| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: A fost ce-a fost- daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
Zana zorilor
A fost ce-a fost: daca n-ar fi fost nici nu
s-ar povesti.
A fost odata un imparat, - un imparat mare
si puternic;
imparatia lui era atat de
mare, incat nici nu se stia
unde se incepe si unde se
sfarseste.
Unii ziceau ca ar fi fara de margini. Iar
altii spuneau ca tin minte de a fi auzit din batrani ca
s-ar fi batut odinioara imparatul cu vecinii sai, din care unii erau
si mai mari si mai puternici, iara altii mai mici si mai slabi decat dansul.
Despre imparatul acesta a fost mers vorba cat
e lumea si tara, cum ca cu ochiul cel de-a dreapta
tot rade, iara cu cel de-a stanga tot lacrameaza neincetat. In zadar se intreba
tara, ca oare ce lucru sa fie
acela, ca ochii imparatului nu se pot impaca unul cu altul. Daca mergeau
voinicii la imparatul, ca sa-l intrebe, el zambea a rade si nu le zicea nimic. Asa ramase vrajba dintre ochii imparatului
o taina mare despre care nu stia nimeni nimic, afara de imparatul.
Crescura feciorii imparatului. Ce feciori! Ce
feciori! Trei feciori in tara
ca trei luceferi pe cer! Florea, cel mai batran era de un stanjen de inalt, cu
niste umeri incat nu l-ai
putea masura cu patru palmi crucis.
Cu totul alta era Costan: mic la statura,
indesat la faptura, cu bratul
de barbat, cu pumnul indesat. Al treilea si cel mai tanar fecior al imparatului e Petru: inalt, dar
subtire, mai mult fata decat
fecior. Petru nu face multa vorba: el rade si canta, canta si rade de dimineata pana in seara.
Numai cate odata-l vede omul mai intunecat,
da cu mana pletele in dreapta si in stanga de pe frunte si atunci ti se
pare ca vezi pe un batran din sfatul imparatului.
- Mai Floreo, tu esti acum mare; du-te si intreaba pe taica, pentru ce-i plange
lui un ochi, iar altul rade pururea.
Asa zise Petru catre frate-sau Florea intr-o buna dimineata. Dar Florea nu s-a dus: el stia inca de mic ca imparatul se supara,
daca-l intreba cineva de asta treaba.
Tot asa o pati Petru
si cu frate-sau
Costan.
- Nu cuteaza nici unul; lasa c-oi cuteza eu,
zise la urma Petru. Vorba fu zisa; lucrul fu gata. Petru merse ca sa
intrebe.
- Oarba-ti fie muma-ta! ce treaba ai tu de aceea?!
ii zise imparatul manios, si-i dete o palma pe de-a dreapta si alta pe de-a stanga.
Petru se duse suparat si spuse fratilor sai cum a patit-o cu tatal sau.
De cand a intrebat Petru de treaba ochilor,
se parea cum ca ochiul cel din stanga plange mai putin, iara cel de-a dreapta rade mai
mult.
Petru isi intari inima si
mai merse o data la imparatul. O palma e o palma si doua-s doua! Gandi si facu.
O pati din nou, cum a mai patit-o.
Ochiul cel din stanga lacrama acuma numai din
cand in cand, iara cel din dreapta se parea a fi injunit cu zece
ani.
- Daca e treaba asa, gandi acum Petru, apoi stiu eu ce-oi face. Atata ma duc, atata
intreb, atata rabd la palmi, pana ce nu vor rade amandoi ochii.
A zis-o, a si facut-o! Petru nu zicea nimic de doua
ori.
- Fatul meu, Petre! zise imparatul, acuma mai
bland si razand cu amandoi
ochii. Eu vad ca tie
nu-ti iese grija din cap;
ti-oi spune dar treaba cu
ochii mei. Vezi, ochiul acesta rade de bucurie, cand vad ca am asa trei feciori ca voi; iar celalalt
plange pentru ca ma tem ca voi nu veti fi in stare sa imparatiti in pace
si sa aparati tara de vecinii cei vicleni. Daca-mi veti aduce insa apa de la fantana Zanei
Zorilor, ca sa ma spal cu ea pe ochi, imi vor rade amandoi ochii, caci voi
sti ca am feciori voinici, pe
care ma pot razema.
Asa zise imparatul. Petru-si lua palaria de pe prispa si se duse sa spuna fratilor sai ce-a auzit. Feciorii imparatului se pusera la sfat
si gatira lucrul pe scurt,
cum se cade intre fratii cei
buni. Florea, ca cel mai batran dintre cei trei, se duse in grajd, alese calul
cel mai bun si mai frumos
puse saua pe el si apoi lua ziua-buna de la casa
si masa. "Ma duc, zise catre
fratii sai, si daca nu voi veni intr-un an, o luna, o
saptamana si o zi cu apa de
la fantana Zanei Zorilor sa vii tu Costane dupa mine". Se duse.
Trei zile si trei nopti Florea nu mai statu; calul zbura ca
naluca peste munti
si peste vai pana ce n-ajunse
la marginile imparatiei.
Jur imprejur pe langa imparatie era o prapastie adanca si peste aceasta prapastie o singura
punte. La puntea asta mai statu Florea o data: sa priveasca inapoi, apoi sa ia
"ziua-buna" de la tara.
Fereasca Dumnezeu si pe sufletul pagan de aceea ce vazu
Florea acum, cand era sa plece mai departe. Un balaur! dar balaur cu trei
capete, cu niste
fete grozave, cu o falca-n
cer, cu una in pamant.
Florea nici nu mai astepta ca balaurul sa-l scalde in vapaie,
ci dete pinteni la cal si se
duse ca si cand nici n-ar fi
fost aici.
Balaurul suspina o data si pieri fara de urma.
Trecu o saptamana! Florea nu mai veni;
trecura doua; de Florea nu se mai auzea nimic. Trecu o luna; Costan incepu a
alege intre cai. Cand crapara zorile de un an,o luna, o saptamana si o zi, Costan se sui pe cal,
isi lua ziua-buna de la
frate-sau mai mic. "Sa vii si
tu, daca voi pieri si eu"
zise si se duse cum s-a fost
dus frate-sau.
Balaurul de la punte era acum mai
infricosat; capetele lui erau
mai ingrozitoare si fuga
voinicului mai repede.
Nu se mai auzi de amandoi fratii: Petru ramase singur.
- Ma duc si eu in urma fratilor mei, zise el intr-o zi catre tatal
sau.
- Apoi mergi cu Dumnezeu, ii zise imparatul,
doara vei avea mai mult noroc decat fratii tai.
Si cel mai tanar
fecior al imparatului lua dara "ziua-buna" si porni catre marginea imparatiei.
Pe puntea cea mare statea acum un balaur
si mai mare si mai grozav, cu falcile si mai infricosate si mai deschise. Balaurul avea acum nu
trei, ci sapte
capete.
Petru statu in loc cand vazu dihania asta
infricosata. "Feri din cale!"
striga apoi. Balaurul nu feri. Petru mai striga o data si inca de a treia oara; dupa aceea se
repezi la el cu sabia scoasa. Indata i se intuneca cerul de nu vazu alta decat
foc! Foc in dreapta, foc in stanga, foc pe dinainte, foc pe dinapoi. Balaurul
arunca la foc din toate sapte
capetele.
Calul incepu a horcani si a se arunca in doua picioare incat
voinicul nu putea sa lupte cu sabia. "Stai! c-asa nu-i bine!" zise el si se cobori de pe cal. In mana stanga
calul, in mana dreapta sabia. Nici asa nu merse: Fat-Frumos nu vedea alta decat foc si vapaie.
- Acasa dupa alt cal mai bun! Petru zise,
incaleca si se duse ca
iarasi sa vina. Cand sosi
acasa, il astepta laptatoarea
sa baba Birsa in poarta curtii.
- Hei fatul meu Petre! am stiut cum ca iara ai sa vii fiind-ca n-ai
plecat bine.
- Cum sa fi plecat dara? intreba Petru pe
jumatate suparat, pe jumatate trist.
- Vezi, dragul meu Petre, incepu a-l
invata acuma baba, tu nu vei
putea merge la fantana Zanei Zorilor decat daca vei calari pe calul pe care a
calarit tata-tau imparatul in tineretea sa; mergi, intreaba unde si care e calul acela. Dupa aceea incaleca si te du.
Petru multumi de invatatura si apoi se duse, ca sa intrebe de treaba
calului.
- Neagra-ti fie lumina! se rasti acum imparatul.
Cine te-a invatat ca sa ma
intrebi tu pe mine asa? Cu
de-a buna sama vrajitoarea cea de Birsa. Ai tu minte? Au trecut cincizeci de
ani de cand am fost eu june: cine stie pe unde au putrezit oasele murgului meu de atuncea?! In podul
grajdului imi pare, cum ca mai e o curea din frau. Atata am si mai mult nimic din cal.
Petru icni suparat si spuse babei "cum si ce".
- Asteapta numai - striga baba razand de bucurie. Daca sta lucrul
asa, apoi sta bine. Du-te
si ada bucata din frau. Doara
voi sti eu face un lucru cu
cale din ea.
Podul era plin de fraie, de sele si de curele. Petru alese cele mai roase,
mai ruginite si mai
neingrijite si le duse babei,
ca sa faca precum a fost zis. Baba lua fraiele, le afuma cu fum de tamaie, zise
peste ele o zicala din cuvinte maruntele si grai dupa
aceea catre Petru:
- Ia fraiele si da cu ele de poarta casei.
Petru facu precum i se zise ca sa
faca.
Vraja babei a fost buna. Abia dete Petru cu
fraiele de poarta se si
intampla... nu stiu cum... un
lucru inaintea caruia Petru stete uimit... Un cal statea inaintea lui decat
care lumea n-a vazut mai frumos! Cu o sa plina de aur si
pietre scumpe cu niste fraie,
la care sa nu privesti
ca-ti piere lumina
ochilor.
Frumos cal frumoasa sa si frumoase fraie pentru Fat-Frumos.
- Sari voinice in spatele Murgului, striga
baba facand cruce peste cal si calaret: mai
zise apoi o zicala de cateva cuvinte si intra in casa.
Dupa ce Petru sari pe cal simtea cum ca de trei ori este mai puternic
la brat si de atatea ori mai pietros la
inima.
- Sa te tii bine stapane, c-avem cale lunga
si trebuie sa mergem iute.
Asa zise Murgul; dar
si-a aflat voinicul... Se
dusera... se dusera, zburara - cum nu s-a dus si nici n-a zburat cal si vonic inainte de aceea.
Pe punte statea acuma un balaur cum n-a mai
stat, un balaur cu douasprezece capete, grozave, mai pline de vapaie!... Hei!
dar si-a aflat voinicul.
Petru nu se inspaimanta, ci incepu a se sufleca la maneci si a scuipa in palme: "Feri din cale!"
Balaurul incepu a scuipa la foc.
Petru nu mai facu dara multa vorba, ci scoase
sabia si se grabi sa se
repeada spre punte.
- Stai! astampara-te stapane!, grai acuma
Murgul, "fa cum zic: intepeneste-te cu
pintenii la mine in brau, scoate sabia si stai gata, ca avem sa sarim peste punte si...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.