| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Abandon maternal

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
ABANDON MATERNAL
1. DESCRIEREA FENOMENULUI  (ISTORIC)
Din 1989 si până în prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o scădere, ci, dimpotrivă a crescut în ciuda liberalizării avortului şi a
măsurilor luate de Guvernele care s-au succedat după Revoluţie.
Fenomen cu cauze multiple , de o complexitate
ce atinge punctele sensibile ale unei ţări care de-abia a aderat la Uniunea
Europeană, abandonul maternal reclamă cu stringenţă măsuri de combatere
şi prevenire
Abandonarea copiilor (la naştere)
reprezintă o modalitate rudimentară de gestionare a naşterilor nedorite sau
neacceptate din cauze culturale sau/şi economice.
Prezenţa sau persistenţa lor în societăţile moderne este generată de
absenţa unor servicii, de funcţionare a unor instituţii sau de absenţa
culturii utilizării lor. 
În România, ca şi în alte culturi, au
existat dintotdeauna copii abandonaţi, fără ca acest fapt să ia vreodată o
amploare, în timp şi spaţiu, prin care ar deveni tradiţie sau ar defini o
trăsătură culturală a poporului român.
După căderea comunismului, în anii
’90-’91 s-a sperat la o scădere
“naturală” a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizării
avorturilor şi a accesului liber la contraceptive. Dar acest lucru nu s-a
întâmplat. În anii scurşi după 1989 abandonul a căpătat determinări din
ce în ce mai complexe care au făcut dificilă găsirea soluţiilor pentru
scăderea numărului de copii abandonaţi.
Paralel a avut loc o criza de valoare şi
sărăcirea profundă a unor categorii largi de populaţie.
În acelaşi timp, noile politici sociale
dezvoltate faţă de copiii în dificultate, au purtat amprenta vechilor
mentalităţi care erau ataşate valorilor instituţionale de protecţie,
dezvoltate în afară şi cu ignorarea importanţei familiei şi a satisfacerii
nevoilor copilului.
Copiii abandonaţi
în spitale staţionau mult timp în aceste instituţii. Plecarea lor prin
instituirea unei măsuri de protecţie dura de la câteva luni la 4-5 ani.
Dezvoltarea lor normală era periclitată nu numai de
îmbolnăviri, dar mai ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare. Luarea tardivă a măsurilor de protecţie se “justifica”
conjunctural în diferitele momente politice. La început, în spitale se
considera că nu există personal calificat desemnat să rezolve aceste
probleme iar personalul medical era limitat în posibilităţile sale de
intervenţie.
După 1989 s-au desfiinţat multe leagăne de
dimensiuni foarte mari. Amploarea abandonului fiind aceeaşi, copiii rămâneau în
continuare mult timp în maternităţi şi spitale de pediatrie pentru că nu
aveau unde să plece.
Ulterior, închiderea leagănelor a provocat aceleaşi
blocaje chiar şi în condiţiile dezvoltării formelor alternative de
protecţie (asistenţi maternali, centre maternale) pentru că acestea nu
puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru că ieşirile din
sistemul de protecţie sunt puţine. Copiii rămân la asistenţii maternali
perioade comparabile cu cele petrecute în centrele de plasament. Deci pentru
noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenţi maternali).
În prezent abandonul copiilor sub 5 ani continuă să fie o realitate dură pentru România, care
a fost prea puţin influenţată de reformele implementate în domeniul
protecţiei copilului, după 1989. În anii 2003 şi 2004, abandonul copiilor
s-a manifestat pe aceleaşi coordonate ca acum 10, 20,
30 de ani. Reformele implementate după 1990 urmate de
crearea a numeroaselor structuri instituţionale şi servicii în domeniul
protecţiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonării copiilor, de
vreme ce maternităţile şi spitalele de pediatrie continuă să fie
“gazdele predilecte” ale acestora.
Pentru anii de referinţă 2003 şi 2004 s-a
constatat că aproape 4000 de copii nou-născuţi sunt abandonaţi (în fiecare
din aceşti ani) în maternităţi, la care se adaugă peste 5000 de copii,
abandonaţi (anual) în spitale/secţii de pediatrie. În spitalele şi secţiile de pediatrie rata abandonului exprimă
numărul de copii abandonaţi la 100 de internări şi a fost de 1,5% în 2003
şi de 1,4% (2,1%) în 2004.
Faptul că nu există indicatori ai
fenomenului de abandon maternal, impune măsuri de urgenţă pentru cunoşterea
manifestărilor complexe ale fenomenului, de aici derivând măsurile necesare
în vederea combaterii abandonului maternal.
2. CAUZELE SI EFECTELE FENOMENULUI
CAUZELE FENOMENULUI
Cauzele care au dus creşterea ratei de abandon maternal sunt:
Sărăcia
Nivelul scăzut de educaţie
Lipsa locuinţei sau condiţii improprii de locuit
Neutilizarea măsurilor contraceptive şi de planning familial, fie
din necunoştinţă, dar de cele mai multe ori ignoranţă
Lipsa educaţiei sexuale
Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, relaţia cu
partenerul în cazul uniunilor consensuale
Problemele de sănătate ale copilului (malformaţii congenitale,
distrofic)
Starea de sănătate a mamei (boli psihice, infecţie HIV,
TBC)
EFECTELE
FENOMENULUI
Cronicizându-se
deja prin lipsa măsurilor concrete de prevenire şi combatere, problema are
efecte de lungă durată, cu consecinţe nu numai asupra grupurilor direct
afectate ci asupra tuturor membrilor societăţii:
Creşterea numărului de copii ai străzii,
Creşterea delincvenţei juvenile,
Creşterea numărului de consumatori de droguri.
Efectele acestui fenomen pe termen scurt
implică cheltuieli
materiale şi umane pentru instituţionalizare, dar
mai ales cele pe termen lung. După împlinirea vârstei de 18 ani, aceşti
copii se vor găsi în imposibilitatea de a îşi asigura existenţa
şi vor încerca să supravieţuiască apelând la
activităţi ilegale (consecinţele traumei pe care o
poartă).
Problema nu este o noutate în România,
aceasta existând din perioada regimului comunist. Cu
toate că au fost realizate mari progrese în domeniul protecţiei drepturilor,
prin crearea unor noi structuri instituţionale centrale şi locale,
dezvoltarea de servicii pentru copii şi familii în dificultate şi pentru
prevenirea situaţiilor de risc, România continuă
să se confrunte cu problema abandonului copiilor, apărută şi acutizată cu
mult înainte de 1990.
Reformele, mai mult sau mai puţin reuşite,
în sistemul de protecţie socială şi de asistenţă medicală, în general,
şi de protecţie a copilului, în special, nu au acţionat predilect în
aceasta zonă, lăsând fenomenul să devină mai amplu şi mai complex. 
Consimţământul, toleranţa şi
indiferenţa faţă de acest fenomen ale instituţiilor sau ale
profesioniştilor care au responsabilităţi directe în protecţia copilului
pot fi elemente determinante.
Persistenţa acestui fenomen în toate
determinările sale, care afectează direct şi pe termen lung şansele
copiilor la o dezvoltare normală, reclamă cunoaşterea amplorii lui în
vederea diminuării acestuia.
3. LEGISLATIE - (puncte tari si puncte slabe )
În urma analizei fenomenului de abandon
maternal, am constatat că există încă lacune legislative de importanţă
majoră.
Anul 1997 poate fi considerat o piatră de
hotar în privinţa protecţiei drepturilor copilului
prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă
26/1997, care reglementează în principal
protecţia diferitelor categorii de copii neglijaţi,
abandonaţi - temporar sau definitiv - sub denumirea generică de copii aflaţi în dificultate. Acest act normativ evită sintagma copil
abandonat din cauza unei alte legi (Legea 47/1993), în vigoare la aceea dată,
lege care urmăreşte clarificarea situaţiei juridice a copilului abandonat de
părinţi în instituţii. Conform prevederilor acestei legi, se putea atribui
copilului abandonat statutul de abandonat de o instanţă judecătorească pe
baza unor criterii şi condiţii definite, pentru ca acesta să poată
beneficia de unele măsuri de protecţie cum ar fi plasamentul familial şi
adopţia.  După intrarea în vigoare a legii mai sus menţionate, mulţi
profesionişti din sistemul de protecţie al copilului au considerat că pot fi
numiţi abandonaţi
numai copiii declaraţi
juridic abandonaţi, pentru ceilalţi copii
abandonaţi recomandând o noţiune mai puţin savantă, aceea de părăsit.
Perspectiva din care se conferă actualmente,
copilului atributul de abandonat sau părăsit – este aceea a mamei/părintelui.
Această perspectivă ignoră şi lasă nesancţionate juridic şi moral
practicile de menţinere în stare de perfectă abandonare (vreme îndelungată
şi la vârste extrem de importante) a copiilor în unităţi sanitare unde
dezvoltarea normală a copilului este profund periclitată pentru că nu îi
sunt satisfăcute nevoile fundamentale.
Legea nr.272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului stabileşte obligaţiile autorităţilor administraţiei locale în
garantarea şi promovarea drepturilor copilului. Aceasta utilizează noţiunile de copil
părăsit, găsit dar şi abandonat de mamă, strict din aceeaşi
perspectivă şi fără ca să le definească.
Alt act legislativ care reglementează
abandonul maternal este ordinul nr
275/2005, privind coordonarea activităţilor de prevenire a abandonului în
unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de
pediatrie. Acesta
reglementează activitatea asistenţilor sociali din cadrul acestor secţii,
care vor urmări ducerea la îndeplinire a tuturor măsurilor privind
eliminarea oricărui risc de abandon al copilului în unităţile sanitare.
Totusi, din unitatile sanitare, mai putin de 45 % au
asistent social.
Legislaţia actuală privind protecţia
copilului nu este explicită în privinţa...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.