| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Acualitatea lui Eminescu

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
ACTUALITATEA  LUI 
EMINESCU
         
                                     
Eminescu se bucurã de o actualitate mereu
reînnoitã. Opera lui poeticã l-a încununat cu nimbul nemuririi, fãcându-l
sã renascã cu fiecare generatie. Dar Eminescu nu este numai poet. Este si
gânditor politic. Sub acest aspect, nu s-a realizat în jurul numelui sãu
acea unanimitate de simtire care l-a consacrat definitiv pe poet. 
       
             
                                                                 Controversa a
izbucnit încã de pe timpul când îsi scria articolele în "Timpul". Unii
n-au vãzut în campania de presã a lui Eminescu decât pe scribul de partid,
plãtit sã-si împroaste cu invective adversarii ; altii au explicat vehementa
de limbaj a articolelor lui cu începuturile bolii care avea sã-i întunece
mintea câtiva ani mai târziu ; altii, în sfârsit, le-au pus pe seama
temperamentului sãu pasional, care nu si-ar fi gãsit cea mai bunã
întrebuintare în acest domeniu. Toti acesti critici ai activitãtii lui
ziaristice socotesc cã articolele din "Timpul" dãuneazã geniului sãu.
       
       
       
       
       
       
       
       
       
       Din fericire pentru memoria
lui Eminescu, s-au gãsit si multi reprezentanti de frunte ai culturii
românesti care si-au format alte pãreri despre activitatea lui ziaristicã.
Scurtu, Chendi, Densuseanu, Iorga, Bogdan, Aurel C. Popovici, Puscariu,
Mehedinti, Slavici, Goga si altii - cum ne informeazã D. Murãrasu - se
înclinã cu aceeasi admiratie si în fata gazetarului Eminescu : "O stranie
simtire, umbra geniului te atinge când observi cã nici una din marile
chestiuni ale politicii românesti actuale nu a rãmas neobservatã de
Eminescu" - scrie Bogdan, - iar Octavian Goga : "Prin scrisul lui Eminescu a
cerut cuvânt ideea integralitãtii nationale cu toate atributele ei
logice".                                                                                                Dupã moartea lui Eminescu, articolele lui au rãmas brusc în
uitare. Pe cât de sus se ridicase poetul în pretuirea contemporanilor, pe
atât de putin interes mai trezea în suflete activitatea lui ziaristicã.
Într-o anumitã mãsurã, era fireascã aceastã reactiune inegalã a
publicului fatã de diferitele sectoare ale scrisului eminescian. Risipa
zilnicã a talentului într-o gazetã este legatã de anumite circumstante, de
un anumit decor politic, care, schimbându-se, scoate din circulatie si
productia închinatã cotidianului. Rar sunt gazetarii care rãmân în
constiinta unei epoci si dupã ce le-a cãzut pana din mânã. Dar lipsa de
pietate a contemporanilor fatã de scrisul lui Eminescu din gazete are si un
dedesubt. La disparitia gazetarului Eminescu din constiinta publicã au
contribuit toti acei politicieni care au fost atacati cu înversunare în
timpul vietii lui de la tribuna ziarului "Timpul". Poetul putea fi ridicat în
slava norilor, si era bine sã fie asa, pentru cã ajuta sã se steargã din
amintire nesuferitul polemist ; în schimb gazetarul, autorul a sute de
articole scânteietoare de inteligentã, a fost lãsat sã populeze doar
arhivele Academiei si nici aici n-a avut pace deplinã. Mâini sacrilege au
smuls file din colectia "Timpului".    
       
       
       
       
       
       
       
       
       
       
       
   Abia în 1905, din pietate si îngrijirea
lui Ion Scurtu, comoara de gândire eminescianã, împrãstiatã în studii si
articole, se reintegreazã în patrimoniul spiritual al neamului. "Scrierile
politice si literare" ale lui Eminescu reprezintã o datã în istoria
spiritului românesc ; geniul sãu complex era menit sã dea un nou impuls
energiei nationale la începutul secolului al XX-lea. Cum generatia pe care a
stigmatizat-o Eminescu cu o nemaipomenitã violentã de limbaj se stinsese
între timp, privirea cititorului de atunci era mai degajatã decât a
contemporanilor poetului, câstigase distanta necesarã pentru a descoperi
dincolo de efemer cheile de boltã ale gândirii lui politice. Eminescu nu era
un gazetar de ocazie si nici nu se lãsa surprins de evenimente. El dãdea
evenimentului interpretarea cuvenitã din centrul existential al unei conceptii
bine legate, pe care si-o fãurise cu pretul unor intense cercetãri .
Generatia premergãtoare rãzboiului de întregire era si mai aptã sufleteste
sã-i descopere sensul profund al articolelor lui. Ea trãia într-o perioadã
care promitea sã traducã în fapt tezele sustinute de Eminescu cu 40 de ani
înainte.                                                        Studiul lui Murãrasu : "Nationalismul lui Eminescu", pus la
îndemâna exilului de editura "Carpatii", împlineste toate conditiile unei
impecabile prezentãri a gândirii politice eminesciene. Dacã e ceva sã-i
reprosãm , este excesul de eruditie, grija de a utiliza toate amãnuntele ,
pentru a nu sãvârsi  un pãcat împotriva obiectivitãtii . Dat fiind
importanta subiectului si polemicile stârnite de el, D. Murãrasu si-a luat
toate mãsurile de apãrare, pentru a nu putea fi acuzat cã s-a lãsat târât
în aprecieri de propriul sãu nationalism. E o cãlãuzã cãreia ne putem
încredinta, pentru cã afirmatiile lui merg din text în text.                         Pentru a
întelege un sistem de gândire sau o conceptie de viatã, esential este 
sã-i descoperim pozitia lui cheie, pentru cã toate celelalte propozitii nu
sunt decât implicatii ale ei. Rolul principal în gândirea politicã
eminescianã îl joacã natiunea. "Natiunea e categoria supremã - la Eminescu
- care însumeazã si practicul si politicul si culturalul" constatã D.
Murãrasu în capitolul "Privire sinteticã asupra nationalismului eminescian".
"Totul, de la complicata organizatie de stat pânã la mãrunta activitate a
unui induvid are numai un caracter functional si trebuie sã punã în relief
vitalitatea nationalã" (pag.347). Dragostea de neam e o datã imediatã a
sufletului. O iubim "sans phrase", cum se exprimã Eminescu. Toate gândirile,
toate simtirile lui Eminescu converg spre acest punct central :
natiunea.                                                                        Odatã pãtruns de acest adevãr, Eminescu exploreazã fiinta
neamului sãu în toate directiile ei de afirmare. Îndreptându-se spre
trecut, admiratia lui se revarsã deopotrivã asupra Romanilor cât si asupra
Dacilor. Totusi pe Daci pare  sã-i aibã mai aproape de inimã, pentru cã,
în câteva rânduri, voind sã arate necesitatea unor schimbãri radicale în
moravurile publice ale României, întrebuinteazã expresia cã totul trebuie
"dacizat". Marile figuri din panteonul istoriei noastre, Dragos, Alexandru cel
Bun, Mircea, {tefan, Horia, Iancu se bucurã de dragostea lui nemãrginitã.
Aceste vremi trecute sunt pentru Eminescu "veacul de aur" (pag.80). În
tovãrãsia marilor umbre ale trecutului îsi cautã refugiu ori de câte ori
vrea sã scape de privelistea umilitoare a prezentului.                                                                                        Din fragedã
tinerete a cutreierat toate tinuturile românesti si si-a dat seama cã acelasi
suflet palpitã pretutindeni. Sutele de ani de stãpânire strãinã n-au putut
sã altereze caracterele de bazã ale Românului. În Bucovina, în Ardeal, în
Banat, a întâlnit aceeasi tãrãnime, cu nimic deosebitã de masa
româneascã din Moldova si Muntenia. Eminescu mai are însã si întelegerea
de a distinge problemele specifice fiecãrei provincii, vibratia lor
particularã, provenitã dintr-un destin istoric deosebit. Vorbind de Românii
din Transilvania spune cã nu trebuie sã ne mirãm dacã la ei se cultivã cu
atâta ardoare patriotismul : "Nu trebuie sã râdem de frazele lor patriotice,
cãci pentru ei, nenorocitii care au vesnic în preajmã "cãpcãunii ceia de
Unguri" , existã întrebãri de moarte, la care singuri vor rãspunde ,
deoarece noi, cei din România, ne ocupãm prea putin de ei" (pag.97). Nu e de
mirare cã produsele literare sunt de mai slabã calitate în Ardeal : lupta
pentru pãstrarea nationalitãtii le absoarbe ardelenilor si bãnãtenilor o
mare parte a energiilor lor. Eminescu nu-i uitã nici pe Românii din dreapta
Dunãrii si Macedonia. El aduce aminte guvernelor românesti de datoria ce o au
sã asigure libertatea religioasã si scolasticã acestor Români. Ei trebuie
scãpati de aviditatea greco-sârbo-bulgarã. "Sã ne arãtãm demni de
încrederea lor" (pag.102).      
       
       
       
       
       
       
       
       
 Concentrându-si interesul asupra statului
român înfiintat în anul 1859, descoperã grave deficiente în structura lui
politico-socialã : aristocratia istoricã a dispãrut, o clasã de mijloc nu
existã si nu a rãmas decât tãrãnimea. "Clasa tãrãneascã este natiunea
însãsi" (pag.203). Clasa conducãtoare e o "pãturã superpusã", o plebe
politicã, formatã din "reprezentantii unor rase degenerate". "{i pe când
aceastã plebe se înmulteste pe zi ce merge, neamul nobil si drept care
cutremura odinioarã pãmântul la un semn al lui Mircea Basarab, sãrãceste,
scade si moare" (pag.131). El vedea în partidul liberal, partidul rosilor,
albia politicã în care s-a scurs tot acest val de strãini venit de peste
Dunãre si din Orient. Partidul conservator avea o altã formatie : el cautã
sã ocroteascã si sã salveze de la distrugere vechile traditii românesti ,
dar actiunea lui conservatoare e înnecatã pe zi ce trece de pãtura
suprapusã. Caracteristica acestei pãturi este "absoluta ei improductivitate"
(pag. 134). "Privindu-i", Eminescu se întreabã : ce sunt...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.