| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Adevar si utilitate

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Adevar si utilitate
       Pentru a afla in profunzime utilitatea adevarului trebuie sa
cunoastem tipurile, formele si manifestarile sale. Numai printr-o analiza
minutioasa am putea totusi scoate la iveala aceasta "utilitate" a adevarului, a
teoriilor si a veridicitatii cunostintelor stiintifice. Totusi, nu vom putea
spune niciodata ca avem o atotcunoastere despre adevar. Si am putea indrazni sa
spunem ca aici intervine rolul filosofiei – in a discerne, si in a masura cu o
balanta a ratiunii noastre adevarul adevarat de adevarul presupus. Numai asa
vom reusi in a deslusi si a profita de acesta.
Adevar – surse si teorii
       Una
dintre cele mai apreciate clasificari ale teoriilor despre adevar apartin lui
Nicholas Rescher, care le imparte in doua mari tipuri: teorii definitioniste,
care incearca definirea acestuia si sa raspunda la o intrebare fundamentala
– ce este adevarul? ; si
teorii criteriale – care
propun selectarea unui criteriu, a efectuarii unui test pentru adevar, oferind
astfel o solutie pentru stabilirea granitei dintre adevar si fals. O a treia
teorie, cea a corespondentei este luata in considerare de majoritatea
epistemiologilor, aceasta teorie fiind pentru prima data formata in mod
explicit in "Metafizica" lui Aristotel.
       Dintre tumultul de teorii despre adevar se desprind trei principale
– teoria corespondentei
care sustine ca ipotezele, credintele sunt adevarate atunci cand corespund unei
realitati independente. Teoria corentei afirma ca credintele sunt adevarate
cand se potrivesc bine impreuna, cand se leaga una cu cealalta. Teoria
pragmatica sustine ca convingerile sunt adevarate cand intrebuintarea lor
permite sa ne indeplinim obiectivele noastre in lume si sa obtinem ceea ce
dorim. Urmeaza o dezvoltare a acestor trei teorii, cu un accent pe cea
pragmatica.
Teoria corespondentei
       
Oamenii obisnuiti accepta notiunea de
realitate. Aproape oricine este de acord ca  exista o suma de fapte
independent de gandurile noastre. Conceptul obisnuit de adevar afirma ca exista
lucruri si stari care sunt reale. Aceste lucruri reale sunt fundamentul
adevarului. Pentru a fi adevarate, credintele noastre trebuie sa infatiseze
lucrurile reale, asa cum sunt ele. Adevarul este concordanta intre ceea ce
credem si realitatea independenta. Aceasta pozitie este denumita "teoria
corepondentei adevarului". Trebuie retinut ca teoria corespondentei adevarului
nu ne spune cum sa deducem daca credintele sunt adevarate sau false. Este vorba
de o reprezentare a ceea ce este adevarul, nu de un procedeu de expunere a
credintelor adevarate. Cum stim daca infatisarea noastra asupra realitatii este
exacta sa nu, este o problema ce tine de justificarea adevarului.
       Aceste credinte despre lume sunt fundamentele adevarului si
falsului (in toate teoriile adevarului, nu doar in teoria corespondentei).
Credintele pot fi adevarate sau false, deoarece ele infatiseaza lumea ca fiind
intr-un anume fel iar lumea poate sa fie sau nu in acest fel. Conform teoriei
"descrierii" ipotezei, acestea infatiseaza faptele prin intermediul ideilor sau
reprezentarilor.
Conform teoriei corespondentei, credintele
sunt adevarate deoarece corespund unei realitati independente. Punand alaturi
aceste doua teorii, vedem ca adevarul unei credinte este materia ideii sau a
reprezentarii, concordand cu realitatea. De fapt, exista doua lucruri
– o descriere mentala
(reprezentarea sau ideea) si faptele reale din lume – care concorda unul cu altul. Asa cum
portretul unei persoane poate sa semene cu acea persoana, tot asa si o
reprezentare sau o idee poate fi intocmai cu faptul independent si, deci,
adevarata.
       Credinta adevarata nu este suficienta pentru cunoastere. Putem avea
credinte adevarat fara a avea totusi cunoastere. Adesea este nevoie de ceva mai
mult, de o justificare a credintelor. Ratiunea cea mai evidenta este ca cel
care crede are nevoie de o procedura prin care sa recunoasca cum ca aceste
credinte sunt adevarate. In cazul nostru intotdeauna avem nevoie de o procedura
prin care sa demonstram ca ceea ce credem este adevarat. Justificare presupune
descoperirea unei proceduri prin care sa dovedim adevarul credintelor noastre.
In viata cotidiana oamenii se intreaba, in mod frecvent, daca intr-adevar
cunoastem sau nu ceva. Membrii unui juriu pot fi ingrijorati daca stiu, cu
adevarat, ca acuzatul este vinovat de crima, dupa cum putem fi ingrijorati daca
stim cu adevarat ca portofelul se afla la noi. In asemenea cazuri oamenii sunt
preocupati de adevarul credintelor lor (daca acuzatul a comis crima, si daca
portofelul noastru s-a pierdut). Este nevoie in acest caz, de dovezi care sa
stabileasca daca credintele noastre sunt adevarate. Credintele pot fi adevarate
chiar in lipsa evidentelor, dar ce  crede nu poate fi sigur in afara
ratiunilor suficiente.
Teoria coerentei:
       
Conceptul obisnuit de adevar, concordanta cu
realitatea, ne poate duce la gandul ca idealistii nu au conceptul de adevar,
din moment ce neaga existenta unei realitati independente. Cu toate acestea,
idealistii au elaborat o prezentare alternativa a adevarului: adevarul este
consistenta reciproca a ideilor. Aceasta este numita de obicei "teoria coerenta
a adevarului". Conceptul de coerenta nu este definit precis, dar ideea
fundamentala este ca teoriile si ipotezele se leaga impreuna. Coerenta este
reciprocitatea relatiei dintre parti, ca intr-un joc de puzzle. Crezurile
noastre sunt intocmai ca piesele diferite dintr-un joc de puzzle, care sunt
toate amestecate. Unele se potrivesc cu altele, in timp ce altele nu pot fi
potrivite cu celelalte. Scopul este de a alcatui un ansamblu cat mai complet.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie sa
aruncam unele piese –
credinte – care nu se
potrivesc si sa cerem unele piese noi. Ceea ce gandim de obicei despre
realitate,  se aseaza intr-un numar cat mai mare de credinte/ipoteze
consistente. Ele formeaza o conceptie coerenta despre lume, chiar daca aceste
opinii nu sunt o lume independenta si deci sunt un adevar. De pilda, credinta
ca o camera are pereti pare sa fie adevarata, pentru ca este coerenta cu ceea
ce vedem, cu ceea ce putem atinge, cu ceea ce stim despre alte camere si cu
multe alte lucruri pe care le credem. Daca credem ca peretii camerei sunt
flexibili, acea opinie este falsa, deoarece este inconsistenta cu toate
celelalte credinte si perceptii ale noastre (nu putem intinde peretii, iar daca
ii apasam, ei nu se vor indoi s.a.m.d.).
       
Coerenta celor ce credem este o parte
importanta a justificarii opiniilor. Sustinatorii teoriei corespondentei
adevarului accepta coerenta ca pe o cale importanta pentru a  afla care
credinte sunt adevarate si care sunt false. Cu toate acestea, ei neaga ca
adevarul consta numai in coerenta credintelor. Mai degraba, sustin ca
rigurozitatea credintelor este o cale importanta de a descoperi daca credintele
noastre corespund cu o realitate independenta.
Teoria pragmatica si pragmatismul.
       
"Metafizica este un subiect mai mult curios
decat folositor" (Charles S. Peirce)
       
Pragmatismul – orientare filosofica afirmata pe
terenul gandirii americane a avut ca reprezentanti mai de seama pe Charles S.
Pierce (1839-1914), J. Dewey (1859-1952), W. James (1842-1910), F.C.S. Schiller
(1864-1937).  Acesta incearca sa legitimeze interesul pentru utilitatea
adevarului venind cu solutii ce vor sa puna de acord spiritul uman cu
dificultatile experientei cotidiene. Pragmatistii au aratat ca in adaptarea sa
la mediul natural si social, omul se afla in fata unor situatii problematice
– care sunt stari obiective
ale activitatilor umane incarcate cu deruta, nesiguranta, confuzie, cautari
care solicita judecata din partea omului. Viata este astfel vazuta de catre
pragmatisti ca o continua transformare a situatiilor problematice in situatii
neproblematice, rezolvate.
       "<> inseamna conform actiunii, in serviciul
practicii, orientat spre conexiunea disponibilitatilor personale si a
consecintelor actiunii. Aceasta nu trebuie sa conduca la confuzia intre
<> si <>: <>
(gr.: actiune) si <> (gr. practiktikos, referitor la actiune) se
deosebesc si prin faptul ca <> se leaga si de
<> (<>, spre deosebire de
<>), tinzand mai mult catre actiunea comportamentala,
etica. In acest sens, istoriceste, pe filiera kantiana a <practice>>, s-a ajuns treptat la delimitarea unui tip de rationalitate,
definit nu doar in sens etic – comportamental, ci si actional in genere, ceea ce a condus la
<> (teoria actiunii eficiente). Intr-o abordare
istorica, <> reda grecescul pragmatikos, ceea ce s-ar descrie prin
versat (priceput, incercat) in afaceri (in indeletniciri practice), si ar
insemna: 1. apt pentru actiune, servind practicii, practic, angajat practic; 2.
servind bunastarii publice, folosului general " (Alexandru Boboc).
       Cunostiintele sunt apreciate in functie de capacitatea lor de a ne
orienta in experienta, producerea convingerii asupra valorii de adevar a
acestora avand trei proprietati:
       
       1. de a fi ceva de care
suntem constienti;
       
       2. de a potoli framantarea
declansata de indoiala
       
       3. de a implica instituirea
in natura noastra a unei reguli de actiune
       
           (a unei
deprinderi)...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.