| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Agroturismul in tarile europene si in Romania

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Agroturismul in tarile
europene si in Romania
SCURT ISTORIC
Putem afirma, fără a greşi, că apariţia
călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activităţile
turistice în spaţiul rural au început a fi practicate  empiric din
aceeaşi perioadă. Este cunoscută astfel participarea în număr mare a
elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) şi Delfi (Apolo)-
frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic
organizate.
       În periada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri
comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau 
inevitabil spaţiul rural. În acelaşi timp cu evoluţia societăţii
omeneşti  se diversifică şi structura călătoriilor, astfel, în Evul
Mediu, călătoreau un număr însemnat comercianţii, dar întâlnim frecvent
ambasadori, preoţi şi pelerini, oameni de ştiinţă, artişti, calfe şi
studenţi. Unii din aceşti călători au decis să transmită experienţele
lor. Putem prezenta în sprijin scrierile călugărului francez Aimeri Picaud,
care realizează la 1130 un îndrumar pentru pelerinii  doritori să
ajungă la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care în 1960
a scris un poem intitulat „Drum îngust spre Nordul îndepărtat”. În
dorinţa de a  prezenta evoluţia dotărilor şi instalaţiilor 
iată un catren sugestiv: „Înţepat de ţânţari, muşcat de păduchi / Am
reuşit să dorm într-un pat / În timp ce un cal urina / Chiar lângă perna
mea” (Christureanu Cristina – „Economia şi politica turismului
internaţional”).
       Europa este  cea care înregistrază
primele forme  conştientizate de turism rural în secolele XVI-XVII; în
acele vremuri pictorii erau  interesaţi să valorifice în operele lor
construcţiile  şi mediul spaţiului rural. Viaţa satului, aşa cum era
ea şi nu inventată, este imortalizată  în operele pictorilor francezi,
italieni sau olandezi. Pe acest fond marele  gânditor francez Jean
Jacques Rousseau (1721-1778) povesteşte în lucrarea sa „Confesiuni”
despre o călătorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor
oameni  ai timpului planuri de călătorii spre regiunile muntoase pentru
a admira natura. În secolul următor, al XIX-lea, odată cu afirmarea marilor
peisagişti, arhitectura rurală ocupă un loc din ce în ce mai important în
desen sau pictură. Se impun din nou pictorii şi artiştii  francezi şi
italieni cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia (Grolleau
Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).
       În România, care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul
„Sate şi oraşe”- la început a fost o ţară de sate, prin excelenţă
agricolă, spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai mult,
„viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre,
culminând cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, în operele
plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul
secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul şi inspiratorul unui
număr însemnat de pictori români.
       În ceea ce priveşte manefestările ce pot fi catalogate drept
începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră - neluând în
seamă faptul că ori ce orăşean, care se respectă şi îşi putea permite,
avea o casă „la ţară„ - amintim: obiceiurile de Sânzâiene când,
coform tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova;
pelerinajele către locaşurile de cult; vacanţele de sărbători în lumea
satului sau la mănăstire, dar mai ales obiceiul retragerii către sat în
timppul verilor călduroase („locuinţa mea de vară e la ţară”), locul
ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
       Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţeie turistice au
evoluat şe echipamentele turistice: de la cele privind transportul
(poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor - „poştele” care încă
mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor, ca şi denumirile unor
localităţi legată de această activitate - exemplu Poşta Câlnău) la cele
care asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vetitele hanuri în
toate cele trei ţări române).
       Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul
rural putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru
Vlahuţă, Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Mihail
Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Calistrat Hogaş, Nestor
Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ştefan Ciobotăraşu şi
mulţi alţii. Toţi cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de
viaţă nou ce a contribuit la realizarea unei mentalităţi care în timp a
generat călătoria, circulaţia turistică, mai apoi turismul.
       Cele prezentate mai sus determină să afirmăm că turismul rural
s-a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate  a secolului al
XX-lea doar în mod spontan.
EPOCA MODERNĂ A TURISMULUI 
RURAL
       După anii ‘60, omenirea a început să fie tot mai preocupata de ţinta
(destinaţia) vacanţelor sale, turismul devenind una din cele mai importante
activităţi economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de
petrecere - tot  mai fracventă - a vacanţelor în mijlocul naturii, din
ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în
mediul (spaţiul) rural.
Ce-şi propuneau aceşti călători,
drumeţi, excursionişti, într-un cuvânt turişti? Un răsppuns sintetic
presupune o concentrare a obiectivelor şi următoarea enumerare:
Să-şi satisfacă curiozitatea şi dorinţa de petrecere a
vacanţelor în cu totul alte condiţii de viaţă şi civilizaţie decât cele
obişnuite;
Să-şi materializeze interesul pentru noi
destinaţii;

fragmenteze vacanţa în 3-4 minivacanţe (4-5 zile: mare, munte, staţiune
localitate balneară, sat turistic tradiţional);
Sporirea gradului de solicitare pentru
spaţii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);
Turism cultural şi de cunoaştere (în special tinerii şi
turiştii de vârsta a treia);
Alegerea ca destinaţii de vacanţă a tărillor
învecinate;
În mod firesc s-au conturat următoarele
avantaje:
valorificarea bogatului potenţial rural;
economisirea  de investiţii pentru crearea de 
capacităţi de cazare, alimentaţie publică şi agrement;
reducerea la minima a personalului de servire;
decongestionare zonelor turistice supraaglomerate;
îmbunătăţrea nivelului de trai în zonele utilizate ca baza
materială a turismului;
surse suplimentare de venituri pentru populaţia
rurală;
înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare a unor
meşteşuguri tradiţionale.
Cercetările inteprinse la începutul
deceniului opt al secolului nostru au scos în evidenţă
că cererea turistică şi alegerea
destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement
şi animaţie oferite de fiecare zană în parte, de poziţie şi
accesibilitate, cadrul natural precum şi cel socio-economic, etnografia şi
folclorul local ( Glăvan, V. Marchidan, G. –„Experienţa naţională şi
internaţională în valorifiacrea patrimoniului rural”).
TURISMUL RURAL ÎN ŢĂRILE EUROPENE CU
TRADIŢIE
       Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire
(recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc, în mare parte, în
proprietate privată a  locuitorilor din spaţiul rural, practicanţi (în
calitate de prestatori) ai activităţilor turistice.
       Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună organizere în
cadrul statelor Comunităţii Europene. Aceasta datorită:
condiţiilor de organizare create;
a
organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente;
sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung, cu
dobânda de 3-4 %- Franţa, Germania, Austria -
scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată, sprijin logistic,
formare de cadre şi îndrumare, ş.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor
PHARE;
experienţei câştigate şi dorinţei de perfecţoinare
manifestate permanent.
Germania.
„Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus, printre altele, la
o
concluzie apreciată şi bine cunoscută - a
gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete
pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul
unui an întreg”. Drept urmare, în 1980 a fost inaugurat un proiect de
amenajare „de al Marea Nordului până la Alpi”, ce-şi propune realizarea
a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două
paturi).
             Regiunile cele mai dezvoltate în activitate a de turism
rural sunt: Schwartwald şi Messen.
       Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust, cu
încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital
familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (Mala
John-„Bussnis Guide Efopeen”) asupra vieţii de familie şi în special
legat de poziţia femeii  în societate („kinder, kuche und kirche”=
„copil, bucătărie şi biserică”) - care au condus la obţinerea unor
rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a turismului rural.
       În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine
de 2/3 din spaţiul rural german. Poziţionând geografic, vom întâni dotări
începând din Rhemania de Nord, Wastfalia, continuând apoi cu:
Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.
       Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul
serbărilor berii, culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile
fraţiilr Grimm. Şi chiar dacă aparent precizia, promptitudinea şi stilul
german vă fac să credeţi că atmosfera este mai...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.