| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Elemente moderniste si postmoderniste in opera lui Mircea Eliade

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Elemente moderniste şi postmoderniste în
opera lui
Mircea Eliade
Isabel şi apele diavolului
Maitreyi
Şantier
         În perioada postmodernă a literaturii româneşti, proza
românească cunoaşte o evoluţie dublă de la obiect la subiect şi de la
rural la urban. Conform părerii criticului Liviu Petrescu mărturisită în
lucrarea sa Poetica postmodernismului, trăsătura esenţială a acestui curent este
subiectivismul1
1.
Postmoderniştii propun câteva direcţii importante prin care încearcă să
schimbe literatura existentă până atunci: biografismul, textualismul,
intertextualismul.
Biografismul înseamnă recuperarea
subiectivităţii, adică întoarcerea autorului în text. Biografismul se
traduce printr-un discurs focalizat pe valorificarea evenimentului particular,
biografic, al faptului cotidian la care participă autorul, întoarcerea în
viaţa cea de toate zilele cu toate particularităţile biologice, mediocre,
vulgare. Un efect al lui este trecerea la discursul liric şi narativ al
nesemnificativului, adică al faptelor particulare fără sens major evident.
Naraţiunea literară tinde adeseori în
această perioadă să îmbrace forma jurnalului intim. Textualismul înseamnă
întoarcerea la o literatură experimentală. Textualitatea mai ales în
proză, se angajează să verbalizeze realitatea în variante de discurs mereu
perfectibile. Literatura nu este privită ca o operă cu profunde trăiri,
literatura este privită ca text fragmentar dintr-un presupus mare text virtual
din care scriitorii nu pot actualiza decât părţi, fragmente. Textualiştii
nu-şi propun să fie geniali ci să fie instrumente ale întâlnirii dintre
limbaj şi realitate. Un adevărat program în această direcţie schiţează
Mircea Eliade care denunţă forma romanului ca pe o „lucrare
confecţionată” şi recomandă, prin opoziţie forma jurnalului intim,
căruia îi descoperă o valoare mai generală decât a romanului.
       Isabel şi apele diavolului este „un
roman supra-inhibat de spiritul gidismului”2 2, după părerea lui Petrescu
şi în esenţă este o transcriere în stilul însemnărilor de jurrnal a unor
experienţe pe care le trăieşte un doctor tânăr transpus într-un spaţiu
geografic şi cultural exotic, în India. În postmodernism, un loc deosebit
îl ocupă interculturalitatea, aspect pe care M. Eliade l-a valorificat
prin  aceste scrieri ale sale cu caracter intercultural, făcând
trimiteri la spaţiul exotic.
       Scriitorul se ridică mai presus de aceste simţiri ale doctorului
şi le concentrează într-o poveste unitară despre „înfrângerea unui
blestem iniţial al sterilităţii spirituale. Efortul acesta de articulare a
unui subiect, a unei poveşti globale, ne vorbeşte în chipul cel mai
convingător despre persistenţa, în cazul lui M. Eliade, a unei prejudecăţi
a coerenţei discursive a romanului.
       Alături de limbaj şi de relaţia lui cu subiectivitatea, o altă
temă care ne introduce în epoca modernismului este munca. În modernism şi
în postmodernism avem de a face cu civilizaţia de tip industrial şi una din
trăsăturile ce definesc acest sistem de producţie a erei industriale este
specializarea. Această specializare conduce la o creştere considerabilă în
complexitate a fluxului de producţie.
După limbaj şi muncă, modernitatea
tratează structurile naturale ale vieţii. Modernismul şi postmodernismul
propune refacerea contactelor cu viaţa, ceea ce presupune o luptă împotriva
falselor structuri cu ajutorul cărora este disimilat fenomenul
existenţei.
Personajul reprezentativ acum este cel care
„tulbură” existenţele tihnite, este cel care provoacă subversiuni şi
care face să se clatine reperele stabile, punctele de sprijin, lăsându-i pe
oameni fără nici o apărare în faţa năvalnicei vieţi. Postmodernismul
este văzut ca o stare de fapt  pe care  o traversează personajele
din romanele eliadeşti. Contribuţia eroilor eliadeşti este una care
reflectă insul preocupat de realităţile exterioare, de concepte înalte.
În Isabel şi
apele diavolului avem insul care prin reacţie faţă
de imobilismul burghez va dezvolta o adevărată pedagogie a aventurii.
Îndemnul de care ascultă în esenţă doctorul este acela de a destabiliza
vieţile: „Aceeaşi ispită de a tulbura, de a strecura îndoieli, de a chema
conştiinţa libertăţii într-o existenţă […] stupidă3 3. Mânat de un astfel de demon
al „coruperii”, doctorul se va strădui, mai întâi să stârnească în
cumpătata Leanor un gust al non-conformismului („un sclipăt”, „o
nebunie”, „un mister”). Ulterior, el va purcede cu hotărâre la
„ispitirea” lui Tom, luptând pentru a-l determina „să părăsească
oraşul pentru lume”.
Mare vocaţie a postmodernismului este
sinteza, demersul integrator, astfel încât, chiar şi atunci când, pentru o
clipă, el uită de sine şi se abandonează unor tentaţii deconstructiviste,
sfârşeşte prin a da ascultare imboldurilor totalizatoare. Alternând între
confesiune şi erudiţie, M. Eliade şi-a schiţat romanul Isabel şi apele diavolului printr-un
act de pur egotism. Isabel şi apele diavolului
este o confesiune, un jurnal confuz, romanţat, un
carnet de experienţe morale al uni intelectual care se vede numai pe sine în
contactul cu lumea. Tânărul doctor orientalist, eroul din Isabel… e un alter ego al autorului, uşor deghizat. Conceput ca un „geniu sterp”,
sfâşiat de dorinţa de viaţă şi de creaţia ştiinţifică, voiind să
domine şi să modeleze suflete, iniţiindu-le în păcatul cărnii şi în
evaziunea din societate spre o afirmare egoistă, el este un donjuan
luciferian, redus la intelect şi sexualitate.
Romanul se transformă într-un conflict de
concepte. Isabel simbolizează mediocritatea satisfăcută-n cadre sociale
prestabilite. Tom îi revelează un nou aspect al păcatului, iar Miss Roth
exprimă o atitudine de estetism în care viciul şi arta apar ca forme supreme
ale afirmării individualiste. Dacă primul episod cu Isabel e un carnet de
însemnări fragmentare de naraţiune, mai mult interioară decât epică,
evocarea societăţii şi a atmosferei morale din vila profesoarei Roth este
agasantă prin pedantism. Isabel fusese părăsită după ce doctorul
orientalist o intoxicase cu iniţierea-n viaţa simţurilor; masculinitatea lui
orgolioasă s-a rupt de prizonieratul cărnii şi al încadrării în
societate. Isabel rămâne însărcinată cu un soldat mediocru. Încă o
cunoaştere prin păcat. Rostul de iniţiator în păcatul carnal al
tânărului doctor e termint. Se purifică luând de soţie pe Isabel, trecută
prin infernul experienţelor. Demonul cunoaşterii e satisfăcut de acum;
Isabel moare, dar diavolul l-a vindecat pe tânărul metafizician de „geniul
sterp”. Prin cunoaşterea faptei a ajuns la sensul vieţii: creaţia 
stă în suferinţă şi în act; rodul cunoaşterii e punctul născut de
Isabel prin pură influenţă morală. Diavolul e însuşi doctorul
orientalist, care a îndemnat femeia la păcatul originar.
Isabel şi apele diavolului, această bigrafie ideologică e un roman dezarticulat descriind
contradicţiile unui spirit obsedat de o ferventă problematică.
Povestea unei iubiri absolute din romanul
Maitrey, izvorăşte din
aceleaşi ţinuturi de feerie şi de vecinătăţi de junglă din care a
coborât şi Isabel….
George Călinescu  afirma că: „M.
Eliade a îmbogăţit literatura română cu o viziune nouă, scriind întâiul
roman exotic în adevăratul sens al cuvântului.4
4”Sub masca personajului Maitreyi joacă trăsăturile
neobservabile ale eternului feminin. Prin lucida dramatizare a pasiunii,
romanul lui Eliade se situează în universul omenesc, în miezul substanţial
al psihologiei generale.
Eroul acestui roman este aproape acelaşi ca şi în Isabel.
Între doctorul din Isabel… şi Allan, tânărul inginer
din Maitrey este mai mult
de-o asemănare. Europeni şi unul şi altul se văd deopotrivă de ispitiţi
şi de implicaţi în experienţele indice. Isabel…
este romanul unui dialectician al iubirii, Allan este tipul amantului desăvârşit.
Regăsim aici tehnica specifică postmodernismului, aceea a reluării
personajelor. În complexitatea fibrelor de sensibilitate pe care le trăieşte
Allan, regăsim problematica din Isabel…, de data aceasta fuzionată într-o naraţiune patetică, în al cărei centru
de foc rămâne simbolul Maitreyiei, eroină şi realizare patetică de
excepţională valoare.
Maitreyi este un
jurnal subiectiv, narat la persoana I, în care romancierul s-a obiectivat
într-un personaj de ficţiune, Allan. Exotismul
romanului se transformă în cadrul geografic al cunoaşterii, evenimentele
cotidiene sunt înlocuite cu reconstituirea lor în planul marilor
semnificaţii.
Ca teoretician al literaturii, M. Eliade
pledează pentru autenticitate. În locul originalităţii cu orice preţ, care
de cele mai multe ori e artificială, neconvingătoare, Eliade propune „să
fii tu însuţi”. Scris la persoana I, romanul Maitreyi reproduce masiv pasaje
netrucate din Jurnal.
Adesea ele sunt întreţesute cu paranteze (texte redactate ulterior, unde
naratorul-erou îşi cenzurează excesele, analizând cu luciditate
faptele).
Romanul Maitreyi a fost scris de Mirecea Eliade
după reîntoarcerea în ţară din India şi publicat în anul 1933
aducându-i consacrarea lui între numele mari ale prozatorilor români.
Consemnând experienţele trăite de autor, romanul se înscrie între
celelalte scrieri moderne ale sale.
Maitreyi este un
roman experimental scris în spiritul epocii, pe tema iubirii, însă nu poate
fi acuzat de trivialitate. Este vorba despre trăirea unei iubiri la modul
indian. Remarcabilă este utlizarea tehnicilor replay-ului şi...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.