| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Analiza criticii democratiei ateniene in filosofia lui Platon

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
         
ANALIZA CRITICII DEMOCRAŢIEI ATENIENE
                       
ÎN FILOSOFIA LUI PLATON
       La fel ca
orice alt om, un filosof nu-şi poate alege, după bunul său plac, locul şi
timpul naşterii. Nimănui nu-i este însă indiferent unde şi când s-a
născut. Aceste doău date iniţiale îi determină fiecărui om drumul în
viaţă. Cu atât mai mult locul şi timpul naşterii contează în cazul unui
mare filosof, ele hotărându-i nu doar drumul în viaţă, dar determinându-i
în mod esenţial şi coordonatele principale ale gândirii. În cazul lui
Platon, timpul şi locul naşterii sale sunt: anul 427 î.Hr., în
Atena.
       Platon a
trăit într-o perioadă de războaie şi de lupte politice care a fost mai
zbuciumată decât cea care-l răscolise pe Heraclit. În timpul copilăriei
şi al adolescenţei sale, destrămarea vieţii tribale dusese în cetatea sa
natală, Atena, la o perioadă de tiranie, iar apoi la instaurarea unei
democraţii care sa străduit din răsputeri să se apere împotriva oricărei
încercări de reintroducere a tiraniei sau a oligarhiei, adică a
dominaţiilor familiilor aristocratice fruntaşe. În anii tinereţii lui
Platon, Atena democratică era angajată într-un război împotriva Spartei
– oraşul-stat dominant
care păstrase multe din legile şi obiceiurile vechii aristocraţii tribale.
Războiul a dus la prăbuşirea cetăţii ateniene şi a unui regim de teroare
numit guvernarea celor Treizeci de Tirani. Reinstaurarea democraţiei şi a
păcii n-a însemnat pentru Platon dobândirea liniştii deoarece dascălul
său iubit, Socrate a fost judecat şi executat, iar el şi alţi concetăţeni
din cercul lui Socrate au părăsit Atena.
       Scopul
spre care Platon năzuieşte este posibilitatea oamenilor de a opri decăderea
pe mai departe în domeniul politic prin împiedicarea oricărei schimbări
politice. Platon încearcă să înfăptuiască acest scop prin 
instaurarea unui stat ferit de relele tuturor celorlalte state, graţie
faptului că nu degenerează, că nu se schimbă. Statul ferit de răul
schimbării şi corupţiei este statul ideal, perfect. Credinţa în lucruri
perfecte şi neschimbate este numită ,,Teoria Formelor sau a
Ideilor”.
       Conform
dialogului ,,Republica”, forma originară sau primitivă a societăţii, care
se aseamănă cel mai îndeaproape cu Forma sau Ideea de stat, cu ,,statul
ideal”, este un regat
al oamenilor celor mai înţelepţi şi mai
asemănători cu zeii. Acest oraş-stat este atât de apropiat de perfecţiune
încât este greu de înţeles cum se poate schimba. Dar, schimbarea se
produce. Platon consideră că vraja lăuntrică, războiul de clasă,
întărâtat de interesul egoist, de cel material şi economic îndeosebi, este
principala forţă a ,,dinamicii sociale”. Cele patru perioade principale ale
degenerării politice sunt descrise de Platon astfel: după statul perfect vine
întâi ,,timocraţia”, cârmuire exercitată de nobili ce urmăresc onoarea
şi gloria; apoi oligarhia, cârmuirea familiilor bogate; iar apoi ,,
democraţia”, domnia libertăţii care înseamnă anarhie; iar la urmă
,,straşnica tiranie, al patrulea şi ultimul stadiu de boală al unei
societăţi”. Identificând democraţia cu anarhia, democraţii sunt
descrişi drept destrăbălaţi, meschini, insolenţi, anarhici şi
neruşinaţi, nişte oameni care trăiesc numai pentru plăceri şi pentru
satisfacerea unor dorinţe deşarte şi
impure.          
       Platon
era un adversar înverşunat care condamna
democraţia, considerând-o drept guvernare a celor nechemaţi. Argumentele
principale ale lui Platon sunt:
masa
populară (oi polloi) este asimilabilă prin natura sa cu un animal sclav sub
raportul pasiunilor şi al intereselor sale trecătoare, sensibil la
linguşeli, inconstant atât în iubirile cât şi în urile sale: a I se
încredinţa puterea, însemna a accepta tirania unei fiinţe incapabile de o
minimă reflexie şi rigoare;
atunci când masele îşi desemnează magistraţii, o fac în
funcţie de competenţele pe care ele cred că le-au constatat – mai ales calităţi de limbaj - ,
văzând în acestea capacitatea politică;
în
ce priveşte pretinsele discuţii din Adunările populare, acestea nu sunt
decât dispute, confruntări între opinii subiective, inconsistente, ale
căror contradicţii şi lacune denotă cu prisosinţă
insuficienţa.
Dar să vedem ce este democraţia, ceea ce
critică Platon.
Din vremuri străvechi, unii oameni şi-au
imaginat un sistem politic ai cărui membrii
se consideră egali din punct de vedere
politic, guvernează împreună şi sunt înzestraţi cu toate calităţile,
resursele şi instituţiile necesare pentru a se autoguverna. Această 
idee, ca şi metodele ce o pun în aplicare, a apărut în prima jumătate a
secolului al V-lea î.Hr. la greci care, deşi puţini la număr şi aşezaţi
pe un fragment minuscul din suprafaţa lumii, au exercitat o imfluenţă
excepţională în istoria universală. Grecii, îndeosebi atenienii, au fost
primii care au produs ceea ce Dahl numeşte prima transformare democratică: de
la ideea şi practica guvernării de către cei puţini la ideea şi practica
guvernării de către cei mulţi. Pentru greci singurul loc propice
democraţiei era statul-cetate.
       În
viziunea greacă, o ordine democratică ar trebui să satisfacă cel puţin
şase cerinţe:
Cetăţenii trebuie să aibă interese îndeajuns de armonioase ca
să poată împărtăşi şi să acţioneze în numele unui puternic simţ al
binelui general, care nu se află într-o contradicţie evidentă cu scopurile
şi interesele lor personale.
Cetăţenii trebuie să fie foarte omogeni în privinţa
caracteristicilor care, altfel ar duce la conflicte politice şi dezacorduri
flagrante asupra binelui public. Nici un stat nu ar putea spera să devină un
polis bun dacă cetăţenii săi ar fi extrem de inegali în ceea ce priveşte
resursele lor economice şi disponibilitatea timpului liber ori dacă ar adera
la religii diferite, ar vorbi limbi diferite, sar deosebi în mod semnificativ
ca educaţie sau, dacă ar aparţine unor rase, culturi sau grupuri etnice
diferite.
Numărul cetăţenilor trebuie să fie
destul de mic, ideal chiar mai mic decât 40000. Dimensiunile reduse ale
demosului au fost necesare din trei motive: a) ca să evite eterogenitatea şi
lipsa de armonie rezultată din extinderea hotarelor ce presupunea includerea
unor popoare de limbi, religii, istorie şi etnicitate diverse, neavând
aproape nimic în comun; b) ca cetăţenii să-şi cunoască bine oraşul şi
concetăţenii, prin observaţie, experienţă şi discuţii prin care să
înţeleagă binele comun şi să-l deosebească de interesele lor personale;
c) ca cetăţenii să se poată strânge laolaltă pentru a servi drept
conducători suverani ai cetăţii.
Cetăţenii trebuie să se poată strâge laolaltă pentru a
hotărâ în mod direct legile şi direcţiile politice.
Participarea cetăţenilor nu era limitată doar la întrunirile
Adunării. Ea includea şi participarea activă la administrarea
oraşului.
Statul-cetate trebuie să rămână pe deplin autonom. Legile,
confederaţiile şi alianţele ar putea fi uneori necesare apărării sau
războiului, dar nu trebuie lăsate să afecteze autonomia fundamentală a
statului-cetate, nici suveranitatea Adunării din cadrul statului respectiv.
Fiecare cetate trebuie să fie autonomă nu numai politic, ci şi economic şi
militar.
       Reforma
statuluiexistent în timpul lui Platon constituie
obiectivul practic imediat al sistemului său teoretic. Substratul gândirii
lui Platon este: cel ce doreşte să introducă o reformă politică  a
statului trebuie în prealabil să aibă clară în mintea lui imaginea
conceptuală a Statului Ideal, pentru ca, plecând de la aceasta, să aibă
garanţia faptului că fiecare măsură practică e determinată de Principii
şi tinde către instituirea lui.
       Unele
dintre premisele teoretice ale concepţiei platoniciene asupra Statului Ideal
sunt: punctul de plecare al organizării politice Ideale trebuie să fie
raţiunea întemeiată pe dreptate. Statul Ideal ar putea fi organizat chiar
şi de către un singur om, cu condiţia ca acesta să mediteze conform
raţiunii asupra variatelor principii organizatorice care ar urma să fie
îmfăptuite şi cu condiţia ca scopul pe care îl urmăreşte să fie acela
de a institui dreptatea pentru toţi oamenii.
      
Societatea este închipuită de Platon a fi analogă cu un organism, în
speţă cu organismul uman. Platon crede că trăsăturile psihologice ale
individului se regăsesc în anumite grupuri sociale, că în faţa vieţii
grupurile sociale reacţionează în mod asemănător cu individul, că cel ce
cunoaşte psihologia individuală posedă implicit cunoştinţele necesare
organizării politice a societăţii.
       În
concepţia lui Platon asupra Statului Ideal, oamenii ar fi inegali de la
natură, prin voinţa divinităţii. Unii, superiori, ,,de natura aurului”,
ar poseda însuşiri psihice superioare; alţii, ,,de natură grosolană”, ar
fi dominaţi de pasiuni vulgare. Primii ar trebui să-i conducă pe ultimii,
fără ca aceştia să participe în vreun fel la viaţa politică. Platon
crede într-o anumită esenţă aristocratică a unor aleşi, care implicit ar
poseda virtuţi de conducător. Faţă de cei mulţi, oameni consideraţi a fi
lipsiţi de virtuţile în cauză, Platon are o atitudine distantă care
trădează dispreţul.
      
Simpatizanţii aristocraţiei greceşti au afirmat întotdeauna că originea
socială aristocratică –
implicit divină sau semidivină – sădeşte în oameni înalte calităţi morale şi intelectuale.
Evitând simplismul, Platon admite că această regulă are şi excepţii....



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.