| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Amenajarea in scopuri turistice a zonei Odobesti

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
AMENAJAREA  ÎN  SCOPURI 
TURISTICE A  ZONEI  ODOBEŞTI
I. Opţiunea pentru
tipul de amenajare
Motivaţia alegerii zonei
respective
       Oraşul Odobeşti, centru al unei podgorii vestite încă din
timpul lui Petru Rareş, este înconjurat de vii, situat la poalele celui mai
înalt deal din Subcarpaţii de Curbură, Măgura Odobeştilor. Astfel, zona
oraşului Odobeşti se caracterizează printr-un cadru natural variat şi
pitoresc. De asemenea, oraşul şi împrejurimile se înscriu în cea mai
importantă zonă viticolă a ţării. În zonă se găsesc şi numeroase
obiective culturale, precum biserici şi mănăstiri, muzee etc. Infrastructura
generală este destul de bine reprezentată (există canalizare, alimentaţie
cu energie electrică, cu apă, drumuri de acces), însă echipamentul de
odihnă din oraşul Odobeşti are o capacitate redusă, existând un singur
hotel. Posibilităţile de distracţie, de agrement lipsesc. Toate aceste
motive au dus la alegerea zonei respective pentru a fi amenajată.
Tipul de amenajare
       Se doreşte a se realiza o amenajare de
tip rural, plurivocă.
II. Selecţia
zonei
2.1. Localizarea şi
caracterizarea zonei
       Zona respectivă se află în Subcarpaţii de Curbură, judeţul
Vrancea.
       Căile de acces în zonă sunt:
rutiere: drumul naţional de importanţă europeană E85 (Giurgiu
– Bucureşti – Buzău – Focşani – Bacău – Suceava); drumul judeţean Focşani
– Odobeşti – Jariştea;
feroviare: calea ferată pe ruta Bucureşti – Focşani; cale ferată industrială
pe ruta Focşani –
Odobeşti;
aeriene: la 117 km de Odobeşti se află aeroportul
Bacău.
2.2. Selecţia şi
delimitarea teritoriului
2.2.1. Resurse
naturale:
Relief:
       Unităţile majore de relief sunt dealurile, oraşul Odobeşti
fiind situat la limita estică a Subcarpaţilor de Curbură, la poalele
Măgurii Odobeştilor (996 m), cel mai înalt deal din respectiva grupă a
Subcarpaţilor. La sud şi la nord de Măgura Odobeştilor se află
depresiunile Mera, respectiv Vidra.
Climă:
       Zona se înscrie în climatul de dealuri, mai cald decât cel
montan, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8 şi 10 oC şi cantităţi medii anuale de
precipitaţii între 600 şi 800 mm. Condiţiile termice şi pluviometrice
respective sunt favorabile dezvoltării vegetaţiei forestiere.
Vegetaţie:
       În cadrul vegetaţiei naturale, înlocuită în parte de culturi,
predomină pădurile de foioase (stejarul şi fagul). În ceea ce priveşte
culturile, aici predomină viţa de vie.
Faună:
       Fauna este cea caracteristică pădurilor de foioase: lupul,
vulpea, viezurele. Din etajul coniferelor au pătruns veveriţa şi căprioara,
iar din silvostepă, iepurele. Printre numeroasele specii de păsări se
întâlnesc frecvent ciocănitoarea, cinteza etc. În apele Milcovului sunt
caracteristice cleanul, mreana şi alte specii de peşti.
Hidrografie:
       În cadrul zonei în cauză există un singur curs de apă de
suprafaţă şi anume râul Milcov care se varsă în Putna.
Rezervaţii:
Rezervaţia naturală Focul Viu (Andreiaşu de Jos), rezervaţie naturală (geologică). Este
declarată monument al naturii, constând din emanaţii de gaze ce pătrund
prin crăpăturile scoarţei terestre şi care ard în permanenţă,
formând flăcări slab
colorate de 30-50 cm înălţime. Rezervaţie naturală extinsă pe o
suprafaţă de 12 ha.
Rezervaţiile naturale Cenaru I şi Cenaru
II (Andreiaşu de Jos),
rezervaţii naturale forestiere. Rezervaţia naturală Cenaru I delimitează o
pădure seculară de brad, fag şi tisă în suprafaţă de 149,8 ha.
Rezervaţia naturală Cenaru II delimitează o pădure seculară de fag şi
brad cu exemplare de tisă, în suprafaţă de 233,4 ha.
Protecţia mediului:
       În zona respectivă nu s-au înregistrat acţiuni de degradare a
aerului, solului sau subsolului, din acest punct de vedere situaţia fiind
normală.
2.2.2. Resurse
antropice:
Monumente de artă şi
arhitectură:
Beciul Domnesc
(Odobeşti), monument istoric şi de arhitectură laică. Datează din timpul
domniei lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504). A fost reconstruit şi reamenajat în 1834-1839 din
iniţiativa domnitorului Mihai Sturdza.
Monumentul Unirii
(Focşani), monument de artă. Inaugurat la 24 ianuarie 1976, realizat de un
colectiv condus de sculptorul Ion Jalea. Obelisc înalt de 19,64 m din granit
roşu. Are la baza sa octagonală un basorelief din bronz ce înconjoară ca un
inel coloana de granit a obeliscului, în care sunt redate 85 de personaje din
istoria Romaniei şi a actului Unirii din 1859.
       Monumentul eroilor Putnei (Focşani),
operă a sculptorului Oscar Spaethe, evocă jertfele aduse de fiii acestor
locuri în războiul din 1877 – 1878, în fruntea lor aflându-se maiorul George Şonţu,
originar din Focşani.
       Monumentul eroilor regimentului 10 Putna
(Focşani), este dedicat bravurii ostaşilor acestui regiment, care au
contribuit la cucerirea redutei Griviţa în războiul din 1877 – 1878. Autor: sculptorul C.
Demetrescu.
       Monumentul eroilor din primul război mondial (Focşani), monument comemorativ; a fost construit în perioada
1924 – 1926 şi restaurat
între anii 1958 – 1959.
El păstrează osemintele ostaşilor români căzuti în împrejurimile
Focşaniului.
       Strada Unirii (Focşani), care
păstrează cam acelaşi traseu ca vechiul drum pe care se afla localul vămii
munteneşti. Clădirea vămii, considerată cea mai veche din oraş, a fost
restaurată ulterior, transformată în han, apoi restaurant, iar din 1907 a
devenit sediul poştei din Focşani.
       Clădirea liceului Unirea (Focşani),
frumoasă construcţie în cărămidă aparentă, din anul 1899. Liceul,
înfiinţat în 1866, a avut ca profesori personalităţi ale ştiinţei şi
culturii româneşti (scriitorii D. D. Pătrăşcanu şi I. A. Bassarabescu,
istoricul C. Girescu), iar printre elevi pe A. Saligny, N. D. Cocea, fraţii
Loginescu ş.a.
Muzee:
Muzeul viticol
(Odobeşti), muzeu judeţean. Profil: etnografie, arheologie. Obiecte cu profil
arheologic şi etnografic din zonă.
       Muzeul de istorie şi etnografie
(Focşani – 12 km), cu
bogate colecţii de arheologie (ceramică neolitică tip Cucuteni, tezaure
dacice şi romane), de istorie medie şi contemporană (importantă colecţie
de documente şi obiecte referitoare la Unire). Muzeul este instalat în trei
edificii, unul dintre ele fiind declarat monument istoric, deoarece aici a
funcţionat între 1 aprilie 1859 şi 23 aprilie 1861 Comisia Centrală a
Principatelor Unite, în care fiecare principat avea câte opt reprezentanţi.
Comisia a avut sarcina să unifice legislaţia şi instituţiile existente în
Muntenia şi Moldova, precum şi să redacteze o constituţie unică. Secţia
de etnografie înfăţişează o mare varietate de piese (port, ţesături,
obiecte de uz casnic din zona Ţării Vrancei).
Muzeul de ştiinţele naturii (Focşani), secţie a Muzeului judeţean. Profil: ştiinţele
naturii. Expune animale din judeţ, păsări exotice, peţti exotici,
rozătoare. Muzeul funcţionează în clădirea fostei vămi, fiind cea mai
veche clădire din oraş.
Secţia de arhitectură şi tehnică
populară Crângul Petreşti (Vânători), muzeu
orăşenesc. Amplasată în cadrul natural al pădurii Crângul Petreşti,
secţia în aer liber a Complexului Muzeal Vrancea, cuprinde 32 obiective care
reprezintă patrimoniul de arhitectură şi tehnică populară al judeţului
Vrancea.
Colecţie muzeală sătească (Coteşti), muzeu comunal. Profil: etnografie. Colecţia
adăposteşte în special obiecte privind producerea
vinului.
Colecţie muzeală
(comuna Mera), muzeu sătesc. Profil: etnografie, ştiinţele naturii.
Colecţia de etnografie este bine reprezentată prin costumele de port popular,
precum şi prin arta şi arhitectura populară.
Biserici şi
mănăstiri:
Biserica Vovidenia
(Odobeşti), monument istoric şi de arhitectură religioasă. Biserica a fost
construită între 1670 –
1680 de vistiernicul Iordache Teodorescu-Cantacuzino. Renovată în 1785 de
familia Pamfil.
       Biserica armenească Sf. Gheorghe (Focşani), monument istoric şi de
arhitectură religioasă. Biserica a fost construită în 1733 din lemn şi
reconstruită din zid în 1789. În curtea bisericii se află două şcoli (de
băieti şi fete) ale comunităţii armene, fiind printre cele mai vechi
instituţii de învăţământ din oraş.
Biserica Domnească
(Focşani), monument istoric şi de arhitectură religioasă. Ctitorie din
1670.
Biserica Stamatineşti Sf.
Voievozi (Focşani), monument istoric şi de
arhitectură religioasă. Biserica, construită între 1789 şi 1798, este
ctitorie a baronului Toma Stamatin. Adăposteşte o colecţie muzeală de artă
feudală.
Biserica din Zid (Scânteia –
4 km de Boloteşti), monument istoric şi de arhitectură religioasă. Biserica
a aparţinut unui schit construit în anul 1730 de familia Stamatineşti. Este
de dimensiuni obişnuite şi atrage atenţia prin elementele arhitectonice de
influenţă arabă prezente în construcţia coloanelor şi bolţilor într-o
formulă integrată stilului bizantin.
Mănăstirea Coteşti Sf. Treime (Coteşti), monument istoric şi de arhitectură religioasă.
Biserica mănăstirii a fost construită între 1720 – 1757 de către Ştefan al II-lea,
episcop de Buzău, în stil moldovenesc. Pictura este realizată în tempera.
În trapeză este amenajat un atelier de ţesături şi covoare.
Mănăstirea Dălhăuţi (sat Dălhăuţi).
Mănăstirea Mera
(comuna Mera), monument istoric şi de arhitectură religioasă. Este o
mănăstire fortificată, ctitoria domnului...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.