| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Adevarata masura

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Adevarata
masura
   Adevărata măsură a forţei creatoare a lui Liviu Rebreanu o
atestă, aşadar, romanele lui. Primul în timp este Ion, apărut în 1920, an care rămâne,
datorită acestei împrejurări, o dată de primă însemnătate în istoria
prozei româneşti.
   Înainte de Ion, romanul românesc înregistrase
câteva momente însemnate, datorită lui Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi şi noi, lui Slavici cu
Mara, lui Duiliu Zamfirescu
cu Viaţa la ţară şi
Tănase Scatiu, iar dintre
scriitorii generaţiei lui Rebreanu se manifestaseră cu succes în roman
Agârbiceanu prin Arhanghelii
şi Sadoveanu prin Neamul
Şoimăreştilor.
   Dintre toţi aceştia, cel mai
apropiat de Rebreanu, prin structura sufletească, prin anume laturi ale
formaţiei, inclusiv mediul prim de viaţă, prin felul de a privi în
existenţă şi modalitatea preferată de expresie artistică este Ioan
Slavici. Acesta zugrăvise în nuvelele şi romanele lui aspecte sociale
semnificative din viaţa satului transilvănean, precum şi figuri omeneşti
viguroase turmentate de pasiuni violente, însetate de avere, păstrând în
genere faţă de ele o atitudine neutră, lăsându-le să se mişte liber în
ficţiunea literară. Sunt atribute care, cu un suflu epic mai cuprinzător
prin aria observaţiei sociale şi mai profund prin forţa de scrutare a
sufletului omenesc, cu simţ clasic al compoziţiei şi obiectivitate a
relatării, purificat deplin de tendinţe moralizatoare, se vor regăsi în
romanele lui Liviu Rebreanu, evident ca expresie a unor afinităţi
structurale, nu a relaţiei de influenţă. Cât despre modelele lui, acelea de
la care a plecat şi a căror înrâurire se poate identifica, ele sunt în
primul rând marii romancieri străini: Tolstoi, Balzac, Flaubert,
Zola.
   Dar, spre a înţelege cum se
cuvine romanul Ion, este
nevoie de o scurtă revenire la starea prozei noastre epice de inspiraţie
rurală în momentul apariţiei lui. În această privinţă, atât
semănătorismul, cât şi poporanismul, cu diferenţele de rigoare existente
între ele, dar înrudite în chip substanţial, proiectau asupra ţărănimii
o viziune lipsită de autenticitate, cu exces de aspecte sumbre, menite să
stârnească milă şi să aducă, pe calea reformelor, un spor de dreptate
socială, în cazul celei de-a doua. Laturile acestea extraestetice, prezente
în amândouă curentele, făceau ca substanţa însăşi a naraţiunii ca
modalitate epică să fie invadată de lirism, de aşa natură încât un
cercetător ca Tudor Vianu a putut vorbi despre o adevărată criză a artei
româneşti de a povesti în deceniul 1910-1920.
   Într-o asemenea situaţie, a
apărut romanul Ion.
   Geneza scrierii se poate urmări
după mărturisirile lui Rebreanu însuşi. Procesul creator a fost îndelungat
şi esenţa lui constă în sudarea într-o viziune unitară a trei experienţe
de viaţă trăite, distanţate între ele prin ani şi fără legătură
cauzală de la una la alta. Evident, lecturile scriitorului şi-au revărsat
şi ele seva lor de semnificaţie în fluxul sufletesc stârnit de cele trei
experienţe de viaţă.
   Prima dintre experienţe reiese
dintr-o mărturisire a lui Liviu Rebreanu: “Ion
îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii.
Era o zi de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. Ieşisem cu o
puşcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am
văzut un ţăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă
vedea…Deodată s-a aplecat şi a sărutat pământul.
L-a sărutat ca pe o
ibovnică…”. Gestul a fost înregistrat pentru
pitorescul lui în sine, fără a i se atribui atunci o semnificaţie
precisă.
   Adevărul relatării lui Rebreanu
nu se poate pune la îndoială, dar trebuie arătat că un gest asemănător cu
cel observat de el înfăptuieşte şi eroul Buteau din romanul La terre al lui Emile Zola.
   Cea de a doua experienţă de
viaţă autentică i-a fost transmisă scriitorului de sora sa Livia şi
formează substanţa nuvelei Ruşinea. Este vorba de păţania unei fete bogate de la ţară, Rodovica,
amăgită de un flăcău sărac şi supusă, din această cauză, celor mai
cumplite bătăi de către tatăl său. În chip evident, aceste fapte, cu
modificările de rigoare se regăsesc în Ion, constituind esenţa raporturilor
dintre erou, de o parte, Ana şi tatăl ei, Vasile Baciu, de altă
parte.
   A treia experienţă este
constituită de impresia puternică pe care i-a lăsat-o lui Rebreanu
convorbirea cu un fecior de la ţară, Ion al Glanetaşului, isteţ şi
vrednic, împovărat de greutăţi şi deznădăjduit, pentru faptul că nu
avea pământ.
   Calea sintezei între aceste trei
momente de viaţă, atestă în continuare Rebreanu, a fost atribuirea către
Ion al Glanetaşului, cu motivările sociale si sufleteşti necesare şi a
faptelor aparţinând, în realitatea trăită, autorilor celorlalte două
momente. Trebuie însă subliniat că, potrivit dramatismului structural al
conştiinţei scriitorului, sinteza astfel realizată nu a anulat
asperităţile şi contradicţiile specifice fiecărui moment, ci numai a
obţinut, prin polarizarea lor cu măiestrie, un echilibru temporal între ele.
Minat de condiţia lui intimă, acest echilibru se va disloca repede, aducând
odată cu dislocarea, sfârşitul organic al capodoperei.
   Procesul de elaborare al
romanului, trecând prin fazele manuscrise Zestrea (titlul iniţial al romanului) şi
Ruşinea (primul capitol al
manuscrisului Zestrea), a
fost îndelungat şi trudnic. Tudor Vianu a lăsat o mărturie asupra
tenacităţii impresionante cu care Rebreanu şi-a dus năzuinţa la capăt:
“Era în 1919, mă întorsesem din război şi
Rebreanu îşi regăsise căminul lui, după ce trebuise să se refugieze în
Moldova pentru a scăpa de justiţia marţială a trupelor de ocupaţie. Locuia
pe strada Nicolae Bălcescu, în fundul unei curţi, într-o căsuţ1
dărâmat1 de atunci, la doi paşi de casa tot atât de modestă, unde se
sfârşise Luchian. Ferestrele lui Rebreanu, zărite printre copacii curţii,
rămâneau luminate în tot timpul nopţii. Mă întorceam târziu acasă şi o
chemare înceată îmi deschidea uşa camerei sărace, despărţită prin două
trepte de bucătăria familiei. Rebreanu scria atunci, a cincea, a şasea
oară, romanul Ion. Munca începea odată cu căderea serii şi continua până
la răsăritul zorilor, cu mare abuz de cafea, de tutun, din când în când cu
răcorirea frunţii înfierbântate. Întreruperea provocată de vizitatorul
nocturn nu părea a-i fi neplăcută…”.
   Subiectul romanului. Romanul, împărţit în două volume: Glasul pământului şi Glasul iubirii, ne transpune în
lumea satului ardelean de la sfârşitul secolului
trecut şi începutul secolului nostru. Avem în faţă o frescă vastă,
cuprinzând, pe lângă viaţa ţărănimii, şi pe cea a intelectualităţii
satelor, cu unele reflexe din pulsaţia naţională a Transilvaniei. Firul
principal al acţiunii se ţese în jurul eroului scrierii, flăcăul chipeş,
voinic, inteligent şi vrednic, dar sărac, Ion al Glanetaşului, care, din
setea de a se îmbogăţi, îşi sacrifică iubirea pentru Florica, o fată
frumoasă, însă săracă, asemenea lui, şi se căsătoreşte cu Ana, fată
urâţică şi prizărită, fiica unui bogătaş al satului, Vasile Baciu, care
a consimţit să i-o dea de soţie, numai după ce a aflat că Ion o sedusese
şi că, în consecinţă, gândul lui de a o mărita cu George Bulbuc, cel mai
bogat flăcău din sat, nu se mai poate împlini. Aceasta este acţiunea
primului volum.
În continuare, romanul urmăreşte, pe firul
principal al dezvoltării lui, tribulaţiile lui Ion, care, după căsătoria
cu Ana, dobândeşte, în sfârşit, pământul visat, are şi un copil, dar
noi complicaţii I se precipită în cale, căci Ana, complet nefericită, se
spânzură, odrasla plăpândă îi moare, el însuşi revenit spre Florica,
măritată între timp cu George Bulbuc, este surprins de acesta într-o noapte
în faţa casei şi omorât cu sapa. George merge la închisoare, pământurile
lui Vasile Baciu sunt donate bisericii, iar viaţa satului Pripas, agitată mai
intens pentru o clipă, îşi reia cursul tihnit. Astfel se termină volumul al
doilea şi, o dată cu el, romanul.
   Personajele romanului. Creator excepţional de viaţă, Rebreanu face să trăiască în
roman un impresionant număr de eroi, fiecare cu individualitatea lui proprie.
Pe primul plan, se impune Ion al Glanetaşului, care este unul dintre cele mai
caracteristice şi mai temeinic realizate personaje ale întregii noastre
literaturi. Ion e un flăcău voinic, deştept, energic care suferă de
sărăcia lui şi care se crede, prin calităţile enumerate, capabil de o
altă soartă.
   Atitudinea lui Ion e destul de
comună, deşi procedeul său e mai original, fără să fie inedit. Violenţa
lui e forma pe care o ia, în condiţiile date, o energie exasperată de a nu
se fi putut exprima altfel, într-o societate în care totul îl condamnă pe
Ion la supunere, la acceptare, adică la mizerie.
   Pentru Ion, pământul înseamnă
situaţie socială, demnitate umană, posibilitatea de a munci cu folos. Ion
este simbolul unei chemări mistice a pământului, este simbolul omului care
încearcă să depăşească starea de mizerie, de inferioritate socială şi
morală. Pentru Ion, acest flăcău zdravăn şi harnic, sărăcia, adică
lipsa pământului, e o permanentă suferinţă şi preocuparea cea mare e cum
să-l obţină.
   Critica s-a ocupat adesea de Ion,
încercând să străbată în intimitatea sufletului său, spre a-i surprinde
cu exactitate esenţa. Principalele păreri sunt contradictorii, dovadă cât
de complex este personajul sub masca simplităţii aparente. Astfel, pentru
Călinescu, Ion este o fire...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.