| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Acceptarea radiourilor locale

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
ACCEPTAREA  RADIOURILOR 
LOCALE
         Studiile efectuate
după 1990 dovedesc o mare contradicţie. Pe de o parte, sondajele arătau că
posturilor de radio locale li s-au atribuit un rol important ca media de
informare. Pe de alta, în domeniul ofertei de ştiri, instituţiile publice
naţionale dădeau dovadă de mult mai mult profesionalism. Criticate la
posturile de radio locale au fost îndeosebi calitatea buletinelor de ştiri
şi calificarea moderatorilor.
         Chiar dacă
astăzi profesionalismul staţiilor locale poate concura în multe cazuri pe
acela al instituţiilor de radio cu tradiţie, mult timp staţiile radio
licenţiate aminteau mai degrabă de organizarea unei echipe de lucru
universitare, decât de ceea ce se înţelegea în general prin noţiunea de
radio. Aceasta, desigur, pentru că unele posturi de radio, pe baza
influienţei lor politice şi economice, au primit cu multă uşurinţă
licenţele de emisie, fără a se ţine seama dacă ele au cel puţin o simplă
idee despre modul cum ia naştere în realitate produsul radio.
         Pe de altă parte,
şi la realizatorii programelor de radio predominau unele neînţelegeri.
Cerinţele pentru realizarea unui program radio au fost în parte absolut
subapreciate. Nici un alt media - TV, ziare, cotidiene, magazine - nu a avut
atât de luptat împotriva clişeului “şi-eu-pot-asta” ca radioul.
         Astăzi, radioul
este considerat drept un media capabil de a transporta cu un efort tehnic
relativ redus opiniile şi informaţiile grupurilor de interese în fiecare
locuinţă. Trecutul deloc faimos al radioului – ca instrument de propagandă de stat
– este, având în vedere
varietatea mediilor, depăşit încă de mult timp. Radioul câştigă teren ca
organ de informare sau de formare a unei opinii personale. Înfiinţarea unor
mass-media deschise,
deci a programelor radio ce pot fi utilizate de
oricine, reprezintă o alternativă realizată în mod conştient la posturile
de radio comerciale private.
BAZELE
Cei trei piloni pe care se sprijină
programul radioului sunt: informaţia, cultura şi
divertismentul. Grila de
programe trebuie construită ca o sinteză a acestor trei
componente.
     Există o
concurenţă continuă între radioul public şi cel privat. Deşi
ofertanţilor orientaţi spre câştig li se reproşează mereu o competenţă
deficitară, cotele de ascultători arată că un program orientat spre muzică
şi divertisment poate fi de succes. Şi instituţiile publice naţionale
privesc reclama ca o sursă suplimentară de finanţare, deşi prin aceasta
– în ochii ofertanţilor
privaţi – se violează
legea finanţării din taxe. În timp ce iniţial, reclama nu juca nici un rol
în venituri, astăzi, în cazul radioului public, ea îşi face simţită
prezenţa din ce în ce mai mult, în programe.
PREŢUL RECLAMEI
       
Radioul privat se deosebeşte esenţial în bazele sale economice de cel
public-naţional. Unicele sale surse de venituri sunt momentele de reclamă
vândute. În timp ce posturile de radio publice au ca principal susţinător
taxele de radio şi pot folosi momentele de reclamă ca o sursă suplimentară,
organizatorii privaţi sunt lăsaţi, conform legii, pe seama comercializării
timpului de reclamă. Un declin al vânzărilor timpului de reclamă loveşte
în dezvoltarea capitalului societăţii şi, astfel în perspectivele
economice, personale şi ale programelor.
         Fluctuaţiile
survenite pe piaţa reclamei şi concurenţa se răfrâng asupra posturilor de
radio private cu mult mai drastic decât în cazul posturilor publice,
influenţând politica firmei.
         Fundamentul
alcătuirii preţurilor la orice mass-media este exclusiv numărul de cititori,
de ascultători sau telespectatori. În cazul unor mass-media electronice
(televiziune, radio), preţurile reclamei diferă în funcţie de numărul
ascultătorilor, corespunzător fiecărui moment al zilei. În radio, clasicul
Prime-Time (momentul când se înregistrează cel mai mare număr de ascultători) este între
orele 6.00 şi 8.00 dimineaţa. În cursul zilei, folosirea radioului scade,
în timp ce după-amiaza, folosirea TV-ului creşte constant. În jurul orei
18.00, curbele de utilizare se suprapun. Începând din acest moment al zilei,
televiziunea are mai mulţi utilizatori decât radioul.
         Numărul
ascultătorilor, respectiv al telespectatorilor, se stabileşte sub formă de
evaluari. Sunt chestionaţi un anumit numar de oameni, selectaţi reprezentativ
în funcţie de obişnuinţele lor audio şi video. Unele posturi mai comandă
şi sondaje proprii pentru a afla numărul de ascultători. Alte posturi, care
doresc să ştie cu precizie audienţa pe care o au, se folosesc de aşa
numitele sondaje “audienţe din sfert în sfert de oră” – aflând numărul ascultătorilor
corespunzător fiecărui sfert de oră. Această unitate, cea mai mică ce
poate fi estimată cu un nivel acceptabil de încredere, permite posturilor de
radio să deţină un bun control asupra acceptării pe piaţă a fiecărui
element de program, astfel încât ele pot şti, spre exemplu, dacă o anumită
amplasare a calupurilor publicitare va avea sau nu efecte asupra
comportamentului ascultătorilor.
         Firmele care vor
să-şi facă reclamă produselor lor, pun la dispoziţia unei agenţii
publicitare un buget fix pe care agenţia îl repartizează între diverse
mass-media după criteriul cost-profit. Repartizarea bugetului se decide în agenţiile publicitare şi
întreprinderi după diverse criterii, cum sunt:    
                                 
-publicul ţintă, spre
exemplu: un producător de software va comanda reclama cu precădere în
revistele pentru publicul larg şi cu tiraje mari, unde preţurile reclamei
sunt mai mari şi numărul de cititori la fel.
                                 
-posibilitatea reprezentării produsului. Pentru cele mai multe produse, prezentarea vizuală se bucură de
prioritate. Clientul trebuie să ştie cum arată produsul pentru a-l
recunoaşte la cumpărare.
         Astfel, cei mai
mulţi bani din bugetul unei reclame merg în domeniul tipăriturilor şi al
televiziunii. Reclama radiofonică joacă un rol secundar. Dacă totuşi
articolele de marcă folosesc reclama radiofonică, aceasta se face doar pentru
a completa un anumit concept de reclamă. Firmele de renume încearcă să se
delimiteze faţă de TV –
boom-ul general – prin
aceea că realizează campanii de publicitate intenţionate, în unele cazuri
chiar exclusiv prin radio. Cu toate acestea, recunoaşterea faptului că
reclama radio a fost mult timp subapreciată se impune foarte lent în rândul
planificatorilor media şi al departamentelor de marketing.
         Un post de radio
privat are, ca orice întreprindere orientată spre economia de piaţă,
sarcina de a administra profitul. El nu are o sarcină de program
asemănătoare posturilor naţionale. În timp ce la acestea din urmă,
criterii precum răspândirea largă a informaţiei, luarea în consideraţie a
opiniilor minorităţilor şi – în sensul cel mai larg – formarea şi perfecţionarea ascultătorilor constituie o sarcină
clară de program, motiv pentru care taxele radio le asigură baza economică,
în cazul posturilor private situaţia este inversată: muzica, informaţiile
şi alte elemente de program primează, ele fiind mijlocul prin care se atinge scopul (obţinerea profitului prin
vinderea timpului de reclamă).
         În timp ce la
posturile publice mijloacele economice trebuie gestionate astfel încât
sarcina fixă de program să fie îndeplinită, posturile private îşi decid
oferta de programe în funcţie de evenimentele economice, astfel încât să
poată fi garantată realizarea optimală a ţelului propus.
         Preferinţele
ascultătorilor sunt cele care decid oferta unui post. Orice întreprindere
care nu ţine cont în realizarea produselor de comportamentul consumatorilor
se lipseşte singură de baza economică. Astfel, un producător de programe
în radioul privat – de la
reporter la director de programe – este liber să-şi organizeze după voie activitatea în măsura
în care i-o permite piaţa (comportamentul ascultătorilor). Produsul
“program radio” nu poate fi o marfă nevandabilă, ci depinde de
posibilităţile sale de “a se vinde”.
         Fiecare angajat al
unui post de radio privat ştie că prin munca sa are obligaţii faţă de
succesul economic al postului şi, ca orice alt angajat – indiferent dacă este vorba de un
economist sau o persoană de la marketing – îşi are partea sa de contribuţie
la întregul produs.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
         O mare parte a
sarcinilor este rezolvată corespunzător într-un post local sau în
studiourile regionale dacă există o colaborare colegială. Nimeni nu poate fi
relaxat atunci când trebuie să muncească repede doar pentru ca o anumită
sarcină nu aparţine cu adevărat domeniului său de activitate. Este necesar
un cadru al responsabilităţilor bine stabilit pentru că anumite activităţi
să nu fie realizate de două ori iar altele deloc. În plus, orice colaborator
are dreptul să afle ce se aşteaptă exact de la el.
         O structură
ideală a unui post de radio local ar fi următoarea:
                            
-redactor şef/director de programe
                            
-şef de studio regional
                            
-şef serviciu /redactor de serviciu(7)
                            
-reporteri(5)
                            
-asistent redacţie(2)
                            
-editori sunet ehnicieni(3)
         Iată câteva din
responsabilităţile unora, cu...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.