| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Gestiunea activelor curente

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Gestiunea activelor curente
1. Conţinutul, structura şi clasificarea activelor
curente
2. Ciclul operaţional, stocuri şi gestiunea
lor
3. Metode de control a stocurilor (N. Botnari, pagina
105)
4. Finanţarea activelor curente
5. Viteza de rotaţie şi folosirea eficientă a activelor
curente
1. Orice intreprindere pentru
a-şi atinge obiectivele propuse trebuie să dispună de un anumit aparat
de
producţie format din maşini, utilaje, clădiri, şi alte
mijloace. Pentru a face să funcţioneze aceste valori ,
intreprinderea trebuie:
a) să cumpere materie primă;
b) să asigure stocuri pe diferite stadii ale lanţului de
producţie in vederea evitării intreruperilor in activitate;
c) să vandă pentru a-şi recupera resursele cheltuite,
adică intreprinderea pe langă instrumente de producţie mai
are nevoie şi de active curente;
1) stocuri
2) valori realizabile pe termen scurt
3) valori disponibile
Drept criteriu de deosebire intre activele curente şi
mijloacele fixe este criteriul de durată. Din punct de vedere
al duratei, activele curente sunt bunuri destinate pentru
a fi consumate intr-un timp scurt prin incorporarea lor
in fabricaţii sau pentru a fi vandute.
Stocurile au ponderea cea mai mare in structura activelor
curente.
Valorile realizabile pe TS sunt alcătuite din creanţe ce
se nasc din operaţiuni de exploatare.
Valorile disponibile reprezintă mijloace
băneşti.
Necesarul de fonduri depinde de durata ciclului
operaţional, de valorile producţiei, de ritmicitatea
aprovizionării şi desfacerii. Stocul, la rindul său, nu
trebuie să fie nici prea mic, nici prea mare. Stocul prea
redus va produce rupturi, iar stocul prea mare va solicita
un necesar exagerat de fonduri.
Necesităţile de capital ale intreprinderii depind de
condiţiile de plată ale clienţilor cu menţiunea că cu cit
termenul de plată al acestora este mai mare cu atat
capitalurile blocate sunt mai mari. Sumele aflate la clienţi in
curs de recuperare sunt ingheţate şi lipsesc
intreprinderile de investiţii mai rentabile. In acest caz
intreprinderea
va fi obligată să-şi procure fonduri externe pe care
trebuie să le inapoieze. Activele curente sunt o parte a
activului economic care se caracterizează prin
transformarea permanentă a formelor funcţionale, prin
consumarea lor intr-un singur ciclu operaţional şi
transformarea valorii integrale asupra producţiei in care se
incorporează.
In structura activelor curente intră: materii prime şi
materiale, combustibil, producţia neterminată,
semifabricate, produse finite, mijloace băneşti
etc.
Structura activelor curente variază de la o intreprindere
la alta in dependenţă de specificul şi obiectul
procesului de producţie.
I Din p.de v. al fazelor
procesului operaţional în care se găsesc activele
circulante (a.c.) pot fi:
a) a.c. ce ţin de sfera
aprovizionării
b) a.c. ce ţin de sfera
producţiei
c) a.c. ce ţin de sfera
comercializării
Ponderea acestor categorii depinde de condiţiile concrete
in care se desfăşoară aprovizionarea, producţia şi
comercializarea.
II Din p. de v. al surselor de
formare sau de acoperire cu fonduri, a.c. pot
fi:
a) a.c. procurate din fonduri
proprii şi atrase
b) a.c. procurate din fonduri
împrumutate
Imbinarea acestor categorii de fonduri prezintă o
importanţă deosebită care trebuie să asigure o reducere a
costului capitalului, un grad rezonabil de
indatorare a intreprinderii şi o structură
financiară corespunzătoare
nevoilor de dezvoltare.
III Din p. de v. al formei
a.c. sunt:
a) in formă materială
b) in formă bănească
IV In dependenţă de caracterul
surselor financiare de formare, a.c. sunt:
a) brute, ce caracterizează volumul total al a.c.
procurate din capital propriu
b) nete, ce caracterizează acea parte a volumului a.c. care este
transformată din capital propriu şi capital
imprumutat pe TL
V In dependenţă de caracterul
de participare la procesul de producţie, a.c. sunt:
a) ce deservesc ciclul de
producţie (stocuri, producţia neterminată
etc.)
b) ce deservesc ciclul
financiar
Ciclul de producţie caracterizează perioada circuitului
integral al a.c. intrebuinţate pentru deservirea
procesului de producţie din momentul intrării materiei
prime şi terminand cu furnizarea producţiei gata
cumpărătorului.
Ciclul financiar reprezintă perioada rotaţiei totale a
mijloacelor băneşti incepand din momentul stingerii
datoriei pentru materia primă şi terminand cu incasarea
creanţelor pentru producţia gata furnizată.
Volumul de a.c. depinde de mai mulţi factori:
• nivelul aprovizionării
producţiei şi desfacerii
• volumul
cheltuielilor
• viteza de
rotaţie
2. Ciclul operaţional
reprezintă ansamblul operaţiunilor realizate de intreprindere pentru a-şi
atinge
obiectivele care constau in producerea bunurilor şi
serviciilor cu scopul de a fi schimbate.
Ciclul operaţional cuprinde 3 faze:
achiziţia bunurilor şi serviciilor – faza aprovizionării;
transformarea bunurilor şi serviciilor pentru a ajunge la un produs finit – faza producerii;
vanzarea produselor sau schimbarea acestora pe mijloace
băneşti – faza
comercializării.
Ciclul operaţional trebuie să funcţioneze continuu spre
a asigura o folosire optimă a mijloacelor puse in
mişcare şi a capitalului.
Funcţionarea normală şi continuă a ciclului operaţional este asigurată de
existenţa
stocurilor.
Stocurile reprezintă anumite cantităţi de resurse
cărora le corespund anumite fonduri. Stocurile se exprimă
fizic şi valoric, iar in cazul cand are loc normarea
activelor curente pot fi exprimate şi in număr de zile. Orice
intreprindere este destinată să deţină 3 categorii de
stocuri:
• stocuri de materii prime
şi materiale
• stocuri in curs de
execuţie
• stocuri de produse
finite
Insumarea acestor 3 categorii de
stocuri reprezintă stocul global, care trebuie să corespundă
următoarelor
cerinţe:
a) să fie complet;
b) să fie suficient in orice moment;
c) să fie completat sistematic.
Volumul stocurilor trebuie stabilit in baza unor cerinţe
intemeiate ştiinţific deoarece numai prin această cale se
asigură desfăşurarea ritmică a ciclului operaţional,
se evit blocările de resurse inutile şi costisitoare.
Gestionarea corectă a stocurilor necesită:
● legături directe şi de
durată cu furnizorii
● stabilirea şi urmărirea unor grafice de aprovizionare
● lichidarea intarzierilor in
aprovizionare
● reducerea blocărilor de
monedă in stocuri inutile
● imbunătăţirea
condiţiilor de păstrare şi manipulare a bunurilor
● reducerea pierderilor in
timpul transportării şi depozitării
Stocurile sunt formate prin intrări şi micşorate prin
ieşiri.
Intrările pot fi din interiorul intreprinderii sau din
afara intreprinderii şi pot fi:
1) continue
2) discontinue
Ieşirile la fel pot fi in interiorul intreprinderii cat
şi in exterior.
Creşterea eficienţei activelor curente reclamă
stabilirea nivelului optim al stocurilor. Pentru stabilirea
nivelului
optim al stocurilor este necesar să se găsească o
soluţie matematică intre:
1. reintregirea stocurilor la intervale lungi – soluţie
care conduce la scăderea cheltuielilor de transportare -
aprovizionare, dar şi la majorarea blocării de fonduri
şi a cheltuielilor de păstrare – depozitare.
2. reinnoirea frecvenţei a stocurilor – soluţie ce are ca efect creşterea
cheltuielilor de transportare –
aprovizionare şi reducerea(cheltuielilor) blocărilor de
fonduri şi a cheltuielilor de păstrare - depozitare.
Principalele elemente ce intervin in gestiunea stocurilor
sunt:
1. nivelul stocurilor la diferite momente;
2. lipsa de stocuri;
3. cererea de materiale sau volumul comenzii;
4. termenii de reaprovizionare;
5. optimizarea stocurilor;
6. costul de lansare;
7. costul de stocuri.
Pagina 99 – 100 (N.Botnari, Finanţele intreprinderii) Politici de gestiune a
stocurilor [100]
In funcţie de opţiunile conducerii intreprinderii
privind formarea stocului de materii prime şi materiale necesar
pentru realizarea volumului de producţie planificat, se
pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de
exploatare:
Politica agresivă. Această
politică presupune obţinerea unei rentabilităţi inalte cu preţul unor
riscuri inalte cu
prețul unor riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de
lichidităţi şi de insolvabilitatea
intreprinderii.
Creşterea rentabilităţii, in acest caz, va fi
favorizată de reducerea cheltuielilor de depozitare,
de reducerea
pierderilor legate de deteriorarea fizică şi/sau uzura
morală a acestora. In acelaşi timp, creşte riscul de afaceri
sau de blocaj al procesului de producţie din cauza lipsei
de stocuri, creşte probabilitatea pierderii vanzărilor.
Politica defensivă. Este
practicată de conducătorii prudenţi şi propune obţinerea unui nivel de
produse şi
servicii prin deţinerea unor stocuri inalte. Adoptarea
acestei politici elimină riscul intreruperii procesului de
producţie, reduce riscul economic (de afaceri), dar
rentabilitatea poate să scadă ca urmare a creşterii
cheltuielilor de depozitare, apare riscul legat de
necompetitivitatea produselor şi, prin urmare, apariţia
stocurilor
de produse finite, riscul de insolvabilitate.
Politica echilibrată....



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.