| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: TRATATUL DE LA AMSTERDAM

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
TRATATUL DE LA AMSTERDAM
Încă de la încheierea negocierilor
Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare
pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit că se va efectua o revizuire până la
sfârşitul deceniului: articolul N prevedea convocarea unei conferinţe în
1996.
Conferinţa interguvernamentală a durat mai
mult de un an: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat
la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu
privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997.
Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la 1 mai 1999.
Tratatul de la Amsterdam are patru obiective
generale :
- să plaseze ocuparea forţei de muncă şi
drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei Uniunii Europene;
- să suprime ultimele obstacole pentru libera
circulaţie a persoanelor şi să consolideze securitatea;
- să permită Europei să îşi consolideze
poziţia pe plan mondial;
- să eficientizeze arhitectura
instituţională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi.
STRUCTURA TRATATULUI
Tratatul de la Amsterdam constă în trei
părţi, o anexă şi 13 protocoale.
Prima parte include amendamente importante la
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene (TCE), Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului (Tratatul CECO), Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul
CEEA sau Euratom), precum şi la Actul anexat deciziei
Consiliului din 20 septembrie 1976 privind
alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct.
Partea a doua se referă la simplificarea
tratatelor de instituire a celor trei Comunităţi Europene,
urmărind să elimine
prevederile care nu mai sunt actuale şi să adapteze textul anumitor
prevederi. Această parte prevede abrogarea Convenţiei privind o serie de instituţii
comune, din 25 martie 1957, şi Tratatul de fuziune,
semnat pe 8 aprilie 1965.
Partea a treia conţine prevederile generale
şi finale ale Tratatului: noul sistem de numerotare a
articolelor (în Tratatul de la Maastricht, indexarea
era făcută prin litere, prin Tratatul de la Amsterdam este înlocuită cu o indexare pe bază
de cifre), procedura de ratificare, versiunile lingvistice, perioada
de valabilitate
nelimitată.
În anexă este inclusă o listă de
echivalare privind renumerotarea articolelor TUE şi ale TCE.
La Tratatul de la Amsterdam au fost anexate 13
protocoale privind: Uniunea Europei Occidentale şi
crearea unei politici comune de apărare, integrarea
acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene,
poziţiile adoptate de către Danemarca, Irlanda şi
Marea Britanie referitor la unele aspecte, aplicarea
principiului subsidiarităţii şi a principiului
proporţionalităţii, protecţia şi bunăstarea animalelor, rolul parlamentelor naţionale în Uniunea
Europeană etc.
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ŞI DREPTURILE
CETĂŢENILOR
Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus
un capitol referitor la ocuparea forţei de muncă. Aplicarea politicii
de ocupare a forţei de
muncă rămâne în mare parte responsabilitatea statelor membre. Tratatul de la Amsterdam stabileşte un cadru pentru aceste politici:
- Urmărirea obiectivului de nivel crescut de
ocupare a forţei de muncă este verificat în implementarea
tuturor celorlalte politici comune.
- Consiliul European examinează situaţia
ocupării forţei de muncă în Comunitate şi adoptă concluzii pe
această temă, pe baza unui
raport anual comun al Consiliului de Miniştri şi al Comisiei.
- Consiliul de Miniştri examinează în
detaliu acţiunile întreprinse de Guvernele Statelor Membre în
favoarea ocupării forţei de
muncă şi, dacă este necesar, trimite recomandări acestora.
Tratatul include un articol nou, consacrat
principiului general al nediscriminării (egalităţii). Uniunea poate
combate orice formă de
discriminare, indiferent că este pe bază de sex, rasă, origine etnică,
religie, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Acţiunile sunt întreprinse de către
Consiliul de Miniştri (fără să prejudicieze celelalte
dispoziţii ale Tratatului
şi în limita puterilor care îi sunt conferite), prin decizii adoptate în unanimitate pe baza unei propuneri a Comisiei şi după consultarea Parlamentului
European.
De asemenea, dispoziţiile referitoare la
cooperarea poliţienească şi judiciară se aplică mai ales în
domeniul prevenirii şi
combaterii rasismului şi xenofobiei.
Prin Tratatul de la Amsterdam este consolidat
principiul egalităţii între femei şi bărbaţi la locul de muncă.
Este introdus conceptul de
discriminare pozitivă, în baza căruia Statele Membre pot întreprinde
acţiuni pentru favorizarea femeilor în vederea echilibrării situaţiei în domeniile de
lucru.
Tratatul prevede o clauză de suspendare care
poate fi folosită împotriva unui Stat Membru care încalcă, în
mod repetat, principiile care stau la baza Uniunii
Europene. Acestui stat i se poate retrage dreptul de vot în Consiliul
UE, de ex., trebuind să îşi respecte în continuare
obligaţiile care decurg din statutul de Stat Membru.
Pe lângă dreptul de nediscriminare deja
menţionat, prin Tratatul de la Amsterdam sunt adăugate o serie de drepturi cetăţeniei europene: dreptul
de a se adresa instituţiilor europene într-o limbă oficială1 şi de a primi
un răspuns redactat în
aceeaşi limbă, dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale
Consiliului şi ale Comisiei
Europene, în anumite condiţii, dreptul de acces egal la funcţia publică
comunitară.
UN SPAŢIU DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI
JUSTIŢIE
Noul Tratat prevede crearea progresivă a unui
spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei pe întreg teritoriul
Uniunii Europene. Sunt
stabilite măsuri specifice pentru elaborarea unei
politici europene comune în domeniul controlului şi
al dreptului de intrare la frontierele Uniunii Europene şi în special în
ceea ce priveşte azilul şi imigrarea.
Într-o perioadă de cinci ani de la intrarea
în vigoare a Tratatului, toate Statele Membre trebuie să ia măsuri
care să vizeze:
- suprimarea oricărui control al persoanelor
la frontierele interioare, indiferent că este vorba de cetăţeni
ai Uniunii Europene, fie că
este vorba de cetăţeni din statele terţe;
- stabilirea unor norme şi proceduri comune
cu privire la controlul persoanelor la frontierele exterioare ale Uniunii Europene, a unor reguli comune
referitoare la vizele de sejur cu o durată de maximum trei luni.
Tratatul defineşte, de asemenea, norme
minimale cu privire la:
- primirea solicitanţilor de azil în Statele
Membre;
- condiţiile care trebuie îndeplinite de
către cetăţenii statelor terţe pentru a putea cere statutul de
refugiat;
- procedurile de acordare şi de retragere a statutului de refugiat în statele
membre ale Uniunii;
- protecţia temporară a persoanelor din
state terţe care nu pot reveni în ţara lor de origine şi a
persoanelor care, din alte
motive, au nevoie de protecţie internaţională.
Prin Tratatul de la
Amsterdam, o parte dintre domeniile care aparţinuseră, conform Tratatului de
la Maastricht, celui de-al
treilea pilon al Uniunii, au fost transferate în primul pilon (libera
circulaţie a persoanelor, azil, imigrare etc.).
Astfel, în titlul VI (Cooperare poliţienească şi
judiciară în materie penală) rămân activităţile de prevenire
şi combatere a rasismului
şi xenofobiei, terorismului, traficului de persoane şi infracţiunile
împotriva copiilor, traficul de droguri, traficul de arme, corupţia şi frauda.
În prezent, Uniunea Europeană are 23 de
limbi oficiale: bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză,
franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză,
olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi
suedeză.
CĂTRE O POLITICĂ EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE
COMUNĂ
Politica externă şi de securitate comună
rămâne în sfera interguvernamentală, însă sunt aduse o serie de
modificări faţă de prevederile Tratatului de la Maastricht.
A fost creat un nou
instrument în domeniul PESC: strategia comună.
Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea poate
întreprinde misiuni de ajutor umanitar şi de menţinere a păcii (misiuni
Petersberg).
Prin Tratatul de la Amsterdam a fost creată
funcţia de Înalt Reprezentant pentru PESC care are rolul de a asista
Consiliul în probleme de politică externă şi de securitate comună, în
special prin contribuţii la formularea, pregătirea şi implementarea deciziilor şi prin derularea unui
dialog politic cu state terţe (la cererea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene).
A fost înfiinţată, de asemenea, o Unitate
de planificare politică şi de alertă rapidă în cadrul
Secretariatului Consiliului
de Miniştri. Rolul acestei unităţi este de a monitoriza şi analiza
evoluţia politică şi evenimentele internaţionale, inclusiv alerta rapidă cu privire la
potenţialele crize. La recomandarea Consiliului, unitatea poate prezenta studii, recomandări sau
strategii.
REFORMA INSTITUŢIILOR UNIUNII EUROPENE ÎN
VEDEREA EXTINDERII
Consiliul Uniunii Europene
Votul în majoritate calificată este extins
la următoarele domenii: orientare şi acţiuni de încurajare în
domeniul ocupării forţei de
muncă, excluderea socială, libera circulaţie a persoanelor, măsuri de
securitate socială necesare
liberei circulaţii, regimuri speciale pentru cetăţenii străini, sănătatea
publică,...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.