă sferică, numită corneea
transparentă. Lumina pătrunde în ochi prin cornee,
străbate cele trei medii transparente şi cade pe retină, unde se formează o
imagine reală şi răsturnată a obiectelor privite. Fluxul luminos este
reglat automat prin acţiunea involuntară (reflexă) a irisului. Aceasta este o membrană (ai
cărei pigmenţi dau “culoarea ochilor”) perforată în centru printr-o
deschidere circulară, de diametrul variabil, numită pupilă. La lumină prea intensă,
irisul îşi măreşte pupila, penru a proteja retina, iar la lumină prea
slabă, irisul îşi măreşte pupila pentru a mări iluminarea imaginilor de
pe retină. Retina este o
membrană subţire, alcătuită din prelungirile nervului optic şi conţinând
un număr mare de celule senzaţionale, care percep lumina, numite conuri şi bastonaşe. Conurile sunt celule
specializate în perceperea luminii de intensitate slabă, fiind practic
incapabile să distingă culorile. Ochiul omenesc conţine aproximativ 7
milioane conuri şi 130 milioane bastonaşe, foarte neuniform răspândite.
Conurile ocupă mai ales partea centrală a retinei, în timp ce densitatea
bastonaşelor creşte spre periferie. În partea centrală, puţin mai sus de
axa optică, există o regiune numită pata
galbenă (macula lutea) în mijlocul căreia se află
o mică adăncitură –
foveea centralis
– populată exclusiv de
conuri, în număr de 13000 – 15000. Sub acţiunea involuntară a unor muşchi speciali ai
ochilului, globul ocular suferă mişcări de rotaţie în orbita sa, astfel
încât imaginea să se formeze totdeauna în regiunea petei galbene, cea mai
importantă regiune fotosensibilă a ochiului.
       Cristalinul are forma unei lentile nesimetric biconvexe şi poate
fi mai bombat sau mai puţin bombat sub acţiunea reflexă a muşchilor
ciliari, modificăndu-şi astfel convergenţa, încăt imaginea să cadă pa
retină. El are o structură stratificată, prezentănd spre margine indicele
de refracţie de aproximativ 1,38 , iar în interior
de aproximativ 1,41.
       Acomodarea. Un ochi normal, aflat în
stare de repaus, are focarul situat pe retină. Din această cauză, pentru
obiectele situatea la infinit (practic, la distanţe mai mari decăt circa 15
m) ochiul formează
imaginile pe retină fără nici un efort de modificare a
cristalinului.
       Apropiind obiectul, cristalinul se bombează sub acţiunea
muşchilor ciliari, aşa fel încât imaginea să rămână tot pe retină.
Fenomenul se numeşte acomodare. Cristalinul însă nu se poate bomba oricăt şi de aceea
obiectul poate fi adus doar până la o anumită distanţă minimă
– distanţa minimă de vedere – sub care ochiul nu mai poate forma
imaginea pe retină. Acomodarea ochiului este deci posibilă în tre un punct aflat la
o distanţă maximă (punctul remotum), care, pentru ochiul normal este la
infinit (practic, peste 15 m) şi un punct aflat la o distanţă minimă
(punctul proximum), care
pentru ochiul normal este de 10–15 cm la tineri şi aproximativ 25 cm la adulţi. În mod normal,
ochiul vede cel mai bine, putând distinge cele mai multe detalii, la o
distanţă mai mare decât distanţa minimă de vedere şi anume la aproximativ
25 cm, numită distanţa vederii optime.
         
Defecte de convergenţă ale
ochiului:
Ochiul miop este
mai alungit decăt cel normal, astfel că focarul său se află în faţa
retinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor în depărtate (situate la
infinit) nu se formează pe retină, ci în faţa ei. Prin bombarea
cristalinului situaţia nu se îmbunătaţeşte, deoarece aceste imagini nu se
duc pe retină, ci se îndepărtează de ea. Obiectul trebuie apropiat până
la o anumită distanţă (câţiva metrii, în funcţie de gradul de miopie)
pentru ca imaginea să se formeze pe retină cu ochiul neacomodat.
Apropiind mai mult obiectul, ochiul poate
păstra, prin acomodare, imaginea pe retină, până la o distanţă minimă de
circa 5 cm. Ociul miop are aşadar atât punctul remotum căt şi cel proximum
mai apropiate decăt ochiul normal.
El nu poate vedea clar obiecte mai
depărtate decăt punctul său remotum. Defectul se corectează cu ochelari
alcătuiţi din lentile divergente, construite astfel încât focarul lor (virtual) să se afle în
punctul remotum ol ochiului miop.
       Ochiul hipermetrop este mai “turtit”
decât ochiul normal, astfel încât focarul său se află în spatele retinei.
Cu alte cuvinte, în starea relaxată a ochiului hipermetrop, imaginile
obiectelor de la infinit nu se formează pe retină ci în spatele ei. Nici
acest ochi nu vede clar obiectele de la infinit, în stare relaxată. Spre
deosebire de cel miop însă, el poate, prin acomodare (bombarea cristalinului)
să aducă imaginea pe retină.
Distanţa minimă până la care poate vedea
(acomodat) este însă mai mare decât la ochiul normal. Aşadar, hipermetropul
poate vedea clar obiectele îndepărtate numai cu effort de acomodare, iar
obiectele mai apropiate, care intră în limitele de acomodare ale unui ochi
normal, nu le poate distinge clar. Folosind ochelari cu lentile convergente, corect
calculate (în funcţie de gradul de hipermetropie),
aceste lentile îl pot ajuta să aducă imaginea pe retină, atât pentru
obiecte îndepărtate, privind neacomodat, cât şi pentru obiecte apropiate,
privind acomodat.
       Ochiul prezbit este ochiul în vârstă
şi se datoreşte slăbirii cu timpul a capacităţii de bombare a
cristalinului. Având posibilităţi mai reduse de bombare a cristalinului, un
astfel de ochi va avea punctul proximum mai îndepărtat decât la un ochi
normal. Obiectele mai apropiate vor avea deci imaginile în spatele retinei şi
pentru aducerea lor pe retină se folosesc lentile
convergente, care măresc convergenţa ochiului, ca
şi în cazul ochiului hipermetrop.    
   
b)Luneta:
Luneta este destinată observării
obiectelor foarte îndepărtate. De la oricare punct al unui astfel de obicei
ajung la noi fascicule practic paralele. Să considerăm un obiect astronomic
AB şi să îndreptăm luneta cu axa optică spre extremitatea A:
Toate razele provenite din A vor fi paralele
cu axa optică şi vor converge în focarul principal imagine F` al
obiectivului lunetei. În figura de mai sus am luat o singură rază din acest
fascicul şi anume de-a lungul axei optice principale. De la punctul extrem B
va sosi, de asemenea, un fascicul de raze paralele între ele, dar înclinate
cu unghiul є  faţă
de primul fascicul. Є  va fi deci unghiul sub
care se vede obiectul ceresc cu ochiul liber. Punctul de convergenţă al fasciculului paralel din B va fi în focarul secundar B`,
care va defini astfel în planul focal al obiectivului imaginea reală y`. Trebuie remarcat că obiectul
AB fiind foarte departe de focarul F al obiectivului, imaginea intermediară y` este
micşorată, spre deosebire
de imaginea intermediară a microscopului, care era mult mărită, datorită
faptului că obiectul de cercetat era foarte aproape de focarul F  al
obiectivului. Din această cauză, imaginea y` se afla destul de departe de
focarul imagine F`, în timp ce la lunetă aceasta se formează, practic chiar
în planul focal al obiectivului. Aşadar, ocularul lunetei preia o imagine
intermediară, micşorată a obiectivului şi formează o imagine definitivă y
virtuală şi mărită
faţă de y`. În această
figură imaginea intermediară y` a fost construită ducănd planul focal
perpendicular pe axă în F`şi aflând punctul (B`) în care o rază din B
tecănd prin vărful lentilei obiectiv înţeapă acest plan (este figurată
urma acestui plan printr-un segment punctat). Imaginea finală y  este
obţinută trasând din B` două raze cu drum cunoscut; una (r`) paralelă cu
axa optică, va părăsi ocularul trecănd prin focarul imagine F` al său şi
una (r``) trecând prin centrul optic al ocularului, va trece mai departe
nederivată (ocularul este luat – ca şi obiectivul – sub forma unei lentile subţiri, convergente). După aflarea
punctului B``, s-a putut construi mersul complet al razei din B până la
pupila ochiului, є  fiind unghiul sub care
sevede imaginea finală y .
       Grosismentul lunetei. Fiind vorba de un
aparat ce furnizează imagini virtuale ale unor
obiecte îndepărtate, luneta se caracterizează prin
grosisment:
                   
           G=
Grosismentul lunetei este deci egal cu
raportul dintre distanţa focală a obiectivului, sau cu produsul dintre
distanţa focală a obiectivului şi puterea ocularului. Se poate mări deci
grosismentul mărind distanţa focală a obiectivului şi utilizând oculare cât mai convergente.
       Lunetele cu obiective formate din lentile de sticlă se mai numesc
şi telescoape dioptrice,
iar cele cu obiectivul constând dintr-o oglindă concavă – telescoape catoptrice, sau simplu, telescoape.
       Calităţile lunetei cresc, dacă se măreşte diametrul
obiectivului. Dar, obiective din lentile cu diametru prea mare nu se pot
construi. Datorită dificultăţilor de obţinere a omogenităţii unor...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.