| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Albatrosul

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
                                          
Albatrosul
       
             
            Prinţul vastei
zări
Clasa:
AVES
Ordinul:
PROCELLARIIFORMES
Gen şi specie:
Albatrosul urlător
DIOMEDEA EXULANS
Albatrosul cu sprancene negre
DIOMEDEA MELANOPHRIS
Albatrosul regal
DIOMEDEA EPOMORPHA
Albatrosul din insula Amsterdam
DIOMEDEA AMSTERDAMENSIS
Albatrosul brun
PHOEBETRIA FUSCA
Străbate de milioane de ani oceanele
emisferei sudice, iar prin performanţele sale , prin dimensiunile şi prin
comportamemt, este una din cele mai extraordinare zburătoare. Vine pe uscat
doar pentru a cuibări, în rest, peste 90% din viaţă şi-o petrece deasupra
valurilor, folosind, cu o pricepere uimitoare, curenţi aerieni care-l poartă
pe mii de kilometri aproape fără să-şi mişte aripile înguste şi
lungi.
Este o pasăre mare,
doar condorul Anzilor şi, poate marabuul african au o anvergură a aripilor
care se apropie de trei metri. Dar  nici primul, nici al doilea nu atinge
talia albatrosului urlător (Diomedea exulans) care deţine recordul mondial
în privinţa anvergurii aripilor: 3,51 m. Corpul său are cam 1,25 m lungime,
iar greutatea sa este mai mult decât modestă, 12 kg. Ea se datorează oaselor
pneumatice, dar structura alveolară a acestora este complexă şi extrem de
rezistentă.
Greutatea modestă a corpului se datorează
şi sacilor aerieni, un fel de pungi aflate în legătură cu plămânii.
Ciocul este puternic, măsoară 18 cm, fiecare mandibulă terminându-se cu un
vârf curbat. Pe părţile laterale se află două tuburi care conduc spre
nări, cu rol şi în extragerea de sare din apa mării. Prezenţa acestor
tuburi cornoase a făcut ca păsările să fie grupate sub numele de Tubinare.
Penajul caracteristic este dominat de culoarea albă, deşi marginea aripilor
şi coada scurtă sunt aproape negre.
Tehnologie aeriană de mare clasă
Albatrosul este o
pasăre solitară, nu întâlnim la el vreo structură socială, nici măcar
în perioada de cuibărit, iar dacă, uneori, se grupează pe suprafaţa
oceanului, o face doar temporar pentru a înlesni prinderea hranei. În rest,
zboară singuratic, fie ziua, fie noaptea, străbătând imensele spaţii
oceanice.
Regimul alimentar al albatrosului este destul
de variat: consumă cu predilecţie cefalopode (sepii, calamari) şi peşti
care urcă noaptea la suprafaţă, pe care-i capturează  cu lovituri
sigure de cioc. Deşi se comportă ca un prădător, nu dispreţuieşte nici
cadavrele şi, uneori, nici vegetaţia. Mănâncă mult şi are o digestie
rapidă, dar este capabil să reziste vreme îndelungată fără
hrană.
După această prezentare sumară a modului
de viaţă al acestei păsări, să spunem câte ceva şi despre tehinca de
zbor. In mările sudului, în mod obişnuit, vântul suflă cu peste 100 km/h,
dar albatrosul poate să planeze ore în şir, fără să-şi mişte măcar o
dată aripile şi aceasta datorită unei tehnologii aeriene uluitoare care
foloseşte curenţii de aer. Astfel, poate parcurge într-o viaţă mai multe
milioane de kilomerti, cu un consum extrem de redus de energie. De altfel,
muşchii săi sunt slabi şi ca urmare, pasărea oboseşte repede atunci când
trebuie să-i utilizeze. Chiar şi aripile permanent deschise ar cere un efort
muscular considerabil (3,50 m anvergură) iar un biolog englez a descoperit că
ele se blochează datorită unui sistem de tendoane.
Albatrosul are un simţ de orientare
formidabil, chiar şi în mijlocul oceanului găseşte totdeauna nordul.
Foloseşte, probabil, stelele pentru a naviga, dar, aproape sigur, are şi o
mică ,,busolă” în creier, care-i permite să se ghideze după câmpul
magnetic terestru. Pescuieşte mai ales noaptea, ochii săi având acel pigment
numit rodopsină, găsit în cantitate mai mare la păsările de noapte. Dacă
aripile sale, lungi şi subţiri, sunt demne de cele mai perfecţionate
planoare, coada scurtă este o cârmă de mare precizie, iar picioarele palmate
au rol de stabilizatori, cât şi de sisteme de frânare la aterizare.
Albatrosul matur aterizează, uneori, fără să-şi atenueze viteza de zbor,
şi, de aceea, se mai întâmplă uneori câte o fractură, însă oasele se
consolidează rapid. Deşi 90% din viaţa sa – la unele specii (sunt 14 în total)
chiar 94% - se desfăşoară deasupra oceanului, pasărea are totuşi nevoie de
odihnă. Doarme în zbor, cu capul ascuns în pene, folosind, dacă putem să
spunem aşa, ,,pilotul automat”, adică lăsându-se în voia vântului şi a
reflexelor. Un albatros poate să străbată 550 km într-o singură zi. Revin,
totdeauna, la locul de cuibărit, chiar dacă acesta se află la 7-8000 km.
Exemplare inelate de către ornitologi în insula Georgia de Sud, au fost
descoperite în Australia, unde veniseră să se cuibărească, parcurgând
astfel 12.000 km. Dar, aceste distanţe sunt calculate în linie dreaptă,
fără să se ţină seamam de nenumăratele zig-zaguri generate de căutarea
curenţilor favorabili de aer. Dacă socotim că circumferinţa globului
terestru, măsurată la latitudinea sudică de 40 de grade, este de 30.000 km,
albatrosul îl depăşeşte pe eroul lui Jules Verne, având nevoie de mai
puţin de 80 de zile pentru a face ocolul Pământului.
                                   



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.