| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Agroecosistemul florii-soarelui

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
INTRODUCERE
          
Agroecosistemul florii soarelui suferă pierderi de biomasă
vegetală
utilă datorită dăunării plantei de
anumiţi patogeni şi dăunători animali
porţionaţi în reţeaua trofică.
          
Mecanismele naturale de autoreglare sunt slabe în agroecosistem,
astfel că în condiţii favorabile evoluţia
bolilor şi dăunătorilor, agroproductivitatea poate fi grav
afectată.
           În
aproape toate zonele de cultură a florii soarelui, agenţii fitopato-geni şi
dăunătorii animali fitofagi constituie importanţi factori limitativi ai
producţiei, însă pierderile de recoltă sunt determinate, în principal, de
evoluţia unor boli parazitare.
          
Formarea florei patogene şi faunei dăunătoare, dinamica suprafeţelor
atacate şi nivelul de dăunare, diferă de la o zonă de cultură la alta, în
relaţie cu favorabilitatea mediului climatic cu rezistenţa genetică a formei
cultivate, dar şi pe fondul influenţei factorilor tehnologici.
          
Protecţia agroecosistemului florii soarelui faţă de boli şi dăunători
implică adaptarea continuă a sistemelor tehnologice la cerinţele factorului
fitosanitar.
          
Tehnologiile agricole moderne promovează sistemul de protecţie integrată a
florii soarelui, care îmbină toţi factorii cu rol de reglare şi combatere a
populaţiilor de organisme dăunătoare în agroecosistem.
          
Literatura de specialitate face referiri la diferite măsuri de fitoprotecţie
şi complexe de măsuri, cu importante elemente de integrare şi recomandă
unele scheme de combatere.
          
Lucrarea de dizertaţie îşi propune să aducă unele
contribuţii la combaterea principalilor patogeni şi dăunători ce compun
mediul culturii florii-soarelui şi la fundamentarea protecţiei integrate a
agroecosistemului, adecvat condiţiilor Câmpiei de Vest şi mai ales ariei
judeţului Timiş.     
 
CAPITOLUL
I
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND
AGROECOSISTEMUL
FLORII-SOARELUI
             
1.1.Importanţa economică a
florii-soarelui
          
Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o plantă uleioasă de mare
importanţă economică şi alimentară.
           Prin
conţinutul seminţelor în substanţe grase (33-56 %) şi calitatea deosebită
a uleiului rezultat în extracţie, planta reprezintă una dintre principalele
surse de grăsimi vegetale, utilizate în alimentaţia omenirii, respectiv cea
mai importantă sursă de ulei pentru România.
           Ca
sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupă locul al
patrulea, după soia, palmier şi rapiţă.
          
Valoarea alimentară ridicată a uleiului de floarea-soarelui, se datorează
conţinutului bogat în acizi graşi nesaturaţi, reprezentaţi preponderent de
acidul linoleic (44-75 %) şi acidul oleic (14-43 %), cât şi prezenţei
reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i conferă stabilitate şi
capacitate îndelungată de păstrare, superioare altor uleiuri vegetale.
Funcţia nutritivă a uleiului de floarea-soarelui este sporită de prezenţa
unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca şi a
vitaminelor B4,
B8 , K. Uleiul mai
conţine steroli (aproximativ 0,04 %) şi tocoferoli
(fracţiune antioxidantă a uleiului vegetal, cca. 0,07%).
          
Capacitatea energetică (8,8 calorii/g ulei) şi gradul de asimilare ridicat,
situează uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului
(VRÂNCEANU şi colab., 1974)..
           Uleiul
rafinat de floarea-soarelui se foloseşte, în principal, în alimentaţie, în
industraia margarinei şi a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este
excelent pentru alimentaţie, având fluiditate, culoare, gust şi miros
plăcute. Produsul este folosit şi în industrie pentru producerea lacurilor
speciale şi a răşinilor, precum şi în pictură. Reziduurile rezultate în
urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea săpunurilor, la
obţinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei şi tocoferolilor. Fosfatidele
şi
lecitina extrase din uleiul de
floarea-soarelui, sunt utilizate în industria alimentară, panificaţie,
patiserie, în prepararea ciocolatei şi a mezelurilor.
          
Turtele rezultate în urma procesului de extracţie a
uleiului (aproximativ 300 kg sămânţă), constituie o sursă valoroasă de
proteine pentru rumegătoare, iepuri, porci şi păsări (VRÂNCEANU şi
colab., 1974). Turtele conţin proteină brută (între 33,7 şi 47,8 %) şi
aminoacizi esenţiali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA şi colab.,
1989), excepţie făcând lizina, care se găseşte în cantităţi mai mici.
Valoarea enegetică a turtelor este corelată cu gradul de decorticare a
seminţelor .
          
Seminţele mai puţin bogate în ulei, se folosesc direct în consum, întregi
sau decorticate, cât şi pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca sursă de
căldură (local), pentru fabricarea plăcilor antifonice sau obţinerea
carbonatului de calciu.
          
Floarea-soarelui mai este apreciată ca plantă furajeră, fiind cultivată mai
ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este şi o excelentă plantă
meliferă. De pe un hectar de floarea-soarelui se poate obţine o cantitate de
30 până la 130 kg de miere ( CÂRNU şi colab., 1982, citaţi de Roman Gh., 1995 ).
           Prin
resturile organice rămase după recoltare, floarea-soarelui restituie solului
cantităţi apreciabile de elemente minerale şi materie organică, estimate
în cazul unei producţii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O şi
circa 7 tone substanţă uscată, echivalentul a 1200-1500 kg de humus (HERA
şi colab., 1989).
          
Floarea-soarelui poate avea şi întrebuinţări medicinale. Din florile
ligulate (care conţin quercitrină, anticianină, colină, betaină,
xantofilă, etc.), se obţine un extract alcoolic care se foloseşte în
combaterea malariei, iar tinctura în afecţiuni pulmonare. Din achene, dat
fiind conţinutul în fitină, lecitină, colesterină, se preparau produse
indicate în profolaxia dezenteriei, febrei tifoide şi pentru vindecarea
rănilor supurate. Uleiul se foloseşte (în medicina populară) pentru
macerarea plantelor utilizate în tratarea unor răni şi arsuri.
             
1.2. Evoluţia suprafeţelor cultivate şi
producţiilor
de floarea-soarelui
         1.2.1. Suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui şi producţiile
                  
realizate pe plan mondial
           Pe
glob, floarea-soarelui este cultivată pe o suprafaţă de peste 21 milioane
hectare. Surse  F.A.O. ( 1998 ), arată că floarea-soarelui s-a cultivat în 1996 pe 20,63 milioane hectare, iar în 1998 pe
21,251 milioane hectare.
           Ca
pondere, floarea-soarelui se cultiva pe cele mai întinse suprafeţe în Europa
(52,11 %), în 1998, urmând apoi Asia (19,63 %), America de sud (16,49 %),
America de nord (6,95 %) şi Africa (4,38 %).
          
Printre cele mai importante ţări cultivatoare de floarea-soarelui, se
numără Argentina, cu 3.176.000 ha, Ucraina cu 2.430.000 ha, India cu
2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, România cu 948.000 ha, Franţa cu
793.000 ha, Federaţia Rusă cu 4.166.000 ha şi S.U.A. 1.407.000 ha.
           Se
apreciază că în viitor suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui vor
creşte în continuare, însă într-un ritm mai scăzut, tendinţa generală
fiind de stabilizare a suprafeţelor, datorită restricţiilor tehnologice
(ponderea în structura culturilor, atacul agenţilor fitopatogeni) şi
performanţelor productive şi calitative ridicate ale hibrizilor nou
introduşi în cultură.
        
         1.2.2. Suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui şi producţiile
                  
realizate în România
           În
România, floarea-soarelui a fost introdusă în cultură la mijlocul secolului
trecut, în Moldova. Astăzi, floarea-soarelui este cea mai importantă
plantă, care se cultivă la noi, pentru ulei alimentar. Suprafeţele cultivate
cu floarea-soarelui au crescut de la 672 hectare în 1910, la 200.000 ha în
1938, 416.000 ha în 1948, 496.000 ha în 1950 şi 526.000 ha în perioada
1971-1975. După 1983, suprafaţa cultivată a scăzut, mai ales în vestul
ţării, datorită alterării patologice a plantei, astfel că în 1989, planta
reprezenta 433.700 ha. În 1990, cultura florii-soarelui a cunoscut un regres
fiind prezentă doar pe 395.000 ha, dar ulterior suprafeţele au crescut la
588.000 ha în 1993, la 917.000 ha în 1996 şi la 948.000 ha în 1999, ca
urmare a interesului manifestat faţă de uleiul de floarea-soarelui din
producţia internă.
          
Producţile medii au crescut în ultimele decenii, datorită calităţii
materialului biologic disponibil: 360 kg/ha în perioada 1948-1958 (când s-au
cultivat soiurile Măslinica şi Uleioasa, forme slab productive), 744-1100
kg/ha, în perioada 1959-1965 (când au fost introduse soiurile ruseşti Jdanov
8281 şi Vniimk 8931), 1400 kg/ha, în perioada 1966-1970 (când a fost
introdus în cultură soiul românesc Record) şi 1630 kg/ha, între anii 1979
şi 1981 (când au fost introduşi primii hibrizi româneşti). În prezent
producţiile medii se situează între 1200-1500 kg/ha.
           În
perioada 1996-1998, producţiile medii s-au situat
între 950-1130 kg/ha.
           În
judeţul Timiş, floarea-soarelui deţine suprafaţa ce reprezintă cca. 6% din
totalul suprafeţei cultivate cu această plantă în ţară. Suprafaţa
destinată culturii însuma 35622 ha în anul 1969 şi 29587 ha în anul 1974.
          
Suprafaţa cultivată cu...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.