| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Antonio Vivaldi

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
Antonio Vivaldi   (Antonio Lucio),compozitor itlian
(Veneţia, 1678- Viena, 1741). Fiu al unui violonist legat de
basilica San Marco din Veneţia, el însuşi violonist , a primit tonsura
monahală la 15 ani şi a fost hirotonisit preot la 25. Atins de o maladie
cronică, despre care se presupunea că era astm, cel pe care Veneţia îl
supranumea „Preotul roşu”, din cauza culorii părului său, a ştiut să
se facă exceptat de la îndătoririle ecleziastice începând din 1703 , iar
din acel moment a putut să se consacre compoziţiei şi învăţământului.
Numit responsabil muzical la La Pieta (aşezământ rezervat orfanilor şi copiilor ilegitimi ai
oraşului), în pofida unor întreruperi uneori foarte lungi (mai mult de doi
ani la Mantova, între 1718 şi 1720), avea să rămână fidel acestei
funcţii până în 1740.
       Totuşi, a început să călătorească din ce în ce mai mult ca
virtuoz şi compozitor (Roma în 1722 şi 1724, unde a cântat în faţa Papei;
probabil Dresda şi Darmstadt, cu siguranţă Amsterdam, unde a fost publicată
cea mai importantă parte a creaţiei sale; Florenţa, Praga, în sfârşit
Viena, unde a murit, uitat şi în mizerie). La La Pieta, avea să formeze
elevi, să întreţină o orchestră (repede devenită celebră în întreaga
Europa) şi să compună pentru concertele publice pe care
aşezământul le oferea duminica.
       Acestor ocupaţii, deja solicitante pentru un om care se plângea
fără încetare de sănătatea sa oscilantă, din 1713 li s-a adăugat o
debordantă activitate de impresar şi de compozitor de opere, domenii în care
a căpătat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalităţi
tenace, concretizate chiar într-un pamflet, redactat împotriva lui de
Benedetto Marcello (II Teatro alla moda, 1720).
       Această consacrare în toate genurile (pentru că a fost fecund
şi în materie de muzică religioasă) avea să confere compozitorului o
glorie internaţională incontestabil fără precedent în istoria muzicii.
Toţi turiştii care treceau prin Veneţia căutau să-l asculte pe „Preotul
roşu”, de la Edward Wright la violonistul Pisendel, de la flautistul J.J.
Quantz, epistolarul De Brosses şi până la regele Friedrich al IV-lea al
Danemarcei. Astfel, există numeroase şi preţioase mărturii asupra a ceea ce
reprezenta viaţa muzicală veneţiană în prima jumătate a secolului al
XVIII-lea şi asupra efectului electrizant al interpretării şi creaţiilor
lui Vivaldi. Numeroase dintre partiturile lui
publicate au fost, astfel, dedicate mai marilor acestei lumi: Ferdinand al
III-lea al Toscanei (L’Estro armonico, 1711), contele Morzin (II
Cimento dell’armonia e dell’invezione,
1724, culegere conţinând Anotimpurile ), Carol al VI-lea de Habsburg (La Creta, 1728). Culegeri tipărite şi
copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în
întreaga Europă până în jurul anului 1750 şi se ştie că, începând din
1720, Johann Sebastian Bach se pare că a avut pentru aceste lucrări un
asemenea entuziasm, încât a recopiat sau a transcris un mare număr dintre
ele (cea mai cunoscută şi mai interesantă dintre aceste transcripţii fiind
aceea a Concertului pentru patru viori op. 3 nr. 10 în Concertul pentru patru
clavicine BWV 1065), asigurând astfel, fără să fi
inteţionat, suravieţuirea lucrărilor modelului său.
       Se
pare că de-a lungul întregii vieţi Vivaldi a fost considerat ca un artist
aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos (duşmanii
lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legătură cu atracţia
lui afişată faţă de bani şi de fast sau cu iubirile lui reale sau
presupuse, printre altele faţă de o mezzo soprană pe nume Anna Giro, fiica
unui perucher fraqncez numit Giraud şi pentru care a scris un mare număr de
pagini vocale). Acest tipaj întreţinut în Veneţia în jurul său explică
oare eclipsa lui subită şi moartea sa în mizerie, petrecută în momentul
în care a făcut imprudenţa să plece din Italia,
unde comentariile suscitaqte de persoana lui aveau rol de publicitate pentru
muzica sa?
       Importanţa creaţii lui instrumentale, simbolizată ideal de
seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din
autoritatea cu care el a ştiut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a
impune foarte repede forma mai scurtă (între opt şi zece minute) a
concertului cu solist în doar trei părţi simetrice (repede – lent – repede). Solist el însuşi Vivaldi
practica cu mare naturaleţe această formă concertantă, atunci când sonata,
simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de aşi face apariţia.
Spirit aventuros, auz excepţional, virtuoz curajos şi improvizând cu
plăcere, de asemenea dirijor (unul dintre primii din istorie), Vivaldi şi-a
consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinaţii
ritmice şi armonice şi a unor îmbinări imprevizibile de instrumente,
conferind un rol de prim – plan personajelor noi, destinate aşi face un loc în orchestră,
precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul şi
nici flautul, pe care le tratează întotdeauna într-o maneră foarte
personală, si chiar alte instrumente încă mai marginale, camandolina sau
orga. Din practicele de la San Marco, a moştenit  atracţia pentru a face
să dialogheze mai multe „coruri” de instrumente.
       Aceste daruri de inventivitate şi aspectele descriptive ale
muzicii sale (numeroase pagini cu titluri precum Sticletele,
Furtună pe mare sau Anotimpurile) îl situează pe Vivaldi
la originile concertului modern de „orchestraţie”. Nimeni înaintea lui,
într-adevăr, nu se preocupase până la acest nivel de culoarea şi
specificitatea melodică a fiecărui instrument şi, în consecinţă, de
dispunerea lor atât în disfăşurarea lucrării, cât şi în spaţiu, în
momentul înterpretării, de unde, de exemplu, efectele de „mască” sau de
ecou, cu bună ştiinţă întroduse în lucrare (puţin preocupat de aceste
specificităţi, negândindu-se decât la bogata neutralitate polifonică şi
neavând ca scop decât îmbogăţirea armoniei, Bach comite în
trasncripţiile sale nonsensul de a modifica instrumentaţia). Înaintea
romantismului, doar creaţia lui Haydn avea să mai conţină intenţii
analoage.  Or, în jurul anilor 1760, Haydn
fusese muzicianul familiei Morzin, cu care Vivaldi se
aflase în relaţii strânse: de altfel, pare probabil că tânărul muzician
austriac să fi studiat lucrările veneţianului, atunci când acesta din urmă
căzuse deja în uitare. Ceea ce este sigur este faptul că Haydn a avut
prilejul să descopere Anotimpurile în biblioteca muzicală a prinţului Esterhazy.
       Această preocupare constntă a lui Vivaldi de a conferi maximum
de viaţă tuturor instrumentelor se traduce, în părţile rapide, printr-o
mare vivacitate a ritmurilor,  care conferă întreaga strălucire celor
în jur de 800 de lucrări cărora le putem identifica imediat autorul.
Mişcările lente sunt de o intensitate a cărei confirmare o găsim în
producţia religioasă a lui Vivaldi, în care se intercalează coruri agitate
şi lungi solouri vocale cu caracter uneori
extatic.
       S-a
descoperit urma a mai mult de 90 de opere scrise de mâna lui Vivaldi (sau la
care, după obiceiul timpului, a participat parţial ). Aceste lucrări
dramatice abordează toate climatele expresive, de la aventura profană la
recitativul feeric, trecând prin povestea biblică, tratată într-un stil
nobil ce putea să rivalizeze cu acela al oratoriilor lui Handel. Juditha triumphans, de exemplu, poate fi
privit fie ca operă, fie ca „oratoriu militar şi sacru”, aşa cum indică
subtitlul manuscrisului datat 1716. Ca şi muzica religioasă, opera
vivaldiană trebuie explorată de acum înainte la fel de atent cum a fost
muzica sa pur instrumentală.
       Admiraţia exagerată a muzicienilor şi publicului faţă de
Vivaldi, după 1945, pare de departe să fi dăunat ideii că avem de-a face cu
un creator de asemenea anvergură. Dacă veneţianul fusese practic uitat
până la cercetările lui Marc Pincherle (începute în 1913), ulterior s-a
urmărit  readucerea pe afiş a întregii lui creaţii. De asemenea, ar fi
timpul ca de acum înainte să se epureze şi remodeleze – în mod special în favoarea
creaţiei vocale – un
repertoriu instrumental de o abundenţă inutilă, în scopul de al reda pe
Vivaldi în autenticitatea sa , în diversitatea şi grandoarea lui în
acelaşi timp extatică şi plină de bună dispoziţie, panteistă şi
hotărâtoare.
LUCRĂRI: Creaţia lui Vivaldi este în curs de a fi
publicată sistematic la Ricordi. În timpul vieţii, compozitorul tipărise 40
de culegeri de sonate şi de concerte, din care 13 numerotate. Opus 1: 12 sonate de cameră pentru două
viori şi bas continuu ( Veneţia, 1705; Amsterdam,
1713; Paris, 1715 ). Opus 2: 12 sonate pentru vioară
şi bas continuu ( Veneţia 1709; Amsterdam, 1710;
Londra, 1720 ). Opus 3: L’Estro armonico, 12 concerte pentru
una, două, trei şi patru viori ( Amsterdam, 1711 ). Opus 4: La
Stravaganza, 12 concerte pentru vioară ( Amsterdam,
1713 – 1714 ). Opus 5:
„urmare a opusului 2”: Patru sonate pentru
vioară şi bas continuu şi Două sonate pentru două viori şi bas continuu
( Amsterdam, cca 1716 ). Opus 6: Şase concerte pentru trei viori, violă şi bas ( Amsterdam, 1716 ). Opus 7: 12 concerte
pentru oboi şi Zece concerte pentru vioară, cozi şi bas continuu
( Amsterdam, 1717 ). Opus 8: Il Cimento dell’armonia e dell’invenzione („Întâlnirea armoniei şi inspiraţiei”), 12
concerte pentru vioară sau oboi, corzi şi bas continuu ( dintre care cele patru Anotimpuri )(Amsterdam, 1724). Opus 9:
La Cetra („...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.