| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Activitatea de tiketing in transporturile aeriene

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Activitatea de tiketing in transporturile
aeriene
CAPITOLUL I
Transporturile aeriene componentă
a
transporturilor internaţionale
       Transporturile aeriene reprezintă o arie de comerţ în care
aeronavele sunt angajate pentru a transporta pasageri, marfă şi poştă.
Companiile de transport aerian operează servicii pe rute aeriene locale,
regionale, naţionale şi internaţionale.
Originea şi dezvoltarea transportului aerian
internaţional
Primele servicii de pasageri au început din
1910, când dirijabilele au
început să
opereze între câteva oraşe din Germania.
       Prima cursă regulată de pasageri a inceput din 1914 în Statele
Unite.
       Înainte de primul razboi mondial au avut loc căteva curse
experimentale de transport poştal din Anglia spre India, în câteva ţări
din Europa şi Statele Unite, dar menţinerea lor cu regularitate nu a avut loc
decât după război.
       În 1918 Departamentul Oficiilor Poştale din Statele Unite şi-a
achiziţionat primul escadron de avioane şi a inaugurat serviciile aeriene ce
făceau legatura dintre principalele oraşe de la Coasta de est.
       Serviciile aeriene transamericane (de pe o coasta pe alta) au
început din 1921, numai zboruri de zi, dar după 3 ani şi cele de noapte a
căror aterizare era asigurată de un lanţ de faruri aşezate de-a lungul
pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau şi se stingeau facilitând
aterizarea.
       Cu legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Poştal, în 1925,
Departamentul Oficiilor Poştale din Statele Unite a început să se debarcheze
de propria flota şi să transfere operaţiile sale companiilor particulare.
Spre sfârşitul anului 1920 câteva din aceste companii au început să
asigure servicii de transport de pasageri folosind monoplane mari cu cabina
inchisă (ex.: trimotorul Ford cu o capacitate de 15 pasageri).
       Pentru că transportul la sol a fost îngreunat, consecinţă a
primului război mondial, multe guverne au dezvoltat extesiv un sistem aerian
de transport de călători, urmând, bineînţeles şi transporturile poştale.
Cu toate că servicile aeriene de poştă (sau PAR-AVION) din Europa nu se
puteau compara cu cele americane care erau destul de rapide (de stilul “de la
o zi la alta”), transportul pasagerilor în Europa a devenit mult mai
sofisticat. Din 1929, Anglia opera o rută comercială din Londra către India,
şi până in 1930 mai multe state europene au început să opereze zboruri
combinate de poştă, marfă şi pasageri pe distanţe lungi către Orientul
Mijlociu, Orientul Îndepartat, Africa şi America Latină.
       Anii dintre 1919 şi începutul celui de al doilea război mondial
în 1939 au inclus o serie de descoperiri semnificative în ceea ce priveşte
prezicerea vremii, echipamentele de navigaţie, aerodinamică.
       Pe durata celui de-al doilea război mondial, căile aeriene erau
parte integrantă din sistemul naţional de aparare din majoritatea statelor
europene precum şi din Statele Unite ; aproximativ jumatate din activul de
aeronave existent la momentul acela a servit transporturilor militare. Cursele
de călători internaţionale s-au dezvoltat în perioada imediat următoare
războiului; spre mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce călătoreau cu
avionul pe deasupra Atlanticului a depăşit cu mult numârul tuturor
pasagerilor de pe cursele oceanice. Pa teritoriul Statelor Unite, din punct de
vedere al distanţei de parcurs, liniile aeriene au înlocuit căile ferate. La
sfârşitul anilor `50 introducerea turbojeturilor în trasportul naţional,
internaţional şi continental a însemnat un avantaj major în ceea ce
priveşte timpul de zbor.      
                   
           
                   
           
         O nouă generaţie de avioane cu reacţie şi-a început
operaţiile în 1970, iar anglo-francezul Concorde, o aeronavă sopersonică, a
intrat în serviciile aeriene de pasageri în 1976.
             
                   
           
                   
     Operaţiile de transport aerian
sunt monitorizate şi reglate de câteva corporaţii naţionale şi
internaţionale. În Statele Unite, Actul de Comerţ Aerian din 1926 a început
prin stabilirea standardelor pentru aeronave şi piloţi.          
           
                   
           
                   
           
                 În 1940,
noua Administraţie Civilă (CM) a continuat cu activităţi similare, iar
separat Comitetul Aeronautic Civil (CAC,organizaţie similară existând şi
în Europa- ECAC) a primit un mandat prin care era autorizat să optimizeze
rutele aeriene de pasageri precum şi să investigeze accidentele aeriene. O
altă reorganizare a avut loc în 1958, când, Comitetului pentru Siguranţa
Transporturilor i-a fost acordată exclusivitatea investigaţiilor
accidentelor, şi Administraţia Aerinautică Civilă a fost redenumită in
Agenţia Federală de Aviaţie, care a devenit din 1967 Administraţia
Federală a Aviaţiei.  Dezvoltarea  extraordinară a transporturilor
aeriene în perioada imediat următoare  războiului a dus la formarea
Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei (ICAO), afiliată Naţiunilor Unite.
De când a fost fondată în 1947, ICAO a facilitat stabilirea standardelor la
nivel mondial privind protecţia şi siguranţa navigatiei, şi a participat cu
regularitate la perfecţionarea legislaţiei în domeniu. Pentru Europa există
o astfel de organizaţie numită Organizaţia Europeană pentru Siguranţa
Spaţiului Aerian - EUROCONTROL.
       Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanţa lor, şi
servicii auxiliare cum ar fi: întreţinerea aeronavelor şi motoarelor,
pregătirea personalului (care include piloţii, însoţitorii de bord,
agenţii, echipajele de sol, s.a.).
       
       1.2. Transporturile aeriene o componentă a
trasporturilor            
      
internaţionale
Cea mai dinamică modalitate de transport
este  cea aeriană.Traficul
internaţional de mărfuri s-a  dublat
la fiecare 5 ani. Astăzi în traficul internaţional nu numai mărfurile aşa
numite clasice ca supliment de bagaj la trasportul călătorilor, ci au apărut
linii aeriene specializate în trasportul de mărfuri.
       La acestea au contribuit în primul rând operativitatea şi
rapiditatea derulării expediţiei, dar şi reducerea în mod constant a
preţului de transport, confortabilitatea primirii şi expedierii mărfurilor,
siguranţa şi nu în ultimul rând cooperarea existentă între companiile
aeriene ceea ce simplifică foarte mult actrivitatea benificiarilor de
trasport.
       Aceste facilităţi au fost posibile de realizat ca urmare a
dezvoltării bazei tehnico-materiale. În întreaga lume, trasportul
pasagerilor şi a mărfurilor în trafic internaţional se desfăşoară numai
cu permisiunea autoritaţilor din statul respectiv. Fiecare stat a stabilit
reguli proprii ceea ce a complicat foarte mult activitatea de transporturi
internaţionale pe calea aerului.
       Chiar în prezent, după semnarea, elaborarea şi adoptarea unui
mare număr de convenţii multilaterele, traficul aerian nu se desfăşoară
uniform, dar se derulează normal având la baza şi unele întelegeri
bilaterale.
       Deasemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate în
domeniul trasporturilor în trafic aerian s-a adoptat cooperarea
internaţionala între companiile de navigaţie. Astfel cooperarea îmbracă
forme diferite de contacte care permit asigurarea şi acordarea de servicii
prompte şi sigure.
       Traficul aerian are o valoare comercială naţională şi ca
urmare în abordarea politicilor naţionale a trasporturilor aeriene s-au
statornicit practici privind:  a) protejarea traficului intern prin
trasportatorii aerieni naţionali cu particularitatea că pentru Comunitatea
Europeană acest înţeles s-a extins recent la nivelul
intercomunitar;
           b) acordarea accesului trasportatorilor
străini la traficul naţional în trasporturile internaţionale pe bază de
reciprocitate. In lipsă unor acorduri guvernamentale de reciprocitate accesul
la traficul aerian naţional al unei ţări poate fi autorizat în schimbul
unor compensaţii comerciale sub forma bănească a taxelor de
royalitate.
       Transporturile aeriene interne se organizează şi se derulează
în conformitate cu legislaţia internă naţională.
       Transporturile aeriene civile internaţionale se organizează şi
se derulează în baza unor Convenţii guvernamentale internaţionale sub egida
Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale ca organism specializat al ONU.
       Atât transporturile aeriene pe curse regulate cât şi
transporturile aeriene pe curse charter cunosc anumite particularităţi şi
structurări care trebuiesc cunoscute având în vedere faptul că inplică
diferenţieri de organizare şi  derulare precum şi costuri şi preţuri
diferite.
       1.3.Transportul aerian – caracteristici specifice
       Activitatea de transport aerian a cunoscut o importantă
dezvoltare determinată de creşterea economiei, de implicarea României în
schimbul internaţional de mărfuri, în turismul internaţional. La aceasta se
adaugă caracteristicile specifice ale transportului aerian, care, în corelare
cu caracteristicile celorlalte moduri de transport, capată pentru anumite
obiecte de transport o importanţă tot mai mare.
Diversificarea
mijloacelor de transport a apărut din necesitatea de a folosi noi căi de
comunicaţie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotărăsc
eficienţa transportului. Mijloacele de transport aerian posedă mai...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.