| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Abordare mistica a proceselor psihice

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Abordare mistică a proceselor
psihice
Înainte de a încerca să definim, în limbaj
psihologic, modul în care misticul leapădă cătuşele simţurilor şi îşi
începe călătoria spre casă, ar fi bine să examinăm mecanismul aflat la
dispoziţia sinelui normal, conştient; creatura sau partea creaturii pe care o
recunoaştem ca „noi înşine”. Psihologii de odinioară obişnuiau să
spună că mesajele din lumea exterioară trezesc în acest sine trei forme
principale de activitate. (1) Ele stârnesc mişcări de atracţie sau de
repulsie, de dorinţă sau de aversiune, care variază în intensitate de la
poftele semiconştiente ale copilului flămând până la pasiunile
îndrăgostitului, ale artistului sau fanaticului. (2) Ele stimulează un tip
de proces digestiv, prin care sinele îmbină şi adastă asupra materialului
cu care este confruntat, absorbind în final un anumit număr de concepte
obţinute şi integrându-le lui sau lumii lui. (3) Mişcările dorinţei, sau
acţiunea raţiunii, sau ambele, în combinaţii variabile, trezesc în sine o
hotărâre prin care obiectul percepţiei şi conceptul au ca rezultat
acţiunea —corporală,
mentală sau spirituală. De aici, principalele aspecte ale sinelui au fost
clasificate ca emoţie, ‘intelect şi voinţă; iar temperamentul individual a fost
considerat emoţional, intelectual sau voliţional, în funcţie de acela
dintre cele trei elemente - emoţia, intelectul sau voinţa care şi-a asumat
rolul predominant.
Psihologii moderni au părăsit această
concepţie diagramatică şi sunt tot mai mult înclinaţi să se ocupe de
unitatea psihicului - acel sine ipotetic pe care nimeni nu l-a cunoscut
vreodată - şi de un aspect al dorinţei sale energetice, libido-ul său sau
„pulsiunea vitală înspre un scop”, ca factor determinant al vieţii sale.
Aceste concepte îi sunt de folos studentului în mistică, deşi nu pot fi
acceptate într-un mod necritic şi nici considerate complete.
Deci, psihicul nesatistăcut din punct de
vedere emoţional doreşte, după cum spuneam, să iubească mai mult; iar
intelectul său investigator doreşte să cunoască mai mult. Creatura umană
conştientă bănuieşte că ambele dorinţe sânt supuse la o uşoară dietă;
că există cu adevărat mai multe lucruri de iubit şi mai multe lucruri de
cunoscut undeva în misterioasa lume din afară, şi că, în plus, puterile
sale afective şi capacitatea sa de înţelegere sunt demne de un obiectiv mai
important şi mai durabil decât cel furnizat de iluziile simţurilor. Prin
urmare, impulsionată de aceste porniri ale sentimentului şi ale gândirii,
conştiinţa încearcă mereu să alerge în întâmpinarea absolutului şi
este mereu forţată să se întoarcă înapoi. Sistemul filosofic riguros,
diagramele ştiinţei, „atingerea apusului de soare” — toate sunt încercate rând pe rând.
Arta şi viaţa, accidente ale umanităţii noastre, pot făuri o perspectivă
emoţională; până în momentul în care intelectul neglijat se trezeşte şi
afirmă că o astfel de perspectivă nu are nici un fel de validitate.
Metafizica şi ştiinţa par să ofere intelectului o fereastră deschisă
înspre adevăr; până când inima întrevede acest peisaj şi declară că nu
e decât un deşert rece în care ea nu-şi poate găsi hrana. Aceste aspecte
diverse ale lucrurilor trebuie fie fuzionate, fie depăşite, pentru ca sinele
în întregul său să fie satisfăcut; căci realitatea pe care acesta o
caută trebuie să întrunească ambele cerinţe şi să se achite din
plin.
Când Dionisie Pseudo-Areopagitul a
împărţit acei îngeri din preajma lui Dumnezeu în serafimi, care sunt
înflăcăraţi de iubirea perfectă, şi heruvirni, care sânt plini de
cunoaşterea perfectă, el n-a tăcut decât să dea glas la două dintre cele
mai intense aspiraţii ale sufletului uman, şi a descris printr-o singură
imagine dubla condiţie a acelei viziuni beatifice. pe care sufletul
şi-o ia drept
scop.
Într-un anume sens se poate spune că
dorinţa de cunoaştere este o parte a dorinţei de iubire perfectă; căci un
aspect al acestei pasiuni atotcuprinzătoare este, în mod sigur, pornirea de a
cunoaşte, în cel mai profund. mai deplin şi mai intim sens, lucrul adorat.
Activitatea caracteristică iubirii - căci iubirea, cu totul înaripată, este
activă in mod inerent şt „nu poate fi leneşă”, cum spun misticii este o
căutare, o cale de acces înspre un obiect dorit, care numai când e posedat
va fi cunoscut întru totul şi numai când e cunoscut întru totul poate fi
adorat în mod desăvârşit. Comuniunea intimă, dar nu mai puţin idolatria
fac parte din esenţa iubirii. împ1inirea fericită este scopul său
propriu-zis. Acest lucru e adevărat pentru toţi căutătorii iubirii, fie că
cel iubit este de ordin uman sau divin – mireasa, Graal-ul’ roza mistică, plenitudinea lui Dumnezeu. Dar nu se poate spune
în nici un caz că dorinţa de iubire nu e decât o parte a dorinţei de
cunoaştere perfectă; fiindcă acea ambiţie strict intelectuală nu include
nici un fel de adoraţie, nici un sacrificiu de sine. nici o reciprocitate a
sentimentelor dintre cel care cunoaşte şi obiectul cunoscut. Doar
cunoaşterea, luată singură, e o chestiune de receptare, nu de acţiune;
ţine de ochi, nu de aripi; e o problemă moartă în viaţă, în cel mai bun
caz. Trebuie astfel făcută o distincţie categorică între aceste două mari
expresii ale vieţii: iubirea plină de energie şi cunoaşterea pasivă. Una
este legată de activitatea pasionata, novatoare, de impulsul dinamic de
a face ceva, în plan fizic,
mental sau spiritual, impuls inerent tuturor lucrurilor vii şi numit de
psihologi conaţie
cealaltă este legată de conştiinţa lăuntrică, de
cercetarea pasivă a ceva, numită proces
cognitiv.
Acea „conaţie” este aproape în
întregime o chestiune de voinţă, dar o voinţă stimulată de emoţie; căci
orice tip de acţiune voită, oricât de intelectuală ar putea părea, este
întotdeauna rezultatul interesului, iar interesul implică sentiment.
Acţionăm fiindcă simţim că voim astfel; simţim că trebuie. Fie că
forţa care ne inspiră c o simplă preferinţă sau un îndemn copleşitor,
impulsul nostru de a acţiona este o sinteză a hotărârii şi a dorinţei.
Toate realizările omului sunt rezultatul acelei conaţii, niciodată
rezultatul exclusiv al gândirii. „Intelectul nu realizează nimic prin sine
însuşi”, spunea Aristotel, iar psihologia modernă n-a făcut decât să
confirme această lege. De aceea, căutarea realităţii de către om nu este
niciodată iniţiată deşi poate fi ajutată în mare măsură prin aspectul
intelectual al conştiinţei sale; căci puterile raţiunii ca atare au o
iniţiativă redusa. Competenţa lor nu e de a explora, ci este analitică. Ele
rămân pe loc, disecând şi ordonând problemele aflate la îndemână. nu se
aventurează dincolo de propriul lor domeniu în căutare de hrană. Gândirea
nu pătrunde prea departe într-un obiect pentru care sinele nu simte nici un
fel de interes - ie., faţă
de care nu are o mişcare „conativă” de atracţie, de dorinţă -‚ căci
interesu1 e singura metodă cunoscuta noua de a stârni voinţa şi de a
asigura fixarea atenţiei necesară oricărui proces intelectual. Nimeni nu
meditează prea mult asupra unui lucru de care nu-i pasă; cu alte cuvinte, un
lucru care nu-i marchează viaţa emoţională. Lumea trebuie să urască, să
iubească, să se teamă sau să dorească un anumit lucru; dar trebuie să
aibă faţă de el un sentiment oarecare. Sentimentul este acel tentacul pe
care-1 întindem înspre lumea lucrurilor.
În acest punct, lecţia pe care ne-o oferă
psihologia este aceeaşi cu cea pe care Dante a adus-o din pelerinajul său; e
vorba de suprema importanţă şi de mişcarea armonioasă a lui 1l desiro şi il velle. Si come rota ch ‘egualmente è mossa, acestea se mişcă laolaltă pentru a
împlini planul cosmic. În întreaga viaţă umană, în măsura în care
aceasta nu este doar o condiţie a stării pasive de „a fi conştienţi”,
legea pe care Dante o consideră implicită în univers este legea minţii
individuale. Nu logica, nu „bunul-simţ”, ci l
‘amor che move il sole e
le altre stelle este forţa motrice a spiritului
omului, atât pentru inventatori, filosofi şi artişti, cât şi pentru eroi
şi sfinţi.
Bibliografie:
1. Ancelet-Hustache
J. - Meister Echarth şi
Mistica Renană, Ed.
Univers         enciclopedic,
Bucureşti, 1997.
2. Sfântul
Augustin – Confesiuni, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 1998.
3. Underhill E. –
Mistica, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj,
1995.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.